3,146 matches
-
rău este destinat să dispară Într-un viitor mai mult sau mai puțin Îndepărtat, deci când, În virtutea evoluției, individul va fi fost În Întregime educat și adaptat la viața socială. Giorgio del Vecchio spune că nu este vorba de o negare actuală a Statului, negare catastrofică și revoluționară, ci de „preavizul unei eliminări progresive și pacifice, a unui crepuscul calm, a unei morți fără seisme”. Filosoful italian dă ca exemplu de doctrină individualistă, premisa din 1792 (publicată abia În 1851) a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dispară Într-un viitor mai mult sau mai puțin Îndepărtat, deci când, În virtutea evoluției, individul va fi fost În Întregime educat și adaptat la viața socială. Giorgio del Vecchio spune că nu este vorba de o negare actuală a Statului, negare catastrofică și revoluționară, ci de „preavizul unei eliminări progresive și pacifice, a unui crepuscul calm, a unei morți fără seisme”. Filosoful italian dă ca exemplu de doctrină individualistă, premisa din 1792 (publicată abia În 1851) a lui Wilhelm von Humboldt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
catedră stătea plăcințit într-unul dintre fotoliile jerpelite din cameră, având un aer exagerat de mofluz. Din când în când bâțâia din cap, destul de misterios, fiindcă nu ai fi putut interpreta mișcarea asta ca fiind una de aprobare sau de negare. Tot cam la aceleași răstimpuri ofta. Deodată, ușa se deschise și prin ea pătrunse madam Săvulescu, amica lui Băși, jupâneasa de la "pătrunjelistică", neobosita și agasanta șefă a Milenei. Și asta afișa o meclă foarte preocupată: "Te-au informat și pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la normal dar, m-am înșelat amarnic. Începusem un adevărat război împotriva corpului meu, îl alimentam cu diverse medicamente, disperare, frustrare, stres, griji, disconfort, anxietate, tensiune și toate formele de frică produse de o acumulare a timpului psihologic și o negare a vieții. Alimentarea cu aceste ingrediente distructive era produsă de însăși iubita mea minte, care producea acest tam -tam. Mintea producea teama viitorului și regretele, resentimentele, suferințele, amărăciunea și toate formele de lipsă a iertării, erau produse de abundența trecutului
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
realitate. SENTIMENTE ȘI SIMPTOME ÎNTÂLNITE ÎN ASTFEL DE SITUAȚII Durerea și suferința psihică sunt primele simptome care se instalează. Zile și săptămâni întregi mama nu va putea înțelege și accepta realitatea. Credința în sine îi va fi zdruncinată. Disperarea, șocul, negarea și neacceptarea o vor învălui, copleșind-o. Mereu îi va reveni în minte întrebarea DE CE? De ce tocmai ei i s-a întâmplat? Cu ce a greșit? Vor fi sentimente intense de tristețe, vină, furie. Ele trebuie împărtășite cu cei apropiați
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
Cartea Morților, Revoluția Franceză, Revoluția din Rusia, sute de insecte, plăcuțe cu nume de stradă, reclame, Kant, Hegel, Swedenborg, benzi desenate, cîntecele pentru copii, Londra și Salonic, Sodoma și Gomora, istoria literaturii, istoria Irlandei, acuzații referitoare la crime abominabile, confesiuni, negări, mii de calambururi, zeci de limbi, rețete culinare, bancuri porcoase, boli, nașteri, execuții - toate astea și multe altele le-am Înmagazinat În trupul meu. Da, recunosc, le-am Înmagazinat Înainte de a fi pregătit. Îmi amintesc perfect, aproape visceral, cum stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la nivelul acesta. Știi bine că naționalismul cimbric e departe de interesele mele, după cum sper că șovinismul cimerian e de ale tale. Comparând spiritul celor două literaturi, întrebarea pe care mi-o pun este: cine merge cel mai departe în negarea valorilor? Polemica cimbrico-cimeriană pare să n-o atingă pe Ludmila, preocupată acum de un singur gând: posibilitatea ca romanul întrerupt să continue. Să fie adevărat ce spune Lotaria? te întreabă în șoaptă. De data asta ai vrea să aibă dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-i prea mult. Perry Como cântă „I Saw Mommy Kissing Santa Claus“. Zic: — Șiretul ăla de frati-miu mort e-așa atent. Zic: Nu trebuia. Sincer, chiar nu trebuia să se deranjeze atâta. Poate c-ar trebui să renunțe la negare și să accepte pur și simplu că e mort. Poate să se reincarneze. Zic: Nu poate fi sănătos să creadă că e încă viu. Fierb pe dinăuntru. Ce-mi doream de fapt anul ăsta era o nouă poșetă Prada. