2,511 matches
-
se vinde și pentru a se devora, ele zac de multe ori neatinse într-o masă omogenă, împărțindu-și statutul cu plachetele subțiri de poezie. Se prea poate ca acestea să fi fost premisele care l-au determinat pe Gelu Negrea (cunoscut pentru subtilele sale eseuri despre I.L.Caragiale sau Marin Preda) să se aventureze în construirea unui roman cu un titlu, de ceva vreme, tentant: Codul lui Alexandru. Se poate iarăși, cu tot atâtea șanse, ca intenția proaspătului romancier să
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
comploturile intestine, e întrucâtva previzibil. Că, iarăși, la mijloc se află și o comoară a Cavalerilor Templieri, era de așteptat. Și așa mai departe. Toată această poveste e livrată de Adam Adam (internat într-un sanatoriu dubios) chiar naratorului-autor Gelu Negrea, care își asumă riscurile enorme de a o transcrie și de a o publica. Finalul și lămuririle istoriilor acestora secrete trădează jocul de autentificare filologică, intertextuală, practicat de prozator. Dacă până în acest moment l-am fi putut lua în serios
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
reprodus aici) e încărcat de o ironie când delicată ca un păienjeniș, când destul de groasă pentru a elucida pe deplin pastișa. Avem un fals roman de conspirație universală. Sau, ceva mai precis, falsificat. Pentru că, prin dublarea continuă a perspectivei, Gelu Negrea nu cade în nici una din numeroasele capcane ale literaturii comerciale. Codul lui Alexandru e, dintru-nceput, un exercițiu de virtuozitate și de imaginație. Așa cum, pentru secolul al XIX-lea este Catastihul amorului, roman de început și de sfârșit de tehnică
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
un exercițiu de virtuozitate și de imaginație. Așa cum, pentru secolul al XIX-lea este Catastihul amorului, roman de început și de sfârșit de tehnică. În schimb, atunci când jocul se termină și îi urmează expunerea detaliată a regulilor sale complicate, Gelu Negrea nu mai rămâne impasibil în fața clișeelor de gen. Un alt gen, de data aceasta. Demascarea lui seamănă - în spirit, firește - cu zeci de alte demascări mai mult sau mai puțin livrești, înțesată cum e de manuscrise pierdute, furate și regăsite
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
-l îndepărtează de simpatia oarecum ipocrită pentru Dan Brown și îl apropie nepermis de mult de utopiile gratuite practicate de Ion Manolescu în Derapaj. Aceeași deferență pentru literatură și pentru misterele ei îi tutelează pe Alexandru Robe și pe Gelu Negrea, aceleași deprinderi de a transforma senzaționalul în literatură (și invers) îi fac să alunece în situații greu de anticipat și ușor de imaginat. Mai complex prin însăși structura lui fractalică, rezultat al câtorva algoritmi succesivi, Robe are, totuși, câștig de
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
câtorva algoritmi succesivi, Robe are, totuși, câștig de cauză. Chiar și din punctul de vedere al marketing-ului, de vreme ce tirajul inițial s-a epuizat surprinzător de repede pentru piața românească. După ce survolează bine toate zonele minate ale romanului comercial, Gelu Negrea își întoarce, prematur, ochii către romanul pur și simplu. Și, din păcate, o carte savuroasă de la un capăt până aproape de celălalt își pierde inexplicabil autonomia și secretele. Codul ei de redactare și legea de compoziție internă se vădesc a-i
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
au avut un caracter sporadic, nu de puține ori doar cu acoperire statistică. Astfel, sistematizarea problematicii legate de construcția temei de fugă ori a travaliului aferent dezvoltărilor unei forme contrapunctice imitative monotematice din Tratatul de contrapunct și Fuga de Martin Negrea și, mai ales, din Formele muzicale ale barocului în operele lui I. S. Bach (vol. II) de Sigismund Toduță devine la Dan Voiculescu literă de lege, contribuind la o sinteză analitică unică în peisajul muzicologiei contemporane. însuși dezideratul autorului comportă
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
