58,987 matches
-
religioase în România anului 2015? - Relația stat-culte are în centru libertatea religioasă. Aceasta are atât un sens pozitiv, afirmativ - cetățenii au dreptul de a se manifesta sub aspect religios așa cum le dictează propria conștiință (freedom to...), cât și un sens negativ, de refuz al restricțiilor - cetățenii au dreptul ca statul să nu le impună cum să se manifeste religios (freedom from... the state). Tradusă în fapte, libertatea religioasă reprezintă pentru stat o obligație, aceea de a asigura tuturor cetățenilor condițiile cele
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
cum se poate să fie fetița asta așa de reușită cu așa o familie în dotare?!? Da, doamna Pix, le răspundea Adina în gând doar, uite că se poate, cu toate că pentru voi era mai convenabil să o dați de exemplu negativ la ședințele astea cu părinții, o și auzea cum ar fi zis, ...asta e situația în familiile destrămate, copiii sunt sacrificați și sunt ca și pierduți, noi, dascălii, i s-ar fi umflat pipota lu' doamna profesoară, ne sacrificăm la
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
tare, stabilă și incoruptibilă, structura metafizică de rezistență a operei, dragostea lui Mircea Zaciu pentru teritoriile "detemporalizate", pentru secvențele de eternitate temporară. Cu toate acestea, sursa principală a autorului Bivuacului rămâne ceea ce îl pune în criză cu lumea: "Sursă, firește negativă, însă nu mai puțin sursă. Atrabila, umoarea neagră, se transformă , ca la Charles d'Orléans, în interpretarea lui Starobinski, în cerneală". Iată un citat prin care se poate defini arta eseistică a lui Virgil Podoabă, de o altitudine și o
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
prea-i merge rău. Dedesubt, la cinci-șase metri sub el a fost curățat pământul și s-a întins o rogojină de către țăranii adunați să se închine: din clipă în clipă se așteaptă să se prăbușească, desconcentrat, cocoșat de atâtea gânduri negative, cu labe lungi de păianjen, vedenie colectivă.
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
adică cel mai probabil Adrian Năstase, care ar trebui să se hotărască o dată dacă candidează sau nu”. În locul lui Adrian Năstase, dinspre PSD a răspuns Șerban Mihăilescu: „Lia Roberts este un personaj aparte la ora actuală. Vine numai cu mesaj negativ. N-am încredere că va obține admirația românilor.” C. V. Tudor e de părere că Lia Roberts „n-are absolut nici o șansă.” Iar despre Dick Morris afirmă următoarele, potrivit Evenimentului: „un escroc internațional”, „un găinar”, „un șarlatan”. * ZIUA, care a organizat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
Cristian Teodorescu Cu cît o să facă presa tărăboi mai mare pe seama lui Gigi Becali cu atît o să-i aducă mai multe voturi. Publicitatea negativă produce popularitate și la noi, nu numai în lumea largă. Personajul are oricum potențial electoral de peste cinci la sută. În el se recunoaște alegătorul de la galerie, căruia îi place să huiduie și la o adică să-și facă dreptate cu
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
Cătălin Mihuleac are o formulă pe care o urmează cu sfințenie. Personajele principale ale prozelor sale sunt clișee, prejudecăți, defecte, vicii și, în general, o gamă largă de situații culese din imaginarul social contemporan, mai toate purtând pecetea unor conotații negative. Și când spun personaj principal, nu vizez o metaforă. Căci tocmai aici intervine marca personală a prozatorului ieșean: confuzia și glisajul elementelor din planul figurat spre cel propriu, din cel ideatic spre cel material, din cel obiectual spre organic; deseori
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
comandamente politice. Singurul cumpărător cu putere financiară mare era statul, iar el cumpăra discreționar, după cum îi dictau umorile și nevoile propagandistice, pentru că artistul asta era: un simplu agent de propagandă și de influență, un fel de apostol laic al teologiei negative pe care comunismul a reprezentat-o în mod exemplar. Înainte de ’89, statul cumpăra, așadar, fără să țină seama de criteriile reale ale unei piețe. Între instituțiile statului și artiști existau niște înțelegeri tacite în ceea ce privește controlul asupra creației, un scenariu subtil
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
celor doi din anii de comunism, pentru motivul evident că gesturile nu totdeauna corecte, cedările lui N.S. n-au făcut rău nimănui, cu excepția poetului însuși, care s-a pus într-o situație inconfortabilă, în vreme ce ale lui A.P. au devenit „modelul” negativ pentru felul în care un poet își poate exploata celebritatea împotriva intereselor firești ale breslei lui și în sprjinul unei puteri politice reprobabile. Ca să nu mai vorbim de versurile celor doi: în cantitate impresionantă, la A.P., versurile de laudă a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
