259 matches
-
baie la miezul nopții în niște ape infestate de rechini. Nu știi ce poate să apară brusc din străfundurile nevăzute. Părerea negativă pe care și-o formase despre această planetă era poate prematură, dar nu renunța la ea. Peisajul acesta neguros și mohorât nu prezenta nici o pată de culoare aprinsă și primitoare. Nici urmă de albastru, de verde, doar o pătură tristă de un galben mat, portocaliu trist și cenușiu. Nimic nu înveselea ochiul, nu încălzea inima, nu liniștea sufletul. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
față potrivitè pentru tine! repetè încet, nu i-am vèzut privirea când a spus asta preocupat fiind de mână și de degetele ei, De ce vrea oare sè mè însoare cu Ioana?! Atunci?! vocea lui Șerban trezindu-mè, spulberând vèlul fragil și neguros de care m-am înconjurat, Doar ți-am spus cè plec în America, Șerban! Da! Foarte bine faci! Moment în care îi sunè telefonul mobil și, în timp ce el vorbește la redacție, eu mè las cuprins din nou de vèlul neguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
neguros de care m-am înconjurat, Doar ți-am spus cè plec în America, Șerban! Da! Foarte bine faci! Moment în care îi sunè telefonul mobil și, în timp ce el vorbește la redacție, eu mè las cuprins din nou de vèlul neguros de adineauri, complècându-mè în atmosferă pe care numai tristele aduceri aminte o țes, de obicei, împrejurul nostru, Ei nu i-am spus cè am inceput sè mè pregètesc serios pentru America, nici nu crede cu adevèrat în plecarea mea, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
este limpede. Astfel că, de la o vreme încoace, ceva parcă se schimbase-n ea. Femeia începu a simți, în sinea ei, ceva nedeslușit, ca o strângere de inimă. Avea în permanență un gol în suflet, ca un hău adânc și neguros, care se cască neașteptat dinaintea ta și dorește să te înghită tot, pentru totdeauna. Totul pornise doar de la un gând în mintea ei, însoțit apoi de un altul și de altul, de ajunsese acum să nu mai aibă pace cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Noaptea peste care tocmai am trecut, cel puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul era atât de sinistru și de neguros, iar eu simțeam că nu mai rezist și că mă sufoc de tot; m am trezit plin de sudoare, respirând din greu și stând de-a curmezișul patului. Și măcar de ar fi ăsta un caz izolat, dar uite că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trimis fascicule de lumină, se întrebă: „De ce e capabil Hideyoshi?“ Apoi strigă, pe un ton aspru, cum nu folosea decât rareori: — Sakuza! Sakuza! Unde-i Sakuzaemon? Se întoarse repede și porni spre tabără cu pași lungi. Un vânt violent și neguros zgâlțâia cazărmile ca un val imens. — Da, stăpâne! Yojiro e aici! răspunse un slujitor, alergându-i în cale. — Yojiro, chemarea la arme. Plecăm imediat. În timp ce armata ridica tabăra, Mitsuhide le trimise depeșe urgente tuturor comandanților, inclusiv vărului său Mitsuharu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fu de părere celălalt. Mult mai bine! întări primul bătrân, cuprins de nostalgie. E-hei! Ți-aduci aminte ce plăcere era să călătorești vara pe imperială?... Da. Alte vremuri! conchise cel de-al doilea bătrân. Era o dimineață rece și neguroasă de noiembrie și din cerul opac se cernea sâcâitor o ploaie măruntă, care părea să nu se mai termine. Victor mai stătu în stație vreun sfert de oră și, dându-și seama că nu făcea decât să piardă timpul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nu dorm, hoarcă. Ține-mi scara... Dă-i în gîții mă-sii de milițieni!... Ce le trebuia lor castraveți?!... Cei doi își apăsară tenișii pe antablament, adică asupra brâului ornamental de piatră, încadrînd, la partea superioară, ferestrele parterului. Deși mai neguros și încruntat, deșiratul se răzgândi și își plie șalele, încărcîndu-i el celui cu creastă de șobolan laba piciorului între palmele împletite, ghemuindu-se ca un resort înaintea lui, catapultîndu-l pe celălalt, pe fațadă, către etaj. Curând îl urmă pe zid
