1,869 matches
-
sau a "glasului" Crucii pe care a fost răstignit Mîntuitorul. Alături stă pietatea împletită cu simț gospodăresc a omului de rînd (sursa de inspirație fiind probabil "diata" lui Anton Pann), pentru ca, apoi, să vină la rînd sfîșierea modernă, alternînd îndoielile, negațiile, "demistificările", anxietățile și freneticele elanuri 26. Inegal în plan estetic, mizînd prea mult pe efectul contrastului, al paradoxalului, volumul cuprinde și cîteva pasaje ce vexează bunul gust. Și țelul duhovnicesc este doar în parte atins. Mai mult chiar, după analiza
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
Gheorghe Grigurcu Fără putință de tăgadă, cea mai virulentă negație a lui Titu Maiorescu în postumitate a fost operată de "realismul socialist", care s-a dezlănțuit furibund împotriva "idealismului", "cosmopolitismului", atașamentului său "burghezo-moșieresc", în numele artei cu tendință atît de precis diagnosticată de mentorul Junimii. Un preludiu (să precizăm: palid) al
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
mirare ingenuă, aprobativ sau nu, dar niciodată cu ură sau inflamări vindicative. N-a fost, cum singur o recunoaște, nici scriitor, nici filozof. Există astfel în jurnalul său o notație din 1970, care nu e decât o amplă autocaracterizare prin negație: "Stofă de călugăr sau anahoret n-am (mișună unele pofte în mine și devin ușor prada lor); cap de filozof n-am (adorm lesne la speculații prea subtile și teorii interminabile); poet nu sunt (că-s lipsit de subțirime, deși
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
de pledoarii și "diplomație", de tatonări, reveniri și preparative speciale. Ne-am descoperit, dintr-odată, pe aceeași frecvență de undă: un clasic în viață, dar fără aere magisteriale, și un critic tânăr care, înainte de a pune pe hârtie afirmații și negații rezolute, dorea și dorește să cunoască. Convorbirile au început în noiembrie 2005, când Octavian Paler tocmai primise Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor. Ca și în cazul Recursului la memorie, volumul de convorbiri cu Ileana Mălăncioiu, întrebările au venit în
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
Liga pentru liniștea țării, dreptate și adevăr" - sau chiar într-o replică - "Am votat pentru liniște" - permitea recunoașterea orientării politice a emitenților; gruparea adversă îl evita sistematic. Dincolo de ambiguitate și de polarizare, cuvântul-cheie e semnificativ și pentru că se definește prin negație: ca absență a tulburării, a zgomotului sau a vorbirii. Prin metaforizare, violența căpăta în discursul public imaginea - care se substituia analizei și informației concrete - unei forțe (monstru, stihie): "Violența s-a lăsat din nou, după o pauză incredibil de scurtă
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
sus, să se întrevadă, dincolo de azur, marele întuneric și îndepărtatele, augustele stele". Este greu de spus în ce măsură aceste rostiri, scurte "incantații"sau "mici vrăji făcute din cuvinte" au vreo relevanță în direcția presentimentelor funeste. Gradul de probabilitate încurajează mai degrabă negația. Dar există, totuși, situații pro și contra. Un scriitor ca Mihail Sebastian de exemplu, care își pune zece ani din viață sub lentila de precizie a unui Jurnal cu notații de mare acuitate, nu menționează decît o dată ziua de 29
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
la repetiții! Vorbea timp de șase ore, Dumnezeiește!... Un escroc, printre puținii regizori-escroci pe care i-a avut România, proceda altfel: după prima lectură, urla la interpreți că au zgură-n creier, că accentul, În limba română se pune pe negație și că e scîrbit de ce-a văzut și pleca, imediat, la București. În fine, alt prolific regizor, la vizionarea viitoarei reprezentații, chema multă lume-n sală, ca să-i copleșească numeric pe actori și aceștia să nu se detașeze de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
astăzi să vorbim despre nimicuri, uneori acestea au mai multă sare și piper. Când un lucru e condimentat, e mai apetisant. Bunăoară să abordăm câteva noțiuni elementare de engleză. Ce ziceți? Ce să spun!? Nu era în răspunsul său o negație hotărâtă, dar nici o afirmație. Privirile îi fură însă atrase de faptul că Simona era învelită numai cu cearșaful. Se putea bănui acest lucru, de vreme ce la fiecare mișcare se clădinau doi sâni masivi, chemători. Sub pânza albă, bine mulată, formele corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