tipograf de elită, șefu'. Lazăr ia brațul de afișe, îl face sul și-l leagă strîns cu sfoară îndesîndu-l apoi în geanta de voiaj, luată dimineață din mîna recuziterului, care tocmai făcea curat în magazie, la numai cîteva clipe după ce Negrea, secretarul literar al teatrului, șeful său direct, i-a făcut semn spre avizierul ce se vede prin fereastra unde-și au ei biroul: Gol. Poimîine, premiera. Puiule, urgent!, cu cursa rapidă ajungi la Iași și, cu aceeași cursă te-ntorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el femeii, care abia se mișcă din cauza burții enorme știu că Lazăr e întroienit și-am venit să vă spun..., dacă aveți nevoie de ceva... Femeia tace, cu privirea în jos. Îmi pare rău murmură Mihai. Putea să se ducă Negrea, sau să ceară afișele prin poștă... Vin de la autogară... Și ? tresare soția lui Lazăr. Autofreza s-a întors, nu poate avansa. Șeful autogării zice că trimite alt șofer. Ați vorbit cu Lazăr la telefon? Aseară șoptește femeia, trăgîndu-și încet nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de pluș din fundul sălii și-și îndreaptă pașii înapoi spre ieșire, ca un hoț rușinat de prezența sa la locul furtului. Dom' Vlădeanu, îi strigă în șoaptă secretara teatrului zărindu-l v-am căutat cu telefonul pe la uzină. Domnul Negrea voia să vă comunice în legătură cu deseară... Mihai mulțumește în șoaptă și cotește în stînga, urcînd spre secretariatul literar. Bine c-ai venit! se bucură secretarul literar văzîndu-l. Voiam să te anunț că deseară, la șase, e vizionare. Nu-i neapărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu de vină dacă actorii nu s-au realizat prin Hamlet sau... Și, mă rog, de unde pînă unde, în textul meu se trage cu arma, cad ceaune de pe pereți?... Ești teribil, domnule, teribil! Actorii au cerut posibilitatea să mai... face Negrea un gest larg -, dacă tot joacă într-o piesă cu subiect... Mișcare, domnule, nu... Mișcare se face pe stadion răspunde Mihai înțepat. La teatru vin să aud mișcarea ideilor, să mi se spună, să aud, să simt să particip! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se face pe stadion răspunde Mihai înțepat. La teatru vin să aud mișcarea ideilor, să mi se spună, să aud, să simt să particip! Dacă vreau să asist la mișcare, mă duc pe stadion ori la discotecă, în joia tineretului. Negrea cumpănește un timp, apăsîndu-și mustața cu vîrful degetelor: Lasă, ai să vezi spectacolul în întregime, ai să vezi reacția publicului... De fapt, cel mai indicat e ca autorul să-și vadă spectacolul în seara premierei, cu sala plină. Apropo, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fără grijă, vei avea o sală de mîna întîia; unul din spectatori va fi profesorul universitar Teofănescu, de la Iași. Îl știu. Am citit, l-am auzit cînd a conferențiat la noi despre umanismul socialist... Îi urmăresc articolele... Vezi ? se bucură Negrea. Tocmai discutam mai înainte cu directorul; ne cam apucă neliniștea: dacă merge bine premiera de mîine, duminica viitoare facem premieră oficială, cu invitați oficiali de la județ, reviste..., știi mata, ca de obicei; și-atunci, cu ce umplem restul sălii? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spune în piesă ce are de spus, nu pe lîngă piesă. Nu înseamnă că nu apreciez efortul dumneavoastră chiar și pentru piesa asta strînge Mihai din umeri. E drept, murmură, retrăgîndu-se spre ușă sînt furios și din cauza afișelor. Ghinion! arată Negrea spre fereastră. Crezi că lui Lazăr îi este bine acolo? Acum două-trei minute mi-a telefonat nevastă-sa: nu mai au nici lemne și nici mîncare, i-a spus la telefon. Plîngea. Mă ruga să fac ceva. Ce? Toată lumea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în toate direcțiile, măturînd văzduhul cu crengile lor. Un autobuz de transport local înaintează anevoie prin pîrtia deschisă de lama tractorului, iar în urma lui, salvarea claxonează nervos, vrînd să-l depășească. "Foame, frig... gîndește Mihai, răsunîndu-i în permanență vorbele lui Negrea despre situația în care se află Lazăr. Și nu-i numai el... Aura, abia ieșită din spital; prietena lui Vlad, o adolescentă... Vreo cincizeci de oameni, acolo, în viscol... Aici actorii care se simt frustrați de o mare creație, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că privirea ta m-a "necinstit" din prima clipă! Privirea! exclamă ca un șuierat Mihai. Zău!... strînge el din umeri, coborînd tonul. E drept... Cred că uneori întrec măsura... Ba, dacă-mi amintesc bine, atunci, prima oară, la teatru, cînd Negrea mi-a spus că ești mama fetei de alături... Da, confirmă femeia -, ce s-a întîmplat atunci? Mihai repetă gestul cu paharul: În cinstea ta, cea mai frumoasă"!, precum zice Minulescu... Hm! surîde Maria cu gîndul departe. În cinstea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