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale Universității din Chicago. Coridoare remarcabile, dar și cu totul tâmpite, deoarece, deși se desfășurau în direcții părând benefice, până la urmă, la capătul lor nu se găsea nici un pat. Sudul în schimb (cît era el de sud) era un sud neguros și viril, nu-și pierdea vremea. Și când o prindea, sudul o și răsturna în așternut. Și când se pomenea, în cămășuța de noapte frivolă, sub privirile aburite de dioptrii ale singurului Bărbat ce-și luase, pentru prima oară în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se prăseau dobitoacele sălbatice. Frunzișul, cerealele și pometul rodeau, în rostul lor, fără odihnă. Erau semne că, în toamnă, vin va fi puțin. Nevoi mari și foamete grea între oameni. Alte semne arătau că se furișa, către noi, un an neguros, cu tulburare grozavă în țară, moarte de oameni mulți, schimbări prin casele împărătești. Slujbașii vor părăsi pe împăratul lor, schimbându- se, cu veselie, către un alt împărat. Se apropia, nesmintit și nedezvăluit, ceasul când întreaga lume, răsucită de has-Satan, împotriva
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în mormânt nu pot ca să-i uit eu. Ei sunt minuni ce-a muri nu mă lasă. În somnul morții m-or neliniști, Pătrunde-vor cu raza lor focoasă Chiar în sicriul unde voiu dormi. Ei au pătruns prin pături neguroase Ce viața mi-a urzit până aci - De-ați putut sparge negurile acele, Veți lumina în veci, iubite stele! Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume Eu am iubit murit-au prea curând - Orice amor ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
muiat în aurul pletelor, c-o dulce taină Razimă de-umerii aspri l-al Valhalei Împărat. Cântăreț e uraganul pentru lupta care arde. Bolta lirei lui e cerul, stâlpi de nori sunt a lui coarde. Vânturând stelele roșii prin argintul neguros, Ele lunecă frumoase prin îmflarea sîntă-a strunii, Gânduri d-aur presărate în cântările furtunii, Codri-antici de vânt se-ndoaie și răspund întunecos. {EminescuOpIV 137} Joe vulturilor lasă frânele. Cu-a lor aripe Lungi și negre ei întunec-soarele. Iară în râpe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vedea dar nu-i lua În seamă, avea relația ei curată și sănătoasă, undeva departe de gura-lumii. Știa cum să se facă Înțeleasă de către doritori, iar când nu mai putea, recurgea la măsuri radicale. Odată, Într-o zi de toamnă neguroasă, când mergea În țarnă, cu țăpoiul pe umăr, cu cei doi câini care o Însoțeau Întotdeauna și cu gândurile străbătând cele lumi, pe când se Întorcea de la „sfeclă”, Îmbrăcată de duminică, purtând o rochie strânsă-n talie și părul frumos pieptănat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
instinctiv toate resursele de concentrare pentru a se apăra de acea acuzație, devenind astfel mai puțin atentă, mai neglijentă, deci mai vulnerabilă În celelalte privințe. Faptul de a fi fost convocat În fața unei comisii de anchetă plasată În semiîntuneric, fizionomiile neguroase ale membrilor ei, Întrebările privitoare la escapada din acea noapte, cu accent pe pătrunderea În cabinetul doctorului Wagner - care picase excelent În context, fie vorba Între noi -, toate țineau de o regie prestabilită, având drept scop destabilizarea dumneavoastră psihică. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este limpede. Astfel că, de la o vreme încoace, ceva parcă se schimbase-n ea. Femeia începu a simți, în sinea ei, ceva nedeslușit, ca o strângere de inimă. Avea în permanență un gol în suflet, ca un hău adânc și neguros, care se cască neașteptat dinaintea ta și dorește să te înghită tot, pentru totdeauna. Totul pornise doar de la un gând în mintea ei, însoțit apoi de un altul și de altul, de ajunsese acum să nu mai aibă pace cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tocmai am trecut, cel puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul 170 Rareș Tiron era atât de sinistru și de neguros, iar eu simțeam că nu mai rezist și că mă sufoc de tot; m am trezit plin de sudoare, respirând din greu și stând de-a curmezișul patului. Și măcar de ar fi ăsta un caz izolat, dar uite că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că te lasă și vederea, nu mai ești în pas cu tehnica, la efort pufăi ca locomotiva, bașca ai probleme și cu ținerea de minte! Și spune- mi, te rog, român din stat social, unde te mai angajezi matale la neguroasa vârstă de 58 de ani, când singurele cadre considerate „cu experiență" și acceptate ușor sunt secretarele de până în 22 de primăveri? Gândește-te nea Grigore, am al muncii postdecembriste, cum ai să te duci matale la șef, cocoșat de nevoi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fii de patricieni din "Roma" să vorbească într-o limbă necunoscută. Influența franceză, în România interbelică, nu atinsese România profundă, se oprise la protipendadă. În timp