256 matches
-
adăpost de orice fel de griji pentru cel puțin o lună. Grupul statuar din marmură neagră, cu doi Îngerași În formă de V deasupra crucii, mi se părea cel mai frumos monument de pe alee. Tocmai contenise ploaia În dimineața aia neguroasă de 4 martie, iar surorile ei spuneau că-i pare rău că moare, asta vrea să Însemne vremea urâtă pentru surioara lor scumpă, biata Felicia și biata madam Golan și biata Stafie. Mi s-a părut prima dată, dar acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
apei tălăzuite se mai potoli; un tunet răzleț, Încerca să mai răscolească clocotitor nemărginirile Întunecoase, dar iute Îți strânse neputincios, În tăcerea nopții adânci, duruitul depărtat!... Artileria cerească scoborâse treptele văzduhului spre lumea cealaltă... cineva trase parcă În lături perdeaua neguroasă a norilor, și, În Întunericul cel mai deasupra al cerurilor, o poartă de senin limpede se deschise spre adâncimile umbrelor albastre, și o stea cu lumina tremurătoare Își cumpăni sfioasă chipul său peste adâncuri... Vasul nostru reia cursa de Întoarcere
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
adesea neînțelesul: Visul e o a doua viață. N-am putut niciodată pătrunde fără să mă cutremur prin aceste uși de ivoriu sau corn, care ne despart de lumea invizibilă. Primele clipe ale somnului sunt imagini ale morții; o toropeală neguroasă ne cuprinde gândirea și nu mai putem determina exact clipa în care eul, sub o altă formă continuă opera existenței. E o subterană obscură care se luminează încetul cu încetul, și unde se desprind din umbră și noapte palidele chipuri
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
oară simt întreaga vrajă ce-a cuprins-o magul în povestea lui668. Astfel începe somnul să aducă în om realitățile ascunse, aparente mistere, revelate din cele mai vechi timpuri de magi. Primele momente ale somnului sunt imaginea morții; o amorțeală neguroasă ne cuprinde mintea și nu putem stabili clipa anume în care eul, sub o altă formă, continuă opera existenței...669. Zeul somnului se numea Hypnos, frate cu Thanatos, zeul morții 670, amândoi fii ai nimfei negre a nopții care locuia
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vântul, la Poliție - tot așa. Doctorii au dat o fugă «până jos» fiindcă satul a fost izolat de troiene peste o săptămână. Pleacă și Vasile. Rămân singur pe drumul Ponorului și prin scânteile zăpezii aud urlete de lupi prin râpi neguroase. Mai este puțin până la apus și nu știu ce voi face la noapte. Mi-au căzut ochii pe o clădire nouă și cochetă, singură în câmpul din vârful muntelui. Aici l-am descoperit pe Victor Cordea, instrumentist în formația «Crai Nou». A
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
la Dante, în felul următor: "Un asemenea om nu este în stare să ia vreo inițiativă și, cînd e silit s-o facă, nu poate realiza totuși nimic. Viața sa decurge de parcă n-ar trăi-o; gîndurile îi devin din ce în ce mai neguroase și mai întunecate; se ferește de legăturile cu ceilalți.... La început, sinte nepăsare, apoi necaz și în cele din urmă greașă față de tot ce e bun și frumos"65. Nu numai că nu poate fi luată nici o inițiativă într-o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
I. Negoițescu transfigurează din plin în exegetica lui sugestii multiple venite din zona psihanalizei, a fenomenologiei și filosofiei existențiale. Transplantarea ideilor abstracte în propria creație capătă la I. Negoițescu, ca la mult îndrăgiții de el romantici germani, o densitate magică, neguroasă, colcăitoare de viață. În fine, prin „docta intuiție creator deformatoare“, punctul de plecare al criticii sale pare călinescian, cu atât mai mult cu cât autorul Bietului Ioanide preconizează și ieșirea din contingent, scoaterea din temporalitate a întregii literaturi, actul critic
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
violentând cursul cuminte al versului clasic. Traversarea abisului devine un drum firesc al purificării; boala, păcatul, eroarea nu sunt antiteza absolută a sănătății morale ci etape necesare înțelegerii: „Împleticit în alge de lene și de vin, Neînsoțit de nimeni pe neguroasa cale Am descifrat misterul otravelor de crin.” Labiș aduce în poezie suflul marilor probleme morale, universul interior al omului, dilemele lui, fără prejudecata temătoare că ele vor suna neobișnuit, prozaic sau discursiv. Legătura cu „omenescul” autorizează acest tip de lirică
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de religie. Acest fel de a vedea însă vine în contrazicere cu constatările științelor istorice, pentru care în adâncul orizontului vieții omenești, religie și cultură sunt date împreună în relația organică a fondului cu forma lui. Din acest adânc încă neguros, religia apare ca un conținut spiritual, care își găsește forma spontană de expresie în creațiile de cultură și de civilizație. Jacob Burckhardt exprimă acest adevăr ca o posibilitate, când spune că artele sunt, poate, născute din cultul religios sau o dată cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
