332 matches
-
celulelor tubulare, protonii reacționează cu bicarbonatul, formând CO2 și apă, care penetrează membrana celulară prin difuziune; în citosol se reconstituie ionul bicarbonat de asemenea sub acțiunea anhidrazei carbonice, iar acesta este exportat în circulația peritubulară prin spațiile laterobazale. STNH-3 În nefronul proximal, rolul predominant în excreția protonilor îl joacă STNH (izoforma 3), în timp ce în tubii colectori același rol revine pompei de protoni ATP-dependente. Acest mecanism este probat de faptul că inhibitorii cunoscuți ai transportului protonic (amilorid) reduc cu aproximativ 80% producția
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
tratament etc). 3.2. Ipoteza Barker-Brenner: rolul greutății mici la naștere Această teorie reunește observațiile făcute de Barker și col. [6] asupra unei cohorte de pacienți născuți între 1935-1942 cu ipoteza lansată de Brenner [24], conform căreia numărul redus de nefroni (oligonefronia) prezent la copiii născuți cu greutate mică este un important factor de risc pentru apariția ulterioară a hipertensiunii arteriale și a bolii renale progresive. Explicația „clasică” pentru acest fenomen a fost că în cazul unei malnutriții fetale, indiferent de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
și cu risc crescut de apariție a T2DM. Un alt studiu [88] a confirmat rezultatele anterioare ale lui Brenner și col., arătând că scăderea drastică a ratei de creștere a fătului în ultimul trimestru de sarcină produce scăderea numărului de nefroni cu 35-40%, scădere care este definitivă; pentru această afecțiune a fost propus termenul de „oligonefropatie congenitală”, confirmându-se faptul că scăderea suprafeței de filtrare induce creșterea presiunii intraglomerulare urmată de glomeruloscleroză progresivă. Aceeași corelație între prezența BDR și indexul staturo-ponderal
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
scăderii debitului hepatic și a masei hepatocitare;reducerea sensibilității receptorilor ce va determina un răspuns modest la betablocante și hipotensiune arterială exagerată (necontracarată prin reacție adrenergică) la vasodilatatoare;tulburări ale eliminării renale prin reducerea irigării renale și a numărului de nefroni funcționali. 41.2.1. Consultația medicală propriu-zisă Este una dintre cele mai frecvente surse de eroare medicală. Primul contact cu persoana vârstnică, indiferent dacă se stabilește cu medicul de familie sau cu medicii de specialități diferite la care pacientul este
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gabriel Ungureanu, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91958_a_92453]
-
între quartilele de insulinorezistență și quartilele de presiune arterială (la valori insulinice plasmatice crescute, presiunea arterială - sistolică și diastolică - prezintă o creștere proporțională). Mecanismul hipertensinogen al hiperinsulinismului a fost legat de creșterea retenției de sodiu și de apă la nivelul nefronului distal, ca urmare a supresiei natriurezei induse de insulină. Fenomenul pare a fi dependent de stimularea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Acestea duc la expansiunea volumului circulator, la creșterea debitului cardiac și la hipertensiune. O altă explicație interesantă privind relația dintre factorul metabolic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
folosește denumirea genetică. Pentru ca terminologia actuală de ADPKD să fie acceptată și utilizată adecvat în practica curentă, ea trebuie explicată și motivată. Chistul renal este o leziune anatomopatologică relativ frecventă, fiind reprezentată de o dilatație chistică a unui segment de nefron sau o cavitate închisă, delimitată de un epiteliu simplu (monostratificat) și umplută cu un conținut lichid sau semisolid; ambele forme au dimensiuni mai mari de 200 mm (6). Chiștii renali se pot dezvolta în orice segment al nefronului, de la glomerul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
segment de nefron sau o cavitate închisă, delimitată de un epiteliu simplu (monostratificat) și umplută cu un conținut lichid sau semisolid; ambele forme au dimensiuni mai mari de 200 mm (6). Chiștii renali se pot dezvolta în orice segment al nefronului, de la glomerul la tubul colector (2). Un rinichi poate conține unul sau mai mulți chiști. Termenul de rinichi chistic este rezervat pentru rinichiul cu trei sau mai mulți chiști (6). Localizarea chiștilor multipli poate fi unilaterală (ex. boala multichistică congenitală
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
implicare difuză a ambilor rinichi (măriți de volum), dar diferite ca perioadă de debut și transmisie ereditară: ADPKD sau forma adultului și ARPKD sau forma infantilă (2). în ambele forme lipsesc leziuni de displazie și există o continuitate a lumenului nefronului. în ultimii 20 ani a devenit evident că ADPKD se poate manifesta la orice vârstă, inclusiv la copii (și chiar în stadiul fetal). Deci, nu vârsta de debut, ci tipul ereditar este factorul major care diferențiază cele două boli. Problema
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
