607 matches
-
devenit extrem de neplăcută și am renunțat cu totul la intonarea imnurilor. Apoi mai era și Prepelicarul, cu atracția ei față de lumea din afară. De n-ar fi fost această atracție, poate că nu l-ar fi întâlnit niciodată pe Sispy, neguțătorul ambulant, poate că n-ar mai fi plecat niciodată și atunci poate că nici eu n-aș mai fi plecat niciodată și totul ar fi fost altfel. Sau poate inevitabil, tot ar fi existat un Sispy. Haideți să vă explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vocea îi era absentă, iar ochii îi fixau cu înverșunare sticluțele viu colorate. — Am întâlnit un om în drumul spre oraș, a spus ea distantă. Mi-a dat astea. — Ce sunt? Cine era? De ce ți le-a dat? — Era un neguțător ambulant. Se numea domnul Sispy. Un om de treabă. Ciudat nume, Sispy. Mi le-a dat pentru că le-am vrut. — Și la ce-s bune? Mă vor păstra tânără, a spus ea, strângându-le și mai tare. Sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
viață și cea albastră pentru nesfârșit și calm și eliberare atunci când mi-o doresc. Viață într-o sticlă galbenă, moarte albastră ca cerul, albastru rece ca oțelul, a spus el. Era teribil de prost îmbrăcat, cu o mantie sărăcăcioasă, de neguțător ambulant, și o uriașă desagă peticită, cu desene pe ea, și s-a întors, dând să plece. I-am zis că am un frate pe nume Născut-din-Moarte iar astăzi este ziua când devine bărbat, ai ceva secrete pentru el? Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe Sispy. Plecăm. Asta se întâmpla la primele ore ale dimineții. De-abia mai târziu, lui Vultur-în-Zbor i-a trecut prin minte că în acea zi avea aceeași vârstă ca și Prepelicarul în ziua când îl întâlnise prima dată pe neguțător. Treizeci și patru de ani, trei luni și patru zile. Era ca și cum viitorul lui s-ar fi intersectat cu trecutul ei. A fost o plecare în pripă, dar pe atunci cei doi se îndepărtaseră deja unul de celălalt de când Vultur-în-Zbor refuzase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
luate de ea. Era primul și singurul lucru important în care Vultur-în-Zbor nu o urmase. Nici măcar dragoste nu mai făcuseră de câțiva ani și amândoi tânjeau după asta. Totuși, se gândea Vultur-în-Zbor, acum ea îl are pe Sispy. Femeia unui neguțător: adică, pentru ea, finalul domesticirii. Șamanul își drese vocea din nou. Vultur-în-Zbor se chinuia să-i asculte vorbele spuse pe ocolite. Sănătatea, cum bine știi, rosti solemn morsa, e un lucru ciudat. Al naibii de ciudat. Treaba e să te asiguri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
E vreun nume străin așa, mai ciudat? Atunci, Vultur-în-Zbor a renunțat la orice încercare de căutare metodică. A navigat pe mări, canale, râuri, lacuri, oceane și oriunde l-a purtat barca sa, întrebând oriunde poposea dacă știa cineva ceva despre neguțător sau despre sora lui. își dădea seama că era aproape inutil. Cei doi puteau fi oriunde pe glob. Poate că își luaseră alte nume. Poate că se înecaseră sau poate că muriseră de alt gen de moarte violentă. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai ești aici după tot acest timp, trebuie să știi ceva despre Sispy. Deggle a ridicat capul. Părea încurcat. — Sispy, s-a gândit el, Sis-piii. Ce-i asta, bătrâne Vultur? Vreo supă? Sună al naibii de cunoscut. — Știi prea bine. Sispy. Sispy, neguțătorul ambulant. Cel cu sticlele, Lokki. Sticluța albastră. Ți-o amintești pe Livia. Vultur-în-Zbor se străduia să sune amenințător dar Deggle a râs fericit. — Mmm, a zis. Desigur, Livia - prin care înțeleg că te referi la doamna Livia Cramm, văduva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe care o cunoscuse. Și totuși exista o asemănare: o asemănare între el și munte, între insula izolată în cețuri și continentele mult-umblate. Era acolo, în întuneric iar el nu-l putea vedea. Vedea doar chipul surorii sale și al neguțătorului necunoscut, așteptând în întuneric să fie găsiți sau uitați. — Puiule, îi zise puiului, să te tai? Avea cuțitul în mână, iar pasărea la cheremul lui, dar ezita, căci un conflict mai vechi se aprindea iar înăuntrul lui. Nu fusese niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să judeci, iar de crengile pomilor, lasă să se spânzure veverițele cu coada, nu ditai flăcăul ca tine!... Ionică : Ai dreptate, voi încerca. Uite mâna mea.( Îi întinde palma) Cotoșman: Adică să batem laba cum s-ar zice! (Intră un neguțător, având în mână diverse obiecte de vânzare) Negustorul: Veniți toți la moșu-ncoace Am aici tot ce vă place Cercei, nasturi și dantelă Salbe, rochii și inele Săbii, cizme și tunici Și pistoale de voinici... (îi observă pe cei doi