cel de-al doilea promova, în corelație cu ele, valorile etice. Dar trebuie subliniat cu putere, nu în chip artificios-disociativ, deoarece compromisul prin cuvîntul scris era deopotrivă de ordin etic și estetic, ambele norme regăsindu-se în judecățile pozitive ori negative aplicate autorilor. Situație admisă și de către N. Manolescu, care scria următoarele: „Cele trei decenii de cronică radiofonică a Monicăi Lovinescu se întîmplă să coincidă cu cele trei decenii de cronică în presa scrisă a subsemnatului. (...) Regimul comunist ne bănuia pe
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
lucru să fie clar: “indulgența” sau contrariul ei, acolo unde par a fi, nu mi se cuvin atribuite mie, bineînțeles, ci autorilor la care mă refer. Eu nu fac altceva decît să înregistrez obiectiv judecățile, precumpănitor favorabile, dar unele și negative, de care am dat în relatările călătorilor și în celelalte genuri de texte. Mă întreb cine mi-a făcut reproșuri într-un sens sau altul. Cartea a primit, numai pentru originalul german, peste 40 de recenzii, toate - fără nici o excepție
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
autori români. Iar în ceea ce privește traducerea, nu știu. Îmi sînt cunoscute vreo 10 recenzii. Bănuiesc că există mai multe. - S-ar putea să greșesc, dar cred că astfel de opinii - în sensul că menționați niște texte în care imaginea românilor este negativă sau, cum s-a spus, denigratoare - au exprimat „Săptămîna”, „Luceafărul”... - Dacă există astfel de critici, n-au ajuns la cunoștința mea. I-aș fi întrebat pe autori dacă era posibil să fac ca și cum unele documente mai puțin pe placul nostru
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
mormânt” (G.Z., discurs în Senat, 29.09.2003). Oricum, sărac are și sensul stabil de marcă afectivă a compătimirii (săracul X = „bietul”), comun de altfel echivalentelor sale lexicale în mai multe limbi. Marcarea afectiv-evaluativă e intrinsecă sinonimelor parțiale sărăntoc (negativ, peiorativ) și sărman (pozitiv, de participare afectivă). Aparținînd registrului popular, cele două cuvinte nu sînt foarte frecvente în discursul public de azi; sărăntoc e folosit cu o anume distanță ironică (“bronzul fiind specific sărăntocilor și țăranilor” (EZ 3375, 2003, 3
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
fi creat o echipă, și să adăugăm, nu oarecare. Ion Călugăru ia masa deseori cu directorul, dar suspicios din fire, crede că acesta nu-l poate suferi. Portretul pe care i-l desenează, așa cum observă Cornelia Ștefănescu, e unul destul de negativ, spre deosebire de al multor colaboratori sau foști studenți. În 1937, îi apărea plin de ambiție și vanitos. În 1949, revine mai pe larg: „... inteligent și sofist, logic și puțin nebun...” „Cu calități mari, dar dominat de pofte care îi strivesc calitățile
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
publicații culturale nu poate concura numărul telespectatorilor lui A. P. Altfel zis, scriem pentru noi, ca să ne convingem pe noi cei deja convinși, susține N. S. Replica pe care o dă revista tîrgovișteană este de bun-simț: nu putem ignora asemenea fenomene negative, nu le putem trece sub tăcere doar pentru că fanii lui A. P. nu ne citesc. Așa este! În definitiv niciodată, nici azi, nici între războaie, nici pe vremea lui Eminescu, tirajul publicațiilor culturale și uneori acela al ziarelor nu era fabulos
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
nu făcută doar ca să se bifeze câteva puncte la capitolul imagine” (miculparis.ro); „trebuie schimbări și inițiative de esență și nu bifări ale unor activități de circumstanță” (ad-astra.ro). Nu sînt totuși excluse folosirile figurate serioase, sau cel puțin nemarcate negativ, în care a bifa poate însemna, contextual, chiar „a rezolva” („Cabinetului... îi revine sarcina de a «bifa» toate măsurile de restructurare pe care le-a amânat de când se află la guvernare”, Adevărul economic, 35, 2003, 23), „a include” („persoane voluntare
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
e vorba de cel de pe stradă sau de cel căzut în lipsuri materiale, originar fiind dintr-un strat social avut sau chiar bogat, e o prezență în general discretă în țările române (...). În general, termenii folosiți nu sunt peiorativi (...). Conotațiile negative ale limbajului despre săraci apar la începutul secolului al XIX-lea (...). Plecând de la vocabular, putem presupune că, în spațiul românesc și în perioada de timp abordată aici, săracul e o prezență ștearsă poate, dar nu lipsită de locul și rolul