asemenea teorie opera de artă e produsul inconștientului care „tiranizează” pe artist, în timp ce conștiința lui proprie nu participă cu nimic, nu poate să participe cu nimic la actul creației, mărginindu-se pur și simplu să înregistreze pasiv apariția din abisul neguros a imaginarelor arhetipuri creatoare! Dacă izolăm această idee de cadrul atavismului mirific, prin care Jung populează sufletul individual cu nenumărații strigoi ai omenirii defuncte, rămâne același inconștient dinamic, cum îl concepe Th. Ribot și cum am văzut că îl concepe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
își au propriile probleme cu separatismul basc și, respectiv, nord-irlandez, fapt ce îi face pe cei doi să fie, în general, mult mai circumspecți când vine vorba de manifestele pro-independență ale minorităților. Unde mai pui că ne aflăm în „Rusia neguroasă”, și nu se știe ce mai pățești... VASILE GÂRNEȚ: Manifestul pro-cecen al colegilor ucraineni, cărora li s-au alăturat și georgienii, a stârnit mare agitație printre scriitori la cina oferită de organizatori în sala de banchet de la etajul 13 al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu ardoare. Am intrat în Polonia, și senzația de libertate - mărturisită zgomotos - e unanimă. 11 iulie, marți Varșovia VITALIE CIOBANU: Cele câteva ore de drum până la Varșovia le petrecem în discuții pe marginea sejurului nostru la Minsk. Ultima escală în negurosul Est postsovietic a pus vârf impresiilor ce ni s-au acumulat, ca o stalactită, din ziua în care am ajuns la Kaliningrad. Între oroare și kitsch, o gamă largă de emoții, întrerupte circumstanțial de traversarea țărilor baltice, unde am resimțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau privirile de foc ale unei măicuțe. Din umbră, sub bătaia rumănă a lucirilor asfințitului, se arătă și obrazul alb ca spuma laptelui, și ochii mai neguroși și mai plini de taină sub sprâncenele arcate, fin încondeiate, și gura rumănă, crestătură sângerată, gură care rostea sub bolțile reci ale bisericilor rugăciuni neînțelese, pe când gândurile cu dorurile pribegeau spre înflorirea altor plaiuri. Flăcăul Aron se opri fermecat în locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tăie lângă stâncă drumul lui Aron, cu cârja noduroasă, tânărul se pierdu, fugi prin întuneric, și nu mai dete prin aceste locuri decât când ajunse stăpânitorul țării după cum legenda spune. Totuși o dată, numai o dată a mai venit, chiar în zorii neguroși ai nopții de fugă; a venit, a zguduit și frânt gratiile, a scoborât pe fata de boer cu ochii adânci și cu sufletul furtunos, a scoborât-o din închisoarea zilelor reci și pustii, a pus-o în șea înnaintea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unui adevărat poet. Cea de-a doua care explică pe întăia și putea să lipsească e opera unui cârpaciu. Dintr-o familie prosperă, în care-i numai râs și voie bună, tinereță și iubire, nu rămâne decât un singur individ, neguros, pentru care viața a devenit o povară cenușie și insuportabilă. Pe toți ceilalți i-a măcinat viața. Au murit și dorm ori putrezesc în liniștea eternei umbre. Cestalalt rămas e încă la soare, dar cât de nenorocit! Noaptea este mantaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
l-a dus într-o tihărai, dintre brazi, de unde se întoarce de câteva ori pe zi, ca să latre și să blesteme pe dușmani, c-o învierșunare neistovită. În luna lui Octomvrie în zile, unele minunat de luminoase și călduțe, altele neguroase și reci, oamenii de la munte își strâng întăi puțintica roadă de porumb, cartoafe și fasole. Adună fructe sălbatice, adună râșcovii pe care-i murează, hribi pe care-i taie și-i usucă, fac cidru, și mai muncesc o toană la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și german. Descendența regală pare a fi cea care impune separarea de cei de rând, fiindcă „«împăratului» i se atribuie o putere magică asupra naturii, asupra cerului, ploii, oamenilor, vitelor” și ieșirea prințeselor din casă ar cauza calamități naturale. Vârtejurile neguroase sunt însă ipostaze ale monstrului inițiator, zmeul care duce fecioara în sacru. Mai potrivită pare interpretarea cercetătorului rus referitoare la acumularea de puteri magice prin recluziune, dar această decodare se circumscrie puterilor cosmocratoare ale fecioarei. Motivația închiderii fecioarei din basm