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
să-mi vorbești astfel, neobrăza tule? Stai că te-nvăț eu minte! Și, ridicând bastonul, se repezi mânios după cei doi, care, de frică ― vorba vine ― o tuliră la sănătoasa! Și așa s-a pornit o fugă nemaipomenită pe strada neguțătorilor hăinari: cei doi, ca să scape de bătaie, iar căpetenia lor, ca să-i pedepsească pentru necuviința lor... și s-au tot dus, lăsîndu-l pe bietul negustor cu buzele umflate! Că, negustorul, săracul, a tot așteptat să se-ntoarcă mușteriul: dar, văzând
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de câte o sârmă de altă creangă, mai subțire; capetele potăilor, cu dinții rânjiți și blana pe ele, zăceau În pârâu. Povestea lui Câinaru, neguțător de piei de cotarlă, era și ea adevărată. Stoluri de vrăbii Își luau zborul și sfârâitul aripilor părea durduit de copite În goană; zborul guguștiucilor suna mai ascuțit decât șuierul gloanțelor. Dar cele care le luau răsuflarea erau zborurile tăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe oamenii aceia de rând. Era foarte improbabil ca Nobunaga să-i tolereze drept prieteni numai fiindcă erau maeștri ai ceaiului. Pe Nobutada, conversația îl plictisea. Nu i se trezi interesul decât când discuțiile dintre tatăl său și cei doi neguțători se îndreptară spre subiectul pământurilor din miazăzi. Toate acele lucruri erau noi în urechile lui și-i trezeau visuri și ambiții tinerești. Indiferent dacă înțelegeau sau nu în profunzime ținuturile de la miazăzi, intelectualii acelei epoci manifestau interes pentru ele. Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toate noutățile, cât de repede puteți. Cum doriți, stăpâne. — Sau, dacă nu reușiți, mestecați bine și apoi scuipați iarăși, adăugă Nobunaga. — Să scuipăm? Mestecați cât mai bine, rețineți ceea ce e de calitate și scuipați drojdiile. Dacă războinicii, agricultorii, meșteșugarii și neguțătorii din Japonia înțeleg acest principiu, atunci se va putea importa orice, fără probleme. — Ba nu, nu e bine așa, dădu din mână cu tărie Soshitsu; era întru totul împotrivă și se grăbi să-și prezinte opiniile despre direcția guvernării. Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stăpân universal și proprietar”. --Multe am citit și multe am auzit noi, dar ca “jaloba” făcută la 2 iulie 1790 de egumenul mănăstirii Sfântul Sava mai rar. --S-o auzim. --“Către preacinstitul Divan a Cnejii Moldovei”. “Jăluim... că un Toader brașovenu, neguțător... are o dugheană... pe locul mănăstirii Sfeti Savii, lângă zid, din care dugheană este și portiță pin zid, de intră în mănăstire, și fiindcă au făcut o cafenea și fel de fel de oameni întră acolo, care obicinuiesc a întra
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
stăpân universal și proprietar”. --Multe am citit și auzit noi, dar ca “jaloba” făcută la 2 iulie 1790 de egumenul mănăstirii Sfântul Sava mai rar, fiule. --S-o auzim, părinte. --“Către preacinstitul Divan a Cnejiei Moldovei”. “Jăluim... că un Toader brașoveanu neguțător... are o dugheană,... pe locul mănăstirii Sfetii Savii, lângă zid, din care dugheană iaste și portiță pin zid, de intră în mănăstire, și fiindcă au făcut o cafenea și fel de fel de oameni întră acolo, care să obicinuiesc a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Crasnei, ținutul Fălciu proprietatea lui Gheorghe Duca, a fost donată Cetățuiei la 23 august 1667; Ghindișeni, lângă Băbiceni, cumpărat de Duca Vodă, a fost donat Mănăstirii Cetățuia la 21 noiembrie 1669<footnote Ibidem, p. 71 footnote>; Dănceni donat de Ruste neguțătorul la 14 iunie 1671<footnote Ibidem, p. 75 footnote>; Parcova la Hotin, atestat Cetățuiei la 28 februarie 1673<footnote Ibidem, p. 77 footnote>; Dăngeni la Hotin tot atunci; Lălești din ținutul Covurlui, atestat Cetățuiei la 21 noiembrie 1669<footnote Ibidem
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
