438 matches
-
vom mai ști despre speranță, în clipa când vom intra în Paradis? Absența speranței poate fi, așadar, trăită în cheie nocturnă, ca disperare, și în cheie diurnă, ca speranță împlinită, ca suficiență a îndestulării. Prezența speranței, în schimb, e de negândit fără experiența simultană a lipsei, a precarității, a unei ambianțe dezesperante. Speranța e, în definitiv, un corelativ al carenței. Ea își dă întreaga măsură, sau cel puțin măsura ei de virtute creștină, când nici un „motiv“ lumesc nu o mai justifică
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Grădinile sunt un lux (câțiva economiști francezi din secolul al XIX-lea reproșau englezilor că au prea multe parcuri, în dauna suprafeței agricole), sărbătorile sunt un lux. La fel spectacolele, artezienele, urbanistica în sens larg. Serviciul religios e, îndeobște, de negândit în afara unei anumite „pompe“ ceremoniale. Nu e vorba de toaletele spectaculoase arborate de femeile din Bizanț în biserici, spre exasperarea lui Ioan Gură de Aur, ci de aparatul liturgic, socotit de Platon, dar și de Diderot, ca fiind o componentă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
scris despre asta. În contextul de față, ceea ce mă interesează este capacitatea cuiva de a acționa nu strict pe baza unui calcul, ci și pe baza unei convingeri. E adevărat că viața politică, mai ales în timpul campaniilor electorale, e de negândit fără o sumedenie de „figuri impuse“. Trebuie să devii simpatic alegătorilor, să te faci văzut printre tarabele vreunei piețe, să tragi câte o horă, să pupi copii care îți dau flori și țărăncuțe care îți dau pâine cu sare etc.
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de iliadele și odiseele Columbeanu-Zăvoranu, din care presa autohtonă s-a hrănit luni întregi, până la indigestie. Recomand editorilor români cu pretenții să răs foiască publicații echivalente din alte țări europene. Vor constata că astfel de teme și texte sunt de negândit în Frankfurter Allgemeine Zeitung, în New York Times, Le Monde, Neue Züricher Zeitung, Gazeta Wyborcza și altele, din aceeași familie. Și că e degradant să cultivi „informația“ la acest nivel, mai cu seamă într-un moment în care majoritatea cititorilor trăiesc
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în transformarea unor accesorii în substanțe și instrumente vitale. S-a putut trăi, până mai ieri, fără aer condiționat. Fără telefoane mobile. S-a putut trăi fără lumină (și aparatură) electrică. S-a putut trăi - ceea ce astă zi e de negândit - fără anestezice. S-ar zice că televizorul nu poate avea, în economia vieții noastre, aceeași pondere. Nu e ca aragazul, apa curentă și novocaina. Dar suspendați, pentru câteva zile, „statul la televizor“ și veți vedea că timpul își schimbă alcătuirea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
celălalt. Tot ceea ce-ți scriu, îți scriu cu toată dragostea ce-ți port și cu toată sinceritatea de care sufletul meu a dat dovadă până acum. Aș vrea ca după cum penița stiloului merge pe hârtie și se apropie pe negândite de sfârșitul scrisorii ca să mă oblige să-i pun punct, tot așa și timpul să treacă repede și să vină ziua când să fim iarăși aproape. Nici nu îndrăznesc să-ți spun cât mai e până la acea fericită zi când
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
decât cuhniile de vară ale satului cu pardoseala lor de lut. Simțeam nevoia unei explicații și m-am oprit la cea mai simplă: când picioarele îți sunt așezate pe o netezime, limba ți-e slobodă sau nevoită să vorbească pe negândite. Ogorul nu-ți îngăduie s-o faci, fiind gloduros și avid de putreziciune. Asfaltului îi opui palavra, în vreme ce ogorului - încetineala greoaie a oaselor: lipsit de apărare, tragi de timp, șipentru că știi bine că pământu-i vorace, lași limba să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care eu l-am adunat și l-am în cămăruța mea, împărțind patul cu el...». «Semnele» pe care Giovanni Calabria le aștepta de la Domnul nu erau fapte miraculoase. Pentru el, «un semn de la Dumnezeu» era și legătura dintre diferite împrejurări negândite. Îi cerea Domnului «semne» pentru a avea ulterior o reconfirmare că se află și acționează după voința lui Dumnezeu. Această atitudine îi era sugerată de credința și de iubirea lui Dumnezeu și nu de dorința de a-l înclina pe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de a fi amenințată în situația ei actuală de toți din toate părțile: de la cruda și nestatornica Persie, în direcția sud-vest-nord, până la pașnica corăbioară din Veneția și de Raguza, cuibul de pasăre, ceea ce duce la nesiguranță și crize interne de negândit, de care știu să se servească atât de înțelept vecinii vigilenți"56. În evidențierea cauzelor decăderii fără de speranță a Porții otomane și a ascensiunii în forță a Rusiei, memoriul bucovinean, din februarie-martie 1791, aduce în discuție idei preluate din teoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
