504 matches
-
prin brațele bărbatului, alteori crivățul care mușcă alteori mă așez pe buze, trivial sărut lasciv înviind trăiri uitate. sunt mâna care mângâie, sunt ochiul care luminează, în mine soarele pătrunde ca într-o lampă, uneori, dar numai uneori devin furtună neiertătoare și rup, și sfâșii, și cern, dar tot eu apoi adun cioburile, îndrept crestele, vindec cicatricile, pregătesc patul florilor și fac cuiburi pentru păsări. sunt omul care absoarbe liniștea prin toate capilarele. atinge-mă dorință, tu omule, taci! 272 Suflet
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
moartea în egală măsură. La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie se-împrăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile, șiroind eliptic printre sânii tăi neatinși de scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâța s-a
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
lacometotuși noi iubim viața și moartea în egală măsură.La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în viese-împrăștie un miros greu de fum,de cazan neîndulcitde porumbi și cartofi copți în spuzăcu veșnicia ascunsă în fiece buteiar firul neiertător ce leagă lumile,șiroind eliptic printre sânii tăi neatinșide scorburile judecății de apoi,devastează potecile dezlănțuite.Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir,mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete.O mâța s-a împletit
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
recurs din convingere, ci din stringentă nevoie, de nu cumva din disperare, la acest gest salvator. Nu se știe însă dacă familia sexagenară va beneficia pentru multă vreme de avantajele vieții la țară, dat fiind că o boală tainică și neiertătoare o sapă lăuntric pe pensionara reruralizată. Sora ei mai mare, Profira Leonte, căsătorită cu un maistru, Drăgan, și ajunsă, prin transferul acestuia, învățătoare în București, va muri de aceeași maladie neiertătoare chiar în vara cu pricina. Abia cu ocazia înmormântării
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
la țară, dat fiind că o boală tainică și neiertătoare o sapă lăuntric pe pensionara reruralizată. Sora ei mai mare, Profira Leonte, căsătorită cu un maistru, Drăgan, și ajunsă, prin transferul acestuia, învățătoare în București, va muri de aceeași maladie neiertătoare chiar în vara cu pricina. Abia cu ocazia înmormântării ei, familia înțelege de ce bucureșteanca își tergiversase sine die stabilirea în provincie. Nonagenarul, fost șef de echipă în ceapeul cu pământ mănos al satului de câmpie, își pierduse în împrejurări tragice
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
de sus a norilor și-o va aduna pe altarul carierei sale. La streașina valorilor morale și-a adăpostit sufletul mereu, iar meseria aleasă l-a ajutat să-și etaleze calități nebănuite chiar de propria ființă. Și fiindcă timpul trece neiertător de repede, prin viețile noastre, asemenea unui zbor lin deasupra orizontului, am decis să repornesc motorul păsării de oțel ce-o simt încă în brațele lui Marian Covache. Să-i simt foșnetul gândurilor la decolare, la aterizare și să-mi
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
cu nostalgie, cred, la colții pe care ea i-a pierdut de mult. Tehnica acestor apropieri vizează totdeauna o contaminare a lucrurilor aparent fără legătură între ele. zăpada peste garduri și peste case viața... cîte-un fum Corneliu Traian Atanasiu Albul neiertător care a năpădit lumea pare să fi anulat tot ce era viu. Viscolul ne întoarce și ne situează în vremurile, lipsite de facilitățile civilizației (oricum, pe moment, anulate), cînd orice fir de fum era un semn de viață și o
CORNELIU TRAIAN ATANASIU (COMENTARII ETAPA 222) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346804_a_348133]
-
fel cântarul sufletului alunecă în jos, gramajul nu mai contează la plus ci numai la minus (nu mai las eu, ci mai pune sau dă tu !), se înmulțesc reproșurile, anumite nevoi altădată în stare pur opțională devin înverșunări sadea și neiertătoare, aluviunile și deversările neuronale obturează circulația arterială la etajul superior al construcției umane, se transormă în pată și asta când ni se pune... * Mein Kampf-ul lui Hitler este excelența patetică și patriotardă a unei unei extrovertiri capabile de adâncimi de
JURNAL DE GÂNDURI ZDRENŢUITE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348244_a_349573]
-
referire la necesitatea obiectivă a înființării în comună a unei formații de dansuri populare. Prin semnătura coordonatorului onorific Gelu Dragoș, ne mai aducem aminte de oameni și valori. Și e bine că pe uitare nu s-a așternut praful timpului neiertător. Născut în Chelința, ,,Emil Gavriș - maestrul cântecului popular românesc!”, și-a purtat cu cinste și mândrie numele, debutând în anul 1945 în radio, ,,devenind colaborator activ al Radioteleviziunii Române”. Rar am auzit vorbindu-se despre personalitatea dumnealui. Profesionist desăvârșit ocupă
REVISTA UNEI ISTORII. REVISTA IZVOARE CODRENE de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348309_a_349638]
