5,491 matches
-
noastre, George Apostu merita un alt tip de întoarcere acasă, un alt spațiu de expunere și un alt cadru al receptării. Expoziția de la Muzeul municipiului, mai degrabă un inventar naiv de lucrări decît o expoziție propriu-zisă, este expresia pură și nefericită a întîlnirii dintre două exteriorități: sentimentalismul familiei, pe de o parte, și amatorismul curatorial, pe de alta. Ceea ce se impune aici, în primul rînd, este o senzație de flagrantă neînțelegere, dublată de o dorință imperativă de a spune totul dintr-
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
să admitem că la Ministerul Mediului siguranța iazului în care societatea Aurul din Baia Mare își decanta cianurile a fost socotită perfectă. S-a dovedit, cu vîrf și îndesat, că nu e așa. Asta nu mai e însă doar problema acelei nefericite societăți, ci și a Ministerului Mediului din România. Pentru acesta din urmă, chestiunea e una de onoare. Iar onoarea în joc e chiar a ministrului Mediului. Nu domnul Romică Tomescu e de vină, personal, că s-a rupt digul unui
Catastrofe și gafe catastrofale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17311_a_18636]
-
nici adormit, nici real, nici ireal)... Omul ros de vid își descoperă, singur, o metodă de tratament la angoasă: tîrcoale în jurul morții ca spectacol; participări "active" la ședințele de terapie colectivă (mereu la modă în America) ale unora și mai nefericiți decît el: oameni cu cancer - diverse tipuri, diverse faze -, sau oameni cu alte serioase "suferințe obiective" ("datornicii"! "alcoolicii anonimi"!). Regizorul pune în pagină spectacolul disperării cu un curaj epatant, în registrul unei ironii negre. În plimbările grotești prin gheena nenorocirilor
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
a unora de tendințe și atitudini extremiste duse pînă la antisemitism și a altora de participare la o conspirație de formulă etnică evreiască, urmărind din obscure motive să discrediteze valorile culturale românești. Cum ceea ce a părut inițial a fi o nefericită polemică, prost dusă, prost plasată și prost orientată, s-a amplificat și a luat forma unui veritabil război civil intelectual, purtat deopotrivă în România și în străinătate, cu incontrolabilă dinamică autonomă și supralicitări înlănțuite într-o delirantă spirală a excesului
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
zeci de mii de dolari - și toate acestea dintr-un salar de bugetar! Ideea lui Dudu Ionescu de a explica, simplist, spectaculoasele decizii de "neîncepere a urmăririi penale" prin "fireasca solidaritate de breaslă" a polițiștilor, făcând o paralelă (cel puțin nefericită) cu "solidaritatea gazetarilor", te cam pune pe gânduri. Cred că-ți trebuie multă rea-credință pentru a compara hărțuielile la care sunt supuși adeseori ziariștii, învinuiți pentru "delicte de opinie", cu ascunderea unor fapte criminale de-o maximă gravitate - de la accidente
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
mele, la care cei care văd perfect n-au acces. Nu au nevoie. Ei văd lumea la fel, identică pentru milioane de ochi". Nu e de mirare, deci, că fără să poarte ochelari își trăiește Mona, la Istanbul, "marea iubire" - nefericită, cum altfel? - pentru un Făt-Frumos à la turque; "o poveste fără happy end, așa ca-n viață, cu eroina... blondă și despletită... strînge din dinți și merge mai departe, mereu mai departe, lăsînd în spate copilăria și pe mama, pe
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
Nu cunosc pe nimeni în România să urască mai mult țiganii decât profesorii de la școlile de cartier. Tragedia națională pe care o trăim i-a transformat pe mulți dintre urmașii domnului Trandafir în marginali la fel de demni de plâns ca și nefericiții verișori ai lui Parpanghel. Încep să cred că rezolvarea problemelor sociale nici măcar nu ține de fonduri. Dacă mă uit la somptuoasele clădiri construite în timp record de cea mai obscură dintre băncile românești, dacă privesc mașinile achiziționate la prețuri exorbitante
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
singur și de mult pierdut Bărbatul se identifică cu moartea într-o periculoasă încleștare, într-un periculos război al cuvintelor. Tînăr și grăbit, eul poetic își familiarizează trăirile cu echivocul trăirii iubitei care nu e alta decît vestitoarea, tînără și nefericită, a morții. Ca să fie mai la obiect, Paul Vinicius nu lasă domnișoria cuvintelor să-i împieteze ceasul și merge cu inima înainte spre noi descoperiri lirico-poetice aderante la sens, la sexualitatea consubstanțială experimentului poetic, la conceptul pe care sexualitatea femeii
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