contră este pe punctul de a fi amenințată în situația ei actuală de toți din toate părțile: de la cruda și nestatornica Persie, direcția sud-vest-nord, până la pașnica corăbioară din Veneția și la cuibul de pasăre, Raguza; nesiguranță internă și crize de negândit de care știu să se servească atât de înțelept vecinii vigilenți. Mai mult însă! Decadenta și speriata Poartă trebuie să ia asupra sa și soarta statelor străine să ne amintim tratatul în privința Algeriei și să slujească de paratrăsnet, pe costul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
este că această achitare reprezintă o confesiune a veritabilei identități politice a echipei diriguitoare, precum și a realelor ei simpatii și afinități. Pe de altă parte, amânarea reformelor și blocarea tranziției democratice nu pot fi decât opțiuni temporare. Este astfel de negândit ca d-l Iliescu și amicii săi să nu fi înțeles chiar nimic din ceea ce s-a petrecut în ultimii ani, adică un proces ireversibil de autonimicire a unui sistem atins de o incurabilă maladie degenerativă. Abuzând de tactici populiste
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
oară, cum obișnuiesc unii oameni prețioși, ca să nu zic pretențioși, care cred că aduc mari servicii posterităței notând tot ce au făcut sau n-au făcut în cursul existenței lor. Eu, ceea ce am scris a fost așa pe apucate, pe negândite, după impresiunile momentului, printre nenumăratele strădanii ale vieței și, drept să spun, mă mir eu însumi cum am avut răgaz să înnegresc atâta hârtie, când știut este că munca intelectuală cere în primul loc un deplin repaos sufletesc, lucru de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
moment ca să fac o mică digresiune, să destăinuiesc spre ușurarea conștiinței mele un lucru ce mă apasă și anume, că slăbiciunea de căpetenie, pot zice singura care m-a stăpânit din frageda mea copilărie și m-a dus pe cărări negândite, a fost o deosebită, neînvinsă simpatie pentru sexul frumos. Cetitorii îmi vor ierta acest pacat involuntar și foarte răspândit, comis de mulți alți muritori slabi de înger ca și mine. Cine se crede aparat de această învinuire să-mi arunce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a sărutat mâinile. Făcură dragoste amorțiți și fără bucurie. Ea ieși ca o umbră, fără să-și fi descleștat maxilarele. Soluția fusese găsită în vreme ce locotenentul alesese deja, de la un moment dat, să se mute. Vai! concedierea Nastiei făcuse lucrul de negândit... În ciuda vremii execrabile, amestec de ploaie și zăpadă, porni la întâmplare spre restaurantul gării, sperând să-l găsească acolo pe învățător. Câțiva pescari așezați la o masă, într-un colț, ciocneau de câte ori ridicau paharele și beau fără să scoată o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înstrăinat câte un obiectiv construit cu eforturi deosebite de poporul meu, simt că se rupe ceva în ființa mea. Același sentiment îl am când văd pe unii "eroi" care o fac pe patrioții și împroașcă cu noroi, aruncând cu vorbe negândite în cei din generațiile mai vechi care au muncit și au construit, iar acum stau și asistă neputincioși la distrugerea obiectivelor. Numai ei știu cum le-au construit. Ba mai mult sunt etichetați cu tot felul de epitete jignitoare, de către
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
lasă un semn vizibil și explicit al iubirii pământene: de noroc i-s umezi ochii 108. În felul acesta, formele erosului dobândesc valențe simbolistice grave: facerea lumii, visul, armonia cântecului, gândirea profundă și plânsul. Unele dintre ele iau proporții de negândit pentru omul comun; facerea lumii implică nebănuite armonii siderale pe care numai poetul le percepe. Visul este împlinirea gândirii vii, iar plânsul dobândește dimensiuni neasemuite: Trecerea de la repaos la febră și de la febră la repaos este o solemnă mișcare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Securea blândă Capitolul unu. În Parcul Petrovski Era bine înspre dimineață când întunericul începu să se risipească. Zoia Nicolaevna Petrova trecea prin Parcul Petrovski cu o hotărâre