extrarenale) și, mai ales, de datele recente ale biologiei celulare care au evidențiat alterări ale interacțiunilor celulă celulă și/ sau celulă matrice extracelulară în diferite organe (4). Chiștii renali în ADPKD sunt multipli, bilaterali, se formează în orice segment al nefronului (printr-o proliferare celulară și activitate secretorie anormală a epiteliului). Ei se dezvoltă difuz și progresiv, cresc lent în mărime, afectând parenchimul renal adiacent (compresie/apoptoză?) și producând IRC. Aceste caracteristici nu sunt generale, deoarece uneori (rar) în ADPKD, dezvoltarea
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
unii pacienți nu progresează spre IRC (7). Explicația acestei variabilități de manifestare a bolii va fi analizată de alți colegi, în capitolele următoare, care vor trebui să găsească răspunsuri și la o întrebare capitală: de ce numai 1-2% (maxim 10%) din nefroni sunt afectați, dacă gena anormală este prezentă în celulele tuturor nefronilor? ADPKD se caracterizează și prin multiple și variate manifestări extrarenale, mai frecvent chiști hepatici, mai rar chiști în alte organe, anomalii cardiovasculare etc. Asocierea lor la manifestările renale este
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
manifestare a bolii va fi analizată de alți colegi, în capitolele următoare, care vor trebui să găsească răspunsuri și la o întrebare capitală: de ce numai 1-2% (maxim 10%) din nefroni sunt afectați, dacă gena anormală este prezentă în celulele tuturor nefronilor? ADPKD se caracterizează și prin multiple și variate manifestări extrarenale, mai frecvent chiști hepatici, mai rar chiști în alte organe, anomalii cardiovasculare etc. Asocierea lor la manifestările renale este variabilă în familii diferite și chiar în aceeași familie la bolnavi
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de dezvoltare renală normală (nefrogeneză 1) este, în esență, un program de evenimente celulare, dinamice și riguros controlate în timp și spațiu: proliferarea celulară, formarea (diferențierea) de celule specifice, moartea celulară prin apoptoză și morfogeneza sau achiziția formelor tridimensionale (formarea nefronului, ramificarea canalelor colectoare) (3, 10). Aceste procese sunt mediate și controlate prin expresia temporală și spațială a unor gene implicate în nefrogeneză, care codifică diverse molecule efectoare. După terminarea nefrogenezei, aceste gene sunt inactivate. Cunoașterea genelor și mecanismelor moleculare ale
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
sens craniocaudal din mesodermul intermediar, într-o ordine temporală precisă, care amintește de evoluția filogenetică a rinichilor (de la speciile inferioare de vertebrate până la cele superioare și om) (1, 5). Capitolul 2 Deși termenul de nefrogeneză se referă la diferențierea tubilor nefronului, el este folosit și în sens general, la dezvoltarea întregului rinichi (10). Pronefrosul și mesonefrosul Primul element al aparatului excretor, pronefrosul, se formează la embrionul uman, din mesodermul cervical, în săptămâna a patra. Prin condensarea și polarizarea celulelor mesodermale rezultă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
formarea mesenchimului metanefretic. Următoarele structuri care se formează din mesodermul intermediar în regiunea toracolombară, pe laturile coloanei vertebrale, sunt mesonefrosul și canalul mesonefretic (Wolff). Mesonefrosul este reprezentat de 30-40 perechi de tubuli, diferențiați în unități excretorii ce se aseamănă cu nefronii (capătul medial formează cu ramuri arteriale din aorta dorsală un corpuscul renal) și se deschid lateral direct în canalele mesonefretice; aceste canale proliferează și coboară caudal spre cloacă. Unitățile excretorii mesonefretice funcționează în săptămânile 6-10, după care regresează și dispar
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
inducție reciprocă (fig. 2.3) care determină, prin proliferare și diferențiere celulară, două evenimente (5, 10, 11): -ramificarea corectă a mugurelui ureteric, care va forma sistemul excretor arborescent canalele colectoare, calicele, pelvisul renal și ureterul care drenează urina din tubii nefronilor la vezica urinară; -transformarea (conversia) sau diferențierea celulelor mesenchimale din imediata vecinătate a vârfurilor mugurilor în celule epiteliale polarizate (care vor forma unitățile nefretice alcătuite din glomerulii și tubii) și fibroblastele interstițiale (fig. 2.3); o parte din fibroblastele interstițiale
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
metanefrosului (săptămâna 6). D. Bifurcările ulterioare ale mugurelui ureteral produc formarea altor lobuli (în următoarele 10 săptămâni). 2. Date recente susțin o dublă origine a mesenchimului renal: mesenchim de origine mesodermică și componente celulare derivate din crestele neurale (2). Formarea nefronilor Fenomenul esențial care se produce în acest proces este inducția reciprocă dintre mugurele ureteral și mesenchimul renal (8, 10). Mesenchimul renal neindus poate semnaliza și ghida mugurele ureteral să crească corect în axul longitudinal. La rândul său, mugurele ureteral produce
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
renal (8, 10). Mesenchimul renal neindus poate semnaliza și ghida mugurele ureteral să crească corect în axul longitudinal. La rândul său, mugurele ureteral produce un semnal inductiv (proteina wnt-1) care va transforma mesenchimul renal neindus al metanefrosului (predeterminat să formeze nefroni) în mesenchim indus. în acest moment se declanșează o secvență de evenimente precise, care în final duc la formarea nefronilor. Interesant de subliniat că mesenchimul indus stimulează ramificarea mugurelui ureteral, iar acestea vor stimula conversia mesenchimului în celule epiteliale primitive