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
II-a) a amintirilor dlui Dan Ciachir despre Eugen Barbu. Om de casă, cîndva, al pe drept contestatul scriitor, dl Ciachir are inteligența să scrie cu obiectivitate despre Barbu, fără a-i insulta memoria, dar și fără iluzia că imaginea negativă a acestuia în opinia culturală românească este neapărat o eroare. * Jurnalul literar (nr. 17-29) reia din revista franceză Eléments pour la civilisation européenne o primă parte dintr-un amplu articol al lui Jean-Claude Maurin despre Cioran și Eliade. Nu știam
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
iar în franceză provine din italiană (din compuse cu verbul parare - „a para”). Para- familiar, fără corespondent în limbile care nu au suferit o influență neogrecească directă, e un prefix expresiv, mai ales în structuri bazate pe repetiție, indicînd atitudinea negativă a vorbitorului față de ceea ce consideră a fi un exces. L-a descris Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944), cu multe exemple de limbă vorbită (colocvială), de tipul: „mișună ministerele de directori și paradirectori”. Noi exemple erau aduse de același
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
pentru participii: “Și-a povestit și răspovestit munca de ocnaș” (EZ 3537, 2003, 1); „avea în plan un duet (...) amînat și răsamînat” (EZ 2183, 1999, 5); “adevăruri știute și răsștiute” (Național, 714, 1999, 1); răs- nu este însă la fel de marcat negativ ca para-. Un loc aparte între formațiile cu sufixul grecesc para- îl ocupă paraleu (mai ales în formula leu-paraleu), în care intensitatea nu produce efecte negative, de excedare, ci mai curînd admirație. Atestat deja la Cantemir, cuvîntul e integrat azi
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
adevăruri știute și răsștiute” (Național, 714, 1999, 1); răs- nu este însă la fel de marcat negativ ca para-. Un loc aparte între formațiile cu sufixul grecesc para- îl ocupă paraleu (mai ales în formula leu-paraleu), în care intensitatea nu produce efecte negative, de excedare, ci mai curînd admirație. Atestat deja la Cantemir, cuvîntul e integrat azi fără ezitări contextelor moderne: „piața locurilor de muncă nu te va aștepta chiar cu brațele deschise, va trebui să te lupți «ca un leu paraleu»” (efamilia
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
alegerile ori în judecățile dlui Ș, așa cum de altfel nu se amestecă în scrisul nimănui. Nu e vorba de a împărtăși opiniile celor pe care-i publicăm. Problema este că se preferă de către mulți comentatori de astăzi o judecată globală negativă asupra unor autori pe care critici foarte supărați pe comunism nu-i mai citesc, iar cînd cineva chiar îi recitește, e pus la zid. Dl Pecican nu pricepe nici alte lucruri foarte simple: cu cine ar fi vrut d-sa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
vreo cameră de la Televiziune, intru în belea, dau cu pietre" (ziarul tricolorul.ro); Dacă ai făcut poze, ai belea cu mine, să știi. Îți rup picioarele" (EZ 29.11.2004) etc. Foarte interesantă e însă convertirea cuvântului cu sens clar negativ într-o marcă a aprecierii superlative. Belea apare tot mai des cu funcția de echivalent al termenului de apreciere pozitivă, alături de mișto, cașto, meserie, marfă, super etc. Acest gen de evaluativ este în mod tipic reînnoit periodic în argou, pentru că
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
ale cuvintelor grozav (cu sensul inițial "care îngrozește"), foc ("frumoasă foc"), prăpăd, catran etc. Sens hiperbolic adesea pozitiv atribuie și rău ("frumoasă rău") sau construcția consecutivă de groază. Limbajul tinerilor, începînd de prin anii '70, a reînnoit seria prin hiperbolele negative bestial, criminal, de comă, folosite cu sens puternic apreciativ. Devenit adjectiv, belea primește și gradație, și comparație; retorica limbajului argotic juvenil preferă, desigur, sensul extrem al superlativului, în cele mai diferite construcții: "e prea belea mașinuța ta... sunt belea rău
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
belea de belea, bravo omule, ești jmecher rău" (forum.kappa.ro); "belea de belea, uită-te și nu vei regreta" (rotop.ro) De altfel, belea apare (ca și groază) și într-o construcție cu sens consecutiv, de belea, cu valoare negativă sau pozitivă, uneori ambiguă: "Cel mai tare site de caterincă - am râs de m-am prăpădit - e de belea rău" (rohit.ro). Și locuțiunea de belea primește grade de comparație - "se pare că e cea mai de belea frază" (europeana
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]