fost deci romanistica sau, eventual, (deși e mai greoi) românologie. Trebuie să remarcam mai întîi că, în ciuda criticii lingvistice, Romanica s-a menținut timp de peste trei decenii; apoi, ca în ciuda persistentei sale, cuvîntul nu s-a normalizat, părînd azi la fel de "nefericit" că la început. Desigur, ambele fete ale situației se explică prin circulația limitată, de uz intern, a termenului. S-ar putea aduce, bănuiesc, chiar argumente practice pentru menținerea să: dificultatea de a reface înregistrări mai vechi, sau chiar nevoia de
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
un aer de apocalipsa bufa. Ouăle fatale preiau scenariul narativ și ingredientele familiare ale literaturii de anticipație, de la "rază vieții" accelerând miraculos evoluția până la proliferarea fapturilor gigantice în maniera wellsiană. Profesorul Persikov e primul dintre demiurgii bulgakovieni și cel mai nefericit - un "viceversa" caragialian minează fatal bunele intenții și-n locul ouălelor de găină sovhozul "Rază roșie" va produce o generatie de monștri din ouăle de struț și șarpe care ar fi trebuit să parvină zoologului Persikov. Parabolă e străvezie: o
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
Bulgakov alege însă aceeași rețetă ciclica a narațiunii, preferând să "înghețe" istoria, ca în Ouăle fatale. Profesorul și asistentul sau îl ucid pe proletar pentru a-l reînvia prin operație pe inofensivul cățel. Totul nu a fost decât un experiment nefericit: "Filipp Filippovici dădu din umeri - știință nu cunoaște încă modul de a transforma animale în oameni. Uite, eu am încercat, dar după cum vedeți, fără succes. A vorbit, dar a început să revină la starea lui primitivă. Atavism!" (Pag. 229). Liniștea
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
ochelarii săi pedanți de epocă, fără ulube, picînd de pe nas în lungul șnurului la cel mai mic rictus al fetei susțin fizionomia unui om spiritual, retoric și - din cauza ironiei și umorului propriu exagerat - capabil de răutăți (mai mult estetice). Epigrama nefericită a lui Macedonski adresată lui Eminescu a pus pe literatura română o pată asupra căreia criticii s-au înverșunat, unii încercînd s-o explice, alții s-o șteargă, daca nu măcar s-o înțeleagă... E cert că fără atacul inuman
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
să de căpătai? Dl Ciorbea renunța la muțenie abia după ce speranțele de a se vedea repus în scaunul de frunte s-au ruinat dramatic. Din păcate, nu-l pot crede nici cât negru sub unghie. De n-ar fi decât nefericită demitere a lui Valerian Stan și tot aș avea dubii în legătură cu moralitatea domniei-sale. Dar nu mi-aș fi închipuit niciodată că un om care afișează convingeri politice atât de onorabile poate folosi drept rampă de relansare politică o emisiune de
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
excepții, există doar onomastic, completînd fără nuanță instrumentarul autobiograficului. O descriere monotona și parcă mereu aceeași domină un traseu psihologic ce-ar fi avut nevoie de cu totul altă împlinire textuala. Încercările de reflecție în notă eseistica par patetice, oferind nefericite și plictisitoare truisme melodramatice. Lirismul, una dintre certele vocații ale autorului, invadează uneori realitatea, indiferent care ar fi ea, atingînd ieftine "recorduri" metaforice, penibile - "Vocea căpitanului era moale că o vata" -, cu neprevăzute efecte comice - "Tu plîngeai în stil clasic
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
la vârf, stăm infinit mai bine la capitolul textile. Să recunoaștem: există o distanta enormă între primitivismul anilor '90, '91, cănd delegațiile de parlamentari români se întorceau de la Paris etalând inconfundabilele pungi ale magazinelor "Tați" (având drept client-tintă pe imigrantul nefericit din lumile a treia și a patra) și opulenta etalata azi la revenirea în tărișoara. De la "Tați" la "Armâni", însă, nu e vorba de evoluția gustului. Ci de triumful cinismului. Nici nu-mi trece prin cap să susțin tâmpenia că
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
să scrie "Despre modul cum trebuie îngrijit chipul femeilor" cu rețete de înfrumusețare versificate care și azi fac deliciul presei noastre de toate felurile. Apoi remediile amorului, sfaturi tot în versuri pentru inimile sfărîmate. Căsătorit de trei ori. Prima însurătoare, nefericită. A doua, nepotrivită. A treia, perfectă, nevasta respectivă, Atia, fiind, după mama, mătușa lui Octavianus și legată de casa lui Fabius Maximus, unul din favoriții împăratului, căruia Ovidiu îi va trimite scrisori disperate de la Tomis ca să fie iertat. Că și
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
asemenea sentințe, păreau să zică bravii realizatori, el le dă în cunoștință de cauză. El este convocat că un expert, ca o autoritate: așa sunt românii. El era invitat să tragă concluziile. De obicei, încercam să închidem ochii asupra paginilor nefericite, conjuncturale, ale compatrioților noștri. Fiindcă există asemenea pagini sinucigașe, chiar în operele importante ale culturii române. Unele dintre ele sunt reluate la alte și la alte vârste care ar dori să recupereze anii tineri! Cine ar bănui că în celebrul