l-ai sădit tu, știi ce mere gustoase face! Și apoi am scălda o păstrămioară la grătar cu un pahar de must înăsprit... Ce zici?... Știu și eu!? Era un răspuns în care mama lui nu desluși nici o afirmație nici o negație, dar îl puse pe seama zorului cu care feciorul se vedea că îl poartă de cum pusese primul pas peste pragul casei lor. Uite, Gigi, fratele tău, continuă ea, spune să vindem totul și să plecăm la el, la Sibiu. Eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
delicatețea, seriozitatea. - Ce anume am putea discuta? - Vom găsi. Sunt atâtea teme ce se pot găsi într-o ceașcă de cafea! - Nu cred că am să pot. - Observ că aveți un contract nelimitat semnat cu acest NU. A devenit această negație un fel de paznic de zi și de noapte al dumneavoastră, bănuiesc. De ce vă temeți? - Adevărul e că sunt foarte ocupată toată săptămâna. Inclusiv unele duminici. Și duminica ce urmează sunt de serviciu. - Bunăoară, ați putea să vă permiteți câteva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ea siguranța cu care și-a construit principiile privitoare la derularea unui mariaj, în care nu încap jumătăți de măsură, și-mi răstălmăcește și cuvintele nevinovate. Și mai e ceva, niciodată nu am simțit că ar avea pe buze o negație sau o afirmație! - Ce naiv ești! O fată serioasă, cum este Ina, nu cade în brațele primului venit, chiar dacă acesta îi promite un castel pe Valea Loarei. - Există și posibilitatea unui refuz, deși am încercat, pe căi ocolite, să obțin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
relațiile cu ceilalți semeni, și se exprimă datoria morală de a nu fi niciodată doar mijlocul altora, ci și scopul lor - la fel ca În imperativul categoric moral. Această datorie reprezintă dreptul umanității asumat de noi Înșine. Următoarea datorie este negația celei de mai sus, și anume: „Să nu faci nimănui vreo nedreptate, chiar cu riscul de a renunța la relațiile cu ceilalți sau la societate. Ultima datorie are În vedere ceea ce este al său, adică proprietatea, și constă În Îndemnul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
facultate celeilalte părți: așa e, de ex., formula permisivă: „creditorul poate cere de la debitor Îndeplinirea obligației luate”; care În fond spune că Îndeplinirea e o obligație juridică a debitorului. În alte cazuri, În schimb, norma permisivă are un Înțeles de negație sau cel puțin de limitare a unei norme precedente. Să presupunem că există o interzicere generală, dar Într-un anume caz, se crede potrivit a libera o categorie de persoane sau cineva care se află Într-o condiție determinată, și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
precede, ca exigență etică sau deontologică, realizarea de fapt care vine apoi, parcurgând vicisitudinile lente și diverse, În care se pot observa, uneori, stagnări și retururi parțiale. Dar tendința generală este totdeauna de recunoscut, clar, rămânând mereu intactă, În ciuda oricărei negații empirice, valoarea ideală a acestei exigențe”. Capitolul VII Mitul statului și criza statului 1. Dreptul preexistă Statului Dreptul, ca fenomen istoric și pozitiv preexistă Statului, spune ferm și conform adevărului, gânditorul italian. În această idee majoră, el urma Învățământul celor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Într-o manieră critică, deschisă: câte nedreptăți Îngrozitoare și atroce nu au fost comise pe parcursul secolelor, de către Stat și În numele Statului! Cum să nu te revolte poziția susținută de către Hegel, care ascunde sub idealismul ei, un „materialism abject și o negație totală a acestor valori ideale care, singure, pot da un sens vieții”. La fel de imorale, nedrepte sunt: atât disprețul sistematic față de Stat, cât și exaltarea Statului, conchide Del Vecchio. Neokantianul face sublinierea: deși este și el opera omului, Statul trebuie să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ales spre a fi purtătorul raționalității omenești. Trăsăturile sale sunt: credința dogmatică în puterea intelectului de a pune lumea în ordine, forța de granit a convingerilor sale, pe care nimic nu le-ar fi putut clătina, nici chiar puterea de negație a realității [...] Ideocratul s-a născut, așadar, în cadrul curentului anarhic european (iacobinismului) și a inaugurat era suprastructurilor totalitare prin cele două mari experiențe totalitare sistematice: bolșevismul și hitlerismul. Aceste experiențe au ridicat la rang de aparat politic mondial ideocrația [...] Între
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