zid dreptunghiular, turnulețe de veghe, o curte exterioară pentru animale și mărfuri, o curte interioară mărginită de cămăruțe. Omar ar dori să Închirieze una, dar hangiul e adânc mâhnit: nici una nu e liberă pentru la noapte, tocmai au sosit niște neguțători bogați din Isfahan, cu copii și cu slugi. Ca să-i verifice spusele, nimeni n-are nevoie să consulte un registru. Locul geme de rândași gălăgioși și bidivii plini de fală. În ciuda iernii care Începe, Omar s-ar fi culcat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că el Însuși merge la marele vizir. Cu toate acestea, se răzgândește În ultimul moment. Mai stăruie o fărâmă de neîncredere care, deși s-a Îndepărtat, n-a dispărutcu totul. Peste două zile, după ce s-au alăturat unei caravane de neguțători, călătoresc unul alături de altul, citând din belșug din memorie, În persană sau arabă, cele mai frumoase pagini din autorii pe care-i admiră. Câteodată, se pornește o discuție, dar aceasta se oprește imediat. Când Hasan vorbește despre certitudini, ridică tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
caravanserai situat În apropierea Porții Tirah. Acolo se lungesc și, fără a mai avea timp să schimbe măcar un cuvânt, se pun pe sforăit la unison. A doua zi, Khayyam se duce la marele vizir. În Piața Zarafilor, călători și neguțători de toate originile, andaluzi, greci sau chinezi, forfotesc În jurul prețuitorilor de monede, care, Înzestrați cum se cuvine cu balanța lor regulamentară, râcâie un dinar de la Kirman, Nishapur sau Sevilla, adulmecă un tanka de la Delhi, cântăresc În palmă un dirham de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În cea mai Îngustă ulicioară din bazar, se strecoară printre oameni și animale, Înaintează pe sub bolțile de stuc printre grămezi de mirodenii. Cu fiecare pas, ulicioara devine tot mai Întunecoasă, mulțimea pare să se miște molcom, să vorbească În șoaptă, neguțătorii și mușteriii sunt niște actori mascați, niște dansatori somnambuli. Omar merge pe orbecăite, când la stânga, când la dreapta, se teme să nu cadă sau să nu-și piardă cunoștința. Pe neașteptate, dă peste o piațetă scăldată În lumină, adevărată poiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
curios, de la primele cuvinte se descoperă complici. Omar n-are altceva de făcut decât să dispară pe furiș. Astfel, foarte repede, Hasan Sabbah a devenit colaboratorul indispensabil al marelui vizir. A reușit să organizeze o rețea stufoasă de iscoade, falși neguțători, falși derviși, falși pelerini, care străbat În lung și-n lat imperiul selgiucid, nelăsând nici un palat, nici o casă, nici un capăt de bazar la adăpost de urechile lor. Comploturi, zvonuri, clevetiri, totul e raportat, explicat, dejucat, În mod discret sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-și primește taqvim-ul din mâinile lui Omar Înainte de sfârșitul lunii, Îl citește cu nesaț și i se conformează cu sfințenie. Încetul cu-ncetul, alte personalități au dobândit acest privilegiu, cămărașul, marele cadiu din Isfahan, vistiernicii, unii emiri din armată, unii neguțători bogați, ceea ce Înseamnă pentru Omar o corvoadă considerabilă, care-i ocupă ultimele zece nopți din fiecare lună. Oamenii sunt atât de avizi de preziceri! Cei mai avuți Îl consultă pe Omar, ceilalți Își găsesc un astrolog mai puțin celebru, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ismailiților, acest tâmplar fu primul lor martir”, consideră un cronicar, adăugând că primul lor mare succes a fost repurtat În apropiere de cetatea Kain, situată la sud de Nishapur. O caravană sosea de la Kirman, cuprinzând mai bine de șase sute de neguțători și pelerini, ca și o importantă Încărcătură de antimoniu. La o jumătate de zi de drum de Kain, bărbați Înarmați și mascați i-a oprit calea. Conducătorul caravanei crezu că era vorba de tâlhari, vru să negocieze o răscumpărare, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de erezie? Ei bine, de trei ani, de când s-a alăturat ismailiților, le propovăduiește rătăcirile cu același zel pe care-l folosea pentru a apăra Adevărata Credință. Sute, mii de cetățeni Îl urmează. Este stăpânul străzii, Își impune legea asupra neguțătorilor din bazar. În mai multe rânduri, m-am dus să-l văd pe han. Tu, tu l-ai cunoscut pe Nasr Han, furiile sale care Începeau deodată și tot deodată se sfârșeau, izbucuirile de mânie sau de risipă, Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trasase astrograma pe care avusese grijă s-o comunice cronicarului Beihaki. Un alt contemporan al său, scriitorul Nizami Aruzi, povestește: „Îl Întâlnisem pe Omar Khayyam, cu douăzeci de ani Înainte de moarte, În cetatea Balkh. Găzduise la un notabil, În strada Neguțătorilor de Sclavi, și, ținând seama de faima lui, Îl urmăream ca o umbră, ca să-i sorb fiecare cuvânt. Așa l-am auzit zicând: «Mormântul meu se va găsi Într-un asemenea loc Încât, În fiecare primăvară, vântul din nord va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]