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
perioada amintită. La început sînt cîteva dintre paradoxurile caracteristice ale fenomenului românesc, (autorul le enunța, într-un ansamblu, la singular) din care n-ar trebui să se înțeleagă că noi am fi un unicat pentru că și alte popoare, așezate geopolitic nefericit, au avut parte de situația lor paradoxala. Dar, oricum, fenomenul devenirii românești nu poate fi înțeles fără luarea în considerare a situației sale paradoxale. Primul studiu din carte se apleacă asupra chestiunii construcției României Mari. România Mare se dublase teritorial
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
Hogaș era un senior cu statut special), dar și de Caragiale. Nenorocul continuă să-l țină însă sub aripa să. Pentru că în 1912, cînd, la 63 de ani, Viața Românească adopta decizia de a-l debuta în volum, autorul are nefericită idee de a-și face singur corectura cărții și, fatalitate, la tipărire Ibrăileanu constată, îngrozit, că volumul e înțesat de erori de tipar. Cartea a fost, deci, topită cu întregul ei tiraj. I s-a recules volumul în 1916. Dar
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
sale de a se repetă. Iubirea e, de fapt, imposibilă în sens ontologic, ea nu poate exista, pentru că însăși condiția ei de existență îi prescrie să se consume instantaneu. Din acest statut paradoxal provin toate manifestările ei literare că iubire nefericită, disperată, pierdută etc. Rezolvarea morală a unui asemenea impas estetic se află în căsătorie, dar numai în căsătoria definită pe baza premiselor ontologice ale iubirii romantice. Că exercițiu filozofic, o asemenea re-statuare a căsătoriei e spectaculoasă: condiția ei fundamentală este
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
Tamara, lebădoiul de Leda, si nu se văd și astăzi pisari care se ăndrăgostesc de fetele nacealnicilor?" Sub auspiciile unei asemenea "neutralizări" a neobișnuitului, ne lansăm an plin absurd urmuzian, conceput sub forma unei de altfel ănduiosătoare povești de dragoste nefericită ăntre sârmanul caras și aleasă inimii lui. Până la urmă, "Carasul ăndrăgostit" se dovedește a fi mai degrabă o ironie la adresa scriitorilor vremii lui Cehov, decât la adresa amorezilor. "Un duel", mai puțin cunoscută, poate, decat celebrul "Salon nr. 6", are șanse
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
a ăncercat să dea o lovitură, mizând pe acest argument. Un argument care s-a ăntors ămpotriva lui din simplul motiv că Pițurcă n-a fost an stare să facă o echipă câștigătoare din care să lipsească Hagi. Dacă acest nefericit antrenor ar mai fi avut răbdare câteva luni, probabil că afirmațiile sale despre bătrânii naționalei ar fi avut o cu totul altă importantă. Greșeală lui a fost că și-a ănchipuit că fotbalul se poate concepe și strict rațional, dând
Oameni indispensabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17492_a_18817]
-
Artă devine sub comunism o nouă religie unde ficțiunea este divinitatea supremă și poetul profetul ei. Nichita Stănescu și-a construit cu luciditate o biografie an consonanta cu această Utopie a literaturii, care ăncerca să ia locul imaginii tot mai nefericite a unei lumi alunecând mereu mai jos pe panta degradării umane. ăntr-un chip pe care l-am putea numi sacrificial, el și-a asumat un rol privilegiat an mitologia culturală a vremii: cel al Poetului care oficiază permanent ritualul pur
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
plutesc și alte ambarcațiuni similare, înzestrate cu armele de foc ale "luptei de clasă", gata să "spulbere" totul. Iată o frîntura din discursul altui pontif al momentului critic, Ion Vitner: "Apropierea centenarului lui Mihail (sic!) Eminescu - acest mare liric și nefericit om - era firesc să provoace o recrudescenta în cercetarea literară a operei sale, care este departe de-a fi terminată. Exegeza eminesciana de pînă astăzi nu a făcut decît să atace formele exterioare ale ideologiei poetului, să îmbogățească aparatul documentar
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
al poetului". Așadar lui Eminescu i se intenta un proces ideologic. Tunurile erau reglate nu numai împotriva criticilor poetului, ci și împotriva poetului însuși. Comentatorul proletcultist susține cu aroganță de intrus că, deși a avut inițial o perspectivă socială justă, "nefericitul" autor al Scrisorilor a suferit înrîurirea "reacționara" a lui Titu Maiorescu (demonizat mereu), care a avut interesul expres "de clasă" de a-l îndepărta de la împărtășirea mai profundă cu "ideologia proletariatului revoluționar", singura corectă, singura mîntuitoare. Eminescu nu este iertat
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]