parter, se ridică să iasă. De sus, din lojele oficiale, se aude mișcare mai multă. Ei, cum ți se pare? îl întreabă secretarul literar pe Mihai, care a intrat în sală pe ușa laterală și iese prin mijloc, întîlnindu-l pe Negrea în capul scării ce duce la etaj. Mmm strînge Mihai din umeri cu modestie. Operativi, tovarăși, operativi! se aude vocea președintelui de la Cultură. Vă rog să luați loc, să putem începe. În foaierul teatrului, unde se țin de obicei "seratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Greșeala noastră că ți l-am dat conchide directorul adjunct. Tovarăși, înapoi la ale noastre restabilește președintele calmul discuției. Victor arată el spre Săveanu a avut datoria să-l citească, fiind în consiliul de lectură. La care o să renunțăm murmură Negrea abia șoptit, dar îndeajuns ca să fie sesizat de președinte. Cît voi fi eu președinte, nu! Nu, tovarășe Negrea, că altfel ne trezim precum alții: muncesc un an secretarul și referentul literar, întocmesc lista cu piesele pentru stagiunea viitoare iar directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
discuției. Victor arată el spre Săveanu a avut datoria să-l citească, fiind în consiliul de lectură. La care o să renunțăm murmură Negrea abia șoptit, dar îndeajuns ca să fie sesizat de președinte. Cît voi fi eu președinte, nu! Nu, tovarășe Negrea, că altfel ne trezim precum alții: muncesc un an secretarul și referentul literar, întocmesc lista cu piesele pentru stagiunea viitoare iar directorul, care-i și regizor, vine de la București sau din alt oraș, deschide geanta diplomat și zice: Astea trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
literar, întocmesc lista cu piesele pentru stagiunea viitoare iar directorul, care-i și regizor, vine de la București sau din alt oraș, deschide geanta diplomat și zice: Astea trei; două le regizez eu, una găsiți voi". Apropo, se uită președintele spre Negrea au venit afișele? Stau la Sălcii, cu tot cu Lazăr. Cursa rapidă e întroienită acolo. Ați luat legătura cu Lazăr? întreabă președintele, dar, neprimind răspuns, adaugă: Continuăm, tovarăși! Opinii. Alte opinii. Am uitat să vă spun, și-mi cer scuze, tovarășul secretar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gîndește Mihai. Mai bine dormeam; vin aici să-mi văd piesa făcută zob..." Ce să mai zic după domnișoara Săteanu! rîde jovial Săveanu. Orice-aș zice, veți conclude că eleva și-a întrecut magistrul... Tu fiind un magistru îl înțeapă Negrea în șoaptă. Numai că citatul amintit continuă Săveanu se referă la destinul lui Sisif, "acel proletar al zeilor", ca să-l citez tot pe Camus. Merge însă, e drept, și asta m-a entuziasmat, merge zic, prin extensie, în alt registru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
deus ex machina a hotărît construirea unui baraj pentru o hidrocentrală. Vic, te rog! se precipită președintele Comitetului pentru Cultură. Noi discutăm acest spectacol. Care-i prost! conchide Victor Săveanu. Regizorul a venit să facă un ciubuc aici, la noi... Negrea face un gest de lehamite: M-aș fi mirat să nu fi făcut tu discordanță. M-aș fi mirat să văd promovat cum trebuie un autor local. Președintele restabilește cursul discuției. Toți care mai iau cuvîntul încep prin a ezita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
simte cum roșește, în timp ce cămașa începe să-l strîngă la gît. Ochii fetei, tot vii, dar severi se aruncă în ai lui, obligîndu-l să suporte înfruntarea: Cum crezi că m-am simțit atunci, seara, la teatru, cînd te-a prezentat Negrea? Mi-ai aruncat o privire dojenitoare, de parcă m-ai fi întrebat ce caut lîngă o femeie așa frumoasă... Apoi, ajunsă acasă, am început și eu să mă întreb ce caut... Și mi-am răspuns: eram un paravan și o antiteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de dragul pădurii?! Dacă Haralamb vrea să scape de mine, înseamnă că ori i s-a sugerat, ori i s-a trasat sarcină să-mi facă vînt, ori e un tîmpit și nu are rost să-mi fac gînduri negre. Și Negrea și Lazăr mă acuză: unul că-mi irosesc timpul, celălalt, că iau drept privighetoare orice pupăză... Au dreptate amîndoi! Uite, numai azi și ieri: cîtă risipă de forțe și de timp!" gîndește Mihai cu ciudă, privind camera în dezordine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se mire de faptul - extrem de bizar - că nu-și mai amintea cum ajunsese aici. Se trezise pur și simplu Într-o cameră odihnitoare, În care se auzea susurul unei fîntîni și În care mirosea a medicamente. Era iarnă, copacii erau negri, iar vîntul azvîrlea În răstimpuri ploaia În ferestre, sfîșiind liniștea din odaie. O dată, auzise un geamăt stins, venind de departe, dinspre cîmpuri și răsunînd ca sirena unui vapor. Cufundat În visele-i tulburi, Digby zăcea ore În șir... Atunci poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]