-
sentință Cu limbi de foc. Ce stranie mi-e iarna! În loc de fluturi albi pe coapsa-i fină Sau fulgi gingași din picuri de lumină Prin situri zei amorfi își sună goarna... Mă biciuie cu stropi mirați de ploaie Un vânt neiertător ce-și ia tainul De răvășire... și sporește chinul Când chiparoși în coama lui îndoaie. Pe țărmul mării, plini și ei de-ocară, Triști pescăruși sosiți din larga zare Privesc cu nostalgie-n depărtare Gândind la iarna noastră... insulară. PLECĂM
POEME DE IARNĂ INSULARĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345176_a_346505]
-
surmenajul cerebral, oboseala precoce și intensă a facultăților sale intelectuale”. Cine i-a pregătit moartea? Din articolele lui Eminescu scrise în perioada în care profesa ca ziarist transpare nu numai o mare putere de analiză, un spirit critic și intrasingent, neiertător cu cei corupți și lacomi, dar mai ales, spiritul scrierilor sale aduce în lumina reflectoarelor un mare naționalist. Eminescu s-a arătat foarte vehement și intransigent în ceea ce privește înstrăinarea Basarabiei, a politicii interne care urmărea aservirea scopurilor Imperiului Austro-Ungar (printre care
15 IUNIE 2017, 128 DE ANI DE LA MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376865_a_378194]
-
rudarii de sub munte. Aceștia, statorniciți pe meleagurile subcarpatice de sute și sute de ani, erau urmașii „pârâți” ai slavilor trecuți cu valul migrațiilor peste bătrânul Danubiu, grozavi meșteri în „scormonitul” măruntaielor muntelui după minereul de aramă ori fier. Timpul trecuse neiertător și urmașii rudarilor de cândva, rămași în „borgeie” săpate adânc în pământ, își pierduseră priceperea mineritului, depășiți de câștigurile civilizației autohtonilor din jur. Ei, rudarii, cedaseră în numele păstrării unității lor și a spațiului pe care se așezaseră vrednicii lor înaintași
LINGURARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377860_a_379189]
-
său! Frumoasa-i față-n armonie Cu ochii largi și luminoși, Apare-n timp ca o hârtie Pictată-n pripă cu nori groși. De trecerea-i, de umilințe, Nu scapă nici un muritor! Nu are frați și preferințe, Timpul, e timp neiertător! Referință Bibliografică: Timpul / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1420, Anul IV, 20 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TIMPUL de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376810_a_378139]
-
În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o ... Citește mai mult CÂTĂ IUBIRE ...Câtă iubire-am strâns, nedăruită,Câți crini
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândulîngemănată-n sângeriu de daliiCu raze blânde, mângâind vitraliiCând viile-și musteau, timide, rodul...Și, contemplând, simțeam căldura mâiniiCum moale, lin, îmi oblojea frământul -În șuier aspru-nverșunat doar vântulMai biciuia neiertător tăciuniiDin vatra-ncinsă-n care râdeau macii.Îngenunchind pe pat de frunze moarteIubiri vetuste, născociri deșarte...Se zbuciumau a neputință vracii.Pe-un țărm pustiu, o ... XI. GEORGETA RESTEMAN - COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ!, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 1087
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
sentință Cu limbi de foc. Ce stranie mi-e iarna! În loc de fluturi albi pe coapsa-i fină Sau fulgi gingași din picuri de lumină Prin situri zei amorfi își sună goarna... Mă biciuie cu stropi mirați de ploaie Un vânt neiertător ce-și ia tainul De răvășire... și sporește chinul Când chiparoși în coama lui îndoaie. Pe țărmul mării, plini și ei de-ocară, Triști pescăruși sosiți din larga zare Privesc cu nostalgie-n depărtare Gândind la iarna noastră... insulară. Citește
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
ar scrie-a Cerului sentințăCu limbi de foc. Ce stranie mi-e iarna! În loc de fluturi albi pe coapsa-i finăSau fulgi gingași din picuri de luminăPrin situri zei amorfi își sună goarna...Mă biciuie cu stropi mirați de ploaieUn vânt neiertător ce-și ia tainulDe răvășire... și sporește chinulCând chiparoși în coama lui îndoaie.Pe țărmul mării, plini și ei de-ocară,Triști pescăruși sosiți din larga zarePrivesc cu nostalgie-n depărtare Gândind la iarna noastră... insulară.... XXIII. GEORGETA RESTEMAN - SONETUL
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Marin Preda a dat nume sonore personajelor sale, asemenea dramaturgului. Ilie Moromete face un mare salt față de întreaga galerie a țăranilor descriși până acum în literatura noastră. El este „victima unei sinistre ironii a sorții” sub pașii istoriei atât de neiertători. Niculae Moromete se împletește cu destinul scriitorului. „Atunci va fi împlinit romanul „Moromeții” când și destinul povestitorului va fi relevat” (interviu Păunescu-Marin Preda.). Niculae pare a fi până la un punct Marin Preda, Iată o scenă tulburătoare de extaz și visare
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
marele păcat/ Al celui care țara sfântă și-a trădat./ Furtul, de-asemenea, un alt mare păcat,/Înseamnă pentru mine tot fapt de neiertat./ Păcatul ce din start exclude