porii i se invadau de umezeală, ca apoi să constate cu ușurare cum scade, tot așa, puțin cîte puțin, coborînd treaptă cu treaptă, curba descendentă a răului"), dar, în primul rînd, protagoniștii care gravitează în jurul familiei profesorului Alexe, "campion al negației". Dar negația profesorul are niște plicuri pline cu decupaje din presă, care nu iartă nimic și pe nimeni e un punct de plecare, primul, de la care Carmina, personajul central al romanului, poate începe aventura (dar aventura?) vieții sale (dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se invadau de umezeală, ca apoi să constate cu ușurare cum scade, tot așa, puțin cîte puțin, coborînd treaptă cu treaptă, curba descendentă a răului"), dar, în primul rînd, protagoniștii care gravitează în jurul familiei profesorului Alexe, "campion al negației". Dar negația profesorul are niște plicuri pline cu decupaje din presă, care nu iartă nimic și pe nimeni e un punct de plecare, primul, de la care Carmina, personajul central al romanului, poate începe aventura (dar aventura?) vieții sale (dar a vieții reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și câteva mici animale, asemenea unui dud în care atârnă în același număr fructele sale. Tremurând în sfială, frăgarul își deschise sufletul și vorbi întregii vieți din codru încercând a opri plecarea. Ecoul cuprinde răspunsurile glasurilor ei și din depărtări negații permanente invadau atmosfera. Privighetoarea se așeză pe unul dintre brațele vânjoase ale templului și începu a fredona în liniște deplină un cântec al nemuririi, al prieteniei veșnice, lăsând în nemurirea arborelui falnic o pană, în însemnătatea prieteniei lor, promițându-i
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sau cu încadrări în categoria inutilității relației dintre nărăvaș și Ea, femeie coaptă de 40 de ani, punând-o sub zodia ce-o să spună lumea? sau o să găsești pe alta, mucoasă ca tine, după care, ceea ce era de așteptat, urma negația, dincolo de care, atât în filosofie cât și în viață, nu poate fi decât certitudinea ecuației rezolvate, după șirul interminabil de calcule și soluții adiacente, urmând mult așteptatul congruent care încheia un ciclu, graficul existenței putând urca sau coborî. Principalul: onoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a început să îmi placă ideea de iubire, apoi mi-am zis: ce-ar fi dacă mi-aș dărui și sufletul, nu numai trupul, trupul acesta obosit, epuizat, ruginit? Da, cu siguranță e autoflagelare, mă denigrez pentru a crea negarea negației, eu sunt femeia visurilor tale, izvorul plăcerilor, satisfacerea dorințelor, mamă și amantă, prietenă și iubită și, în cele din urmă, soție definitivă, summum-ul tuturor femeilor care ți-au căzut în brațe la puterea superlativă a fericirii pământești, care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
august limpede. Genia, despre ce ispitire îmi vorbești? Amintirile nu mi-au ținut loc de pat plin, de fagure pe limbă de clopot, de livadă cu dafini în fereastră, de puf de înger în pernă, de cer în perfuzie. Petre, negațiile tale nu au atins adâncimea în care se pot depăși pe ele însele. Refuzi simțurile, pentru că din ele nu mai izvorăște conștiința. Refuzi lumea, pentru că în ea nu se mai identifică simțirea. Mereu închizi porți, iar dacă se întâmplă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
le va aduce pacea, fără a realiza că, în fond, moartea societății implică automat moartea lor ca indivizi sau, cel puțin, reducerea lor la stadiul de animale cu o oarecare doză de sensibilitate. Există însă și o parte constructivă a negației. Astfel, această ispită a extincției traduce (din nefericire, în forme grosiere) o idee rafinată, intuită, acum mai bine de două mii de ani, de un prinț indian, Siddharta Gautama, pe care discipolii aveau să-l numească Buddha, Trezitul. Nirvana, căci despre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mi se părea mai abominabil și mai întors împotriva firii decât ideea că te-ai putea așeza pe colac până în spate, lăfăindu-te comod, ca în fotoliu (exceptând, bineînțeles, cazul unei corpolențe generoase). A fost această încrâncenare, viscerală aproape, a negației, care mi-a trezit apoi suspiciunile. De ce reacționam așa? Ce anume, din mine, se revolta instinctiv la acest gând, lucru la care japonezii erau imuni? Nu am reușit decât să însăilez un șir palid de asociații: un oarecare sentiment de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
imediat după ce am terminat teza de doctorat în teologie despre Karl Barth, am început la Sorbona teza de doctorat în filozofie despre cristologia lui Hegel ce culminează cu "Vinerea sfântă speculativă". Hegel descoperise dialectica, progresul prin intermediul perspectivelor contrarii afirmație (thesis), negație (antithesis) și reconciliere (sinthesis) -, ritm valabil nu doar pentru gândire, ci aplicabil întregului proces natural, istoric al Absolutului, dar chiar și al lui Dumnezeu însuși. Aveam impresia că în acest fel, putea fi rezolvată și enigma suferinței: "Omenescul, finitul, fragilul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]