de negândit, îmbrobodită în straie închise la culoare asemeni unui scarabeu gras. Cărările, care pe timp de vară sunt pline cu oameni ieșiți la plimbare, erau acum ascunse sub zăpadă. Ei însă nu îi erau de nici un folos, fiindcă Zoia Nicolaevna își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Cum însă nu mai era sigură dacă aceștia băteau înspre negru sau înspre argintiu, Lilia fu tentată să meargă din nou înăuntru doar pentru a se lămuri și pentru a cere, dacă tot se afla acolo, banii înapoi. Apoi, pe negândite, restul persoanei lui Porfiri i se arătă în fața ochilor. Acesta era, fără îndoială, mic de statură și îndesat, cu o burtă masivă și cu fiecare parte a lui, de la capul său mare și tuns scurt la mâinile sale durdulii, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
toate cu o scrisoare către tatăl său. Dacă bătrânul ar ști mizeria în care își duce traiul, cu siguranță i-ar trimite niște bani. Nu ar fi nevoie să se târască în genunchi pentru iertare sau - chiar și mai de negândit - să o obțină. Doar să îi explice faptele, asta era tot de ce avea nevoie. Tată, Dumneata ești tatăl meu. Eu sunt fiul dumitale. Am mare nevoie de pantofi noi. Nu am niciun ban pentru mâncare sau chirie. Al dumitale fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la asemenea situații. Abia acum înțelegea cum se uita el la micuța ei Sofia. Avea ceva drăcesc în el, nimic de zis. Ceva mai mult de răutate oridnară. ă Crezi că ea l-a omorât pentru a preveni ceva de... negândit? Marfa Denisovna desfășură cărțile pentru încă o pasiență. Nu-i mai răspunse lui Porfiri Petrovici și nici nu-și ridică privirea când acesta închise ușa după el. Capitolul douăzeci și doi Cel mai sfânt om din Rusia Cum se crăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
goliră cu toții ceștile dintr-o Înghițitură. Și, exact ca războinicii gata să lupte În avangarda unei armate, se repeziră Înapoi pe șantier. Privindu-le Însuflețirea, Tokichiro se simți, pentru prima oară, din toată inima ușurat. Am reușit! izbucni el, pe negândite. Totuși, n-avea de gând să rateze acea ocazie; se amestecă printre ceilalți, lucrând În noroi, trudind ca un nebun, următoarele trei nopți și două zile. Maimuță! Îl striga cineva. Văzu că era Inuchiyo, care arăta neobișnuit de agitat. — Inuchiyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
treizeci de pedestrași era cel mai mic grad de comandant militar. Însă era un post care-i plăcea mult mai mult decât conducerea grajdurilor sau a bucătăriilor. Era atât de fericit, Încât uită un moment de discreție și vorbi pe negândite, cu aceeași gură care Înainte fusese atât de curtenitoare: — În timp ce lucram la construcție, mă gândeam Încontinuu la ceva. Oricum ai lua-o aprovizionarea castelului cu apă e slabă. În caz de asediu, ar lipsi apa de băut și, În scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
eu. — Familia mea e nevrednică de o asemenea cinste, stăpâne. Ar trebui să discuți și cu soția dumitale. Omul la care m-am gândit să-ți fie ginere este Kinoshita Tokichiro. Îl cunoști bine, cred. — Da, stăpâne, răspunse Mataemon, pe negândite. Își reproșă că era atât de prost crescut Încât să pară surprins, dar nu se putuse stăpâni. — Îți voi aștepta răspunsul. — Da... Într-adevăr... Și, cu aceste cuvinte, Mataemon Își luă rămas bun. Dorise să pună destul de multe Întrebări despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acolo mănușile, gambierele, platoșa și centura, dar și niște leacuri pentru răni, un bandaj și o pungă de muniție - tot ceea ce trebuia să ia la drum era pus În ordine. — Echipamentul tău, spuse Nene. — Bravo! Foarte bine! O lăudă pe negândite, dar, deodată, Îl frapă gândul că Încă nu o judecase corect pe femeia aceea. Era și mai capabilă decât observase Înainte de a se Însura cu ea. Când termină de Îmbrăcat armura, Nene Îi spuse să nu-și facă griji pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui armate, până la ultimul, să revină În capitală. Și nimic nu era mai puternic decât voința de a trăi. La ordinele lui Hideyoshi, ostașii obosiți și Înfometați se repeziră spre mlaștină, alergând la vale cu putere stranie. Era o manevră negândită, care nu se putea numi nici strategie, nici măcar abandon de sine, căci călugării-războinici, ascunși În adâncurile pădurii, erau asemenea țânțarilor. Și totuși, goneau Înainte, drept printre rândurile dușmane. Ceea ce, de fapt, rupse rândurile inamice, reușind să făcea praf ambuscada pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]