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
său, mugurele ureteral produce un semnal inductiv (proteina wnt-1) care va transforma mesenchimul renal neindus al metanefrosului (predeterminat să formeze nefroni) în mesenchim indus. în acest moment se declanșează o secvență de evenimente precise, care în final duc la formarea nefronilor. Interesant de subliniat că mesenchimul indus stimulează ramificarea mugurelui ureteral, iar acestea vor stimula conversia mesenchimului în celule epiteliale primitive. Se produce astfel o inducție multiplă, în mai multe trepte (3). Celulele mesenchimale induse, care sunt destinate să formeze nefronii
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
nefronilor. Interesant de subliniat că mesenchimul indus stimulează ramificarea mugurelui ureteral, iar acestea vor stimula conversia mesenchimului în celule epiteliale primitive. Se produce astfel o inducție multiplă, în mai multe trepte (3). Celulele mesenchimale induse, care sunt destinate să formeze nefronii, agregă în jurul vârfurilor ramurilor mugurilor ureterici și apoi formează niște condensări. Concomitent se produce conversia mesenchim fi epiteliu primitiv, caracterizată prin două fenomene: (1) celulele capătă o polaritate apicală și bazo-laterală; (2) se produc modificări în sinteza unor proteine (proteine
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
nefretică sau renală. Aceasta suferă o serie de alungiri, formând structuri specifice numite comma, care ulterior devin corpi în formă de S (fig. 2.4). Diferite zone ale acestor corpi sunt determinate să formeze diferite tipuri de epitelii din structura nefronului (5). Astfel, capetele proximale ale corpilor S vor forma glomerulii; la acest nivel, celulele mezenchimale se diferențiază în podocite, celule care filtrează plasma pentru a forma urină. Fig. 2.4. Dezvoltarea sistemului colector renal și a nefronului (după Larsen, 1998
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
epitelii din structura nefronului (5). Astfel, capetele proximale ale corpilor S vor forma glomerulii; la acest nivel, celulele mezenchimale se diferențiază în podocite, celule care filtrează plasma pentru a forma urină. Fig. 2.4. Dezvoltarea sistemului colector renal și a nefronului (după Larsen, 1998) A. Bifurcarea continuă a mugurelui ureteral până în săptămâna 32 produce 1-3 milioane de tubi colectori. B fi F. Fiecare tub colector induce agregarea și condensarea mesenchimului renal și formarea unei bonete de țesut metanefretic care se diferențiază
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
agregarea și condensarea mesenchimului renal și formarea unei bonete de țesut metanefretic care se diferențiază într-o veziculă. Aceasta va genera capsula Bowman, tubii contorți și ansa Henle. Aceste celule epiteliale au un fenotip foarte diferit de epiteliul restului tubului nefronului: nu au joncțiuni strânse între celule, sintetizează în continuare filamente intermediare de vimentină în loc de citokeratină și produc WT 1 chiar și în nefronii maturi (în timp ce expresia genei WT 1 este inhibată în restul nefronilor). Primii glomeruli vascularizați se formează la
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
tubii contorți și ansa Henle. Aceste celule epiteliale au un fenotip foarte diferit de epiteliul restului tubului nefronului: nu au joncțiuni strânse între celule, sintetizează în continuare filamente intermediare de vimentină în loc de citokeratină și produc WT 1 chiar și în nefronii maturi (în timp ce expresia genei WT 1 este inhibată în restul nefronilor). Primii glomeruli vascularizați se formează la 10 săptămâni după fertilizare și încep să producă urină; procesul continuă ulterior (fiecare rinichi conține circa un milion de nefroni) până la 34 săptămâni
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
foarte diferit de epiteliul restului tubului nefronului: nu au joncțiuni strânse între celule, sintetizează în continuare filamente intermediare de vimentină în loc de citokeratină și produc WT 1 chiar și în nefronii maturi (în timp ce expresia genei WT 1 este inhibată în restul nefronilor). Primii glomeruli vascularizați se formează la 10 săptămâni după fertilizare și încep să producă urină; procesul continuă ulterior (fiecare rinichi conține circa un milion de nefroni) până la 34 săptămâni, când nefrogeneza este completă. Concomitent cu formarea glomerulilor, celulele tubulare se
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
chiar și în nefronii maturi (în timp ce expresia genei WT 1 este inhibată în restul nefronilor). Primii glomeruli vascularizați se formează la 10 săptămâni după fertilizare și încep să producă urină; procesul continuă ulterior (fiecare rinichi conține circa un milion de nefroni) până la 34 săptămâni, când nefrogeneza este completă. Concomitent cu formarea glomerulilor, celulele tubulare se diferențiază în epiteliul specializat al tubilor proximali și distali precum și al ansei Henle. Fiecare segment al tubilor îndeplinește funcții specializate, ca reabsorbția de sodiu, bicarbonat, fosfat
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]