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fi nevoită să se întoarcă la rutina de zi cu zi, Luana va constata că-și mai iubește încă bărbatul. Că în ciuda suferinței pe care i-o provocase, sentimentul de afecțiune adânc înrădăcinat persistă. Va trece prin tot felul de negări și resentimente, îl va urî și-l va iubi, îl va alunga și-l va dori înapoi, în egală măsură. Trecuse prin așa ceva. Știa, cu exactitate, ce urma să se întâmple în inima și mintea Luanei. Pentru el fusese simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o apere. Ridică ochii spre chipul protector și întâlni privirea caldă și umilă a lui Radu Noia. Înțelese, atunci, ceva ce nu credea că e posibil. Îi fusese dor de el. Un dor nebun, sufocat de mii și mii de negări. Îl iubea. Din tot sufletul, ca în prima zi. Apropierea lui îi luă mințile cu aceeași forță cu care o făcuse mereu. Era singurul bărbat alături de care trăise sentimentul că e acea jumătate a ei născută pentru a o întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
impresioneze pe Viorica? În definitiv, o secretară nu trebuie să aibă păreri personale, dar putea și ea să spună, acolo, o vorbă, în fine. Știi care e diferența dintre o secretară bună și una foarte bună? O întrebă și, la negarea ei politicoasă, continuă: o secretară bună spune bună dimineața, domnule director! Cealaltă, foarte bună, spune: s-a făcut dimineață, domnule director! Carmina plecă ținând mapa albastră sub braț. Viorica zâmbise și aplecase de câteva ori capul în semn că înțelesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
noi, vrei? Să zicem că tu ești bărbatul, ba, nu, nu, eu sunt bărbatul, tu ești prea bleagă ca să fii bărbat, să zicem că tu erai o contesă și eu eram iubitul tău, să vedem cum e, vrei? Și la negarea Carminei concluzionă: Ești o bleagă, ce rău crezi că am fi făcut? Se bosumflă și se întoarse cu spatele. Vezi, poate te duci să mă spui mamei. Ai fi în stare! Doar nu era decât o joacă, ce credeai? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în conversație interveneau tot mai des, se crease un gol ce nu se mai putea umple, în zadar se străduiau amândouă să ascundă realitatea. La plecare, în prag, Elena o întrebă dacă o iertase tatăl, avea vocea tremurată și la negarea mută a Carminei, zâmbi trist, îndurerată. Mai târziu, pășind repede de-a lungul trotuarului, Carmina simți că aerul mirosea frumos, a trunchi de copac ce se zvântă, a clei. Amestecul de obiecte scumpe, disonante, țipătoare, din casa familiei Simion n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Avea unghiile colorate cu roșu. La plecare, în poartă, Elena i se așeză în cale și întrebă gâtuit: Tu ești sigură măcar cât de cât pe tine, știi tu, cu examenele astea pe care le ai de dat? Și, la negarea mută a Carminei, o privi cu atâta nesfârșită compasiune, încât se emoționară amândouă. Era clar că mama îi spunea Elenei cam tot ce se petrecea în casă. Când observă că nu se află pe lista celor admiși la examen Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care el și soția o poartă celei mici care face crize semi epileptice pe fond febril. Pe urmă veni la rând, ca din întâmplare și profesorul. Alexe, spuse el este un filozof în felul lui. Își întemeiază toate teoriile pe negare. Uneori își permite să fie și capricios în aprecieri. Ca să ajung la această concluzie mi-am permis să fac un experiment, un mic experiment. Am preluat un nume desființat de el cu prilejul unei vizite anterioare, m-am mai interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
numai rareori, manevrele sale nu erau încununate de succes. Tu ce mai faci? o întrebă femeia, te mulțumești cu locușorul acela comod dintr-un birou obscur? Întrebarea era pusă cu un asemenea ton încât cerea fără doar și poate o negare și Carmina îi răspunse: Nu... eu așa zic. Atâta timp cât mai am resurse și un dram de tărie o să merg mai departe. Eu așa sper. Aha, exclamă Sidonia și încuviință mulțumită. Mă temeam că ai depus și tu armele, ca Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai afli nici măcar pe muchia dealului ci jos, în pantă, aproape de finiș. De fapt, Sidonia nu făcea o dramă din asta, ea nu se credea apusă și vorbele sale nu erau decât o nadă, nu voia decât