ce colegii mei erau, aproape toți, franțuziți, eu veneam dintr-o Românie înapoiată, încremenită în tradiții neguroase. Abia când râsetele au devenit hohot, domnul Iftodiu s-a uitat la mine mai atent și a înțeles de ce mă căzneam, fără succes, să mă descurc. Nu mi-a dat notă, mi-a zis să trec la loc în bancă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că păcatele părinților sunt plătite de fii. De obicei cel ce visează animale spăimoase, vâscoase, ca de pildă șerpi, vipere, porci sau păianjeni, bea prea mult vin sau a fost conceput de indivizi cu năravul beției. Soiul acela de nor neguros deasupra capului lui Tommaso se risipi pe loc; amenințarea simțită în întrebările insistente ale duhovnicului dispăru ca prin farmec. Geronimo avea mereu la îndemână câte-o carafă cu vin de oferit prietenilor, sau vreunui călător în trecere, dar el nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
violentând cursul cuminte al versului clasic. Traversarea abisului devine un drum firesc al purificării; boala, păcatul, eroarea nu sunt antiteza absolută a sănătății morale ci etape necesare înțelegerii: „Împleticit în alge de lene și de vin, Neînsoțit de nimeni pe neguroasa cale Am descifrat misterul otravelor de crin.” Labiș aduce în poezie suflul marilor probleme morale, universul interior al omului, dilemele lui, fără prejudecata temătoare că ele vor suna neobișnuit, prozaic sau discursiv. Legătura cu „omenescul” autorizează acest tip de lirică
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
părăsi cu totul vreodată. Ezitarea între interogații și ipoteze, între pulsiuni vitaliste și fatalism, pe axa a două simboluri - pădurea și cetatea -, instituie o poezie misterioasă, care obține efecte din impactul ideilor cu concretul și din sugestia unui spațiu opac, neguros, unde cunoașterea rațională nu are acces. Forța evocatoare a naturii nu pune totuși cadrul natural într-o relație de opoziție integrală cu cetatea. Pădurea nici nu este, de fapt, evocată liric și elegiac, demersul cultivând mai mult magia imaginii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
în casa părintească. Cineva bate la ușă, chiar o zgâlțâie. Tatăl Opanas deschide. E popa. Un preot bătrân cu chelie, barbă și plete colilii, venit parcă din adâncul veacurilor să țină slujba mortului. Mujicul Opanas îl privește lung, crunt și neguros, strângând în suflet energia pentru marele prag pe care îl va trece. Privirea lui, în prim-plan, devine greu de suportat pentru spectator. „Dumnezeu 1. Gh. Enescu, Dicționar de logică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 145. nu există
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
abrupte, înconjurat de hore de iele, în niște peisagii zugrăvite cu remarcabil simț al sălbăticiei și al zonelor alpine pierdute în cețuri: Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire, Iar fantasme lunatice Râdeau p-o mânăstire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mîinele Scheletele hidoase. Se face însă exces de macabritate și de diminutive ("zînuliță", "aripioară", "drăguliță"). Dar prin Mihnea și baba, capodopera întregii sale lirice, Bolintineanu devine un Bürger, un Jukovski al nostru. Prologul are sonorități cavernoase și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ales moși și babe, vechili, bouari, hoți, dezertori, oameni trăind în pustiire, lăsîndu-se rar pe la crâșmă spre a-și revela automat "taina". Multă vreme, în felurite nuanțe, Sadoveanu face monografia sufletului redus, cu "vorba ruptă, zgîrcită", a omului "mocnit și neguros" din locurile cu populație rară, unde nici nu se știe de meșina în care stă închis Caraoschi și de scrisorile pe sârmă. Pe cutare moșie, ca într-o "Brazilie" din vremea emigrării, s-au strâns oameni cu "taine", dezertori, copii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
etnic. Un exemplu relevant se găsește în romanul de formație Lumini de poziție, unde accentul fals cade pe itinerariul de specializare a unor marinari, în timp ce, de sub crusta ideologică, se întrevăd descrieri reușite și documentate de medii sociale: „Țăranii de la Cara-Omer, neguroși, tăcuți, cu dolmane negre pe umeri, harabagii din Medgidia, sprințari și gureși; olteni dinspre Mangalia, iuți în mișcări, cu căciulile pe o ureche, certăreți și puși pe tocmeală, lipoveni uriași, cu bărbile ca niște mături, liniștiți, blânzi, umblând numai în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]