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reținute prin subtilitatea sugestiei lor de interpretare. Iată un singur exemplu, din multele posibile, privitor la Mai am un singur dor, poezie pe care o consideră ca "o sinteză a imaginarului eminescian". Aici, notează Dan Mănucă, "privirea este grea și neguroasă, însoțită de o imensă oboseală. Nici moartea nu mai are superbie, ci a devenit un act discret, o stingere domoală, o suspendare lină a temporalității" (Sugestii tematologice). În Fețele unui epistolar, se oprește pe larg asupra problematicii volumului de scrisori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
decenii m-a condus la convingerea că cine nu iubește copiii și nu are vocație pentru profesia didactică, nu are ce căuta în sfera activității educative. Dirijorul Era un început de iarnă care își făcuse apariția în forță, cu zile neguroase, cu nopți în care se înregistrau temperaturi negative mult sub zero grade, cu un soare palid și obosit ce nu reușea decât pentru puțin timp să-și arate chipul gălbejit prin pâcla deasă și printre norii vineți și învăluriți. Mă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
abrupte, înconjurat de hore de iele, în niște peisagii zugrăvite cu remarcabil simț al sălbăticiei și al zonelor alpine pierdute în cețuri: Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire, Iar fantasme lunatice Râdeau p-o mânăstire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mîinele Scheletele hidoase. Se face însă exces de macabritate și de diminutive ("zînuliță", "aripioară", "drăguliță"). Dar prin Mihnea și baba, capodopera întregii sale lirice, Bolintineanu devine un Bürger, un Jukovski al nostru. Prologul are sonorități cavernoase și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ales moși și babe, vechili, bouari, hoți, dezertori, oameni trăind în pustiire, lăsîndu-se rar pe la crâșmă spre a-și revela automat "taina". Multă vreme, în felurite nuanțe, Sadoveanu face monografia sufletului redus, cu "vorba ruptă, zgîrcită", a omului "mocnit și neguros" din locurile cu populație rară, unde nici nu se știe de meșina în care stă închis Caraoschi și de scrisorile pe sârmă. Pe cutare moșie, ca într-o "Brazilie" din vremea emigrării, s-au strâns oameni cu "taine", dezertori, copii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în cele din urmă precumpănesc în relația cu modelele și cu imperfecțiunile, numeroase, ale lucrării. Oprindu-se asupra epocii fanariote în faza ei crepusculară, „o vreme de o caricatură tragică” (N. Iorga), când pe decrepitudinea inconștientă a unora înflorește parvenitismul neguros și cinic al altora, F. intuiește aici sursa unei bogate tipologii morale, psihologice și sociale. Întregul proiect etic și epic al romanului este enunțat în Dedicație și în Prolog, texte revelatoare pentru incisivitatea critică și pentru polemismul abundent exteriorizat. Fusese
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Vlaicu Vodă - construcție clasică în decor romantic - vine din rafinamentul psihologic, ca și din dozajul atent strunit al energiilor în conflict. Dialogul se transformă într-o abilă artă a eschivelor, a mișcărilor înșelătoare, îndelung premeditate. Voievod al unor vremuri de neguroasă restriște, Vlaicu se înfățișează, într-o proiecție arhetipală, ca un erou tragic al unor permanențe istorice. Nevoit, sub amenințarea unor grave primejdii, să acționeze cu prudență, cu o imaginație perspicace a șansei și a riscului, el valorifică, în tactica pe
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
redactor (director) pe George Mihail Zamfirescu. În articolul Fulguiri..., cu vădit caracter programatic, se afirmă: „Odată cu primul pas, gândul ne zboară spre voi, tineri intelectuali ai părților crișene și maramureșene. Trăiți și duceți pe umeri - alături de noi - povara acestor vremi neguroase. Dușmanii omului vor să ne fure sufletele, să le zvârle în flăcările gurilor de iad ce se deschid, amenințătoare, în calea noastră.” În primul număr se publică articolul Comemorarea lui Gheorghe Lazăr, semnat de istoricul Ștefan Meteș, articol consonant cu
ICOANE MARAMURESENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287498_a_288827]
-
temeliile elenismului" (p. 37). Catinca Chiriac a fost căsătorită cu postelnicul Dumitrache Motăș, care încetase din viață cu 16 ani înainte de a se naște viitorul sociolog. După C. D. Zeletin, chestiunea paternității "poate fi pusă astăzi, când protagoniștii acestei istorii neguroase, pe care filozoful o ocolea, au trecut de multă vreme în lumea umbrelor, astfel că discreția, cuvenită până acum, îsi pierde temeiul. Puținii contemporani ce i-am cunoscut vorbeau despre Ștefan Zeletin ca despre o ființă reținută și tainică în
O carte despre Ștefan Zeletin by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-website/Imaginative/14751_a_16076]