să obțină o negare, una mai fermă sau una mai politicoasă, dar, fără doar și poate, o negare, de multe ori insista până la perfidie asupra dramei îmbătrânirii sale doar din simpla dorință de a fi contrazisă, de a i se demonstra că vorbele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidonia nu făcea o dramă din asta, ea nu se credea apusă și vorbele sale nu erau decât o nadă, nu voia decât să obțină o negare, una mai fermă sau una mai politicoasă, dar, fără doar și poate, o negare, de multe ori insista până la perfidie asupra dramei îmbătrânirii sale doar din simpla dorință de a fi contrazisă, de a i se demonstra că vorbele sale erau fără doar și poate exagerate, de a i se arăta, eventual, că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa și pe dincolo, eu ce să-i fac, ce să-i fac dacă n-a știut să și-l țină. Nu mănânci chiar nimic? o întrebă uimită când în farfuria ei zăceau deja trei schelete de pește, și la negarea ei mută, continuă: o să se întoarcă el nu avea grijă, tu vezi-ți de viața ta, ascultă-mă pe mine, știu ce spun. Ședeau de o parte și alta a mesei, între ele erau farfuriile, paharele de vin, unul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fusese pe acolo, exact în camera albastră. Ceva din comportarea lui îi stârni bănuiala. Balconul dădea undeva în spatele hanului. În întuneric, foarte aproape de ei, se vedeau copacii, o masă neagră, compactă. Știi pe unde suntem? O întrebă Ovidiu și la negarea ei mută, continuă: lasă, e mai bine așa. Ai dormit tot drumul. Erai foarte liniștită și calmă. Am condus cu o sută cinzeci de kilometri pe oră. La viteza asta puteam avea un accident mortal. Știai? Ai? Ea aprobă mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Atunci bărbatul a întrebat-o dacă a fost căsătorită. Da, am fost, i-a răspuns Carmina. Apoi i-a ascultat la rândul ei destăinuirea. Fusese căsătorit, avea o fetiță, plătea pensie alimentară. Tu ai copii? a întrebat-o și la negarea ei mută a adăugat: mai bine. Apoi a început dansul. Orchestra impunea cu stridență ritmul. Cât de multă vreme fusese frustrată de bucuria simplă de a fi pe un ring de dans, în brațele unui bărbat, apărată de lumina difuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încercat, dar n-am cum să evit asta. Obișnuiam să spun „balcoane“, deși acum mă străduiesc să mă abțin, pentru că Clio râde și spune că sună și mai prost, că par un obsedat sexual care trece printr-o fază de negare. Recent, am apelat la dureros de sfioasa formulare „Arăți minunat fără sutien“, care-mi aduce uneori un „Ooo“ și-un sărut pe frunte. Ea spune și „pizdă“. Până când Clio ajunse înapoi la șezlonguri, publicul își pierduse mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
greutate în sus pe colină în întâmpinarea ei... Până când, deodată, soarele cade istovit după vale și odată cu el dispare și ea Fata Morgana; la fel, probabil, dispărea și Lucreți a, în spatele colinei, după ceasurile de dragoste cu străbunicul. Faza 1. Negarea De când am aflat de boala mea, am devenit centrul atenției. Înainte nu primeam un telefon cu lunile, cât despre vizite, nici nu putea fi vorba, deși locuim la distanță de câteva stații de metrou. Acum par cu toții foarte interesați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ridică, mă detașează de mine însumi, pentru a mă putea contempla. Și tocmai această nevoie a mea îl ramifică pe El, pentru a putea disputa și a fi martor trăirilor mele. Numai așa ele se vor putea potența până la anihilare, negare sau până la dispariția obiectului (dacă el există!) ce a generat această stare de grație. Este interesant că după recunoașterea și înțelegerea acestor deficiențe ale mele, pe care trebuie să le numesc simple metehne ale firii, eu continui să simt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
obține prin iubirea neîmplinită, imposibilă, tăinuită, nemanifestată sau neîmpărtășită. La fel cum un sentiment mic, prea mic, în neputința lui de a crește, poate distruge iubirea, o poate trivializa, ceea ce revine, în fond, tot la o formă de refulare, de negare a ei. Vorbele lui Krokowski, în spațiul acela alb la trei mii de metri înălțime, zburau libere, înconjurate doar de piscurile colosale de zăpadă, eliberate de orice temeiuri perverse sau proiecții. Apoi ea și-a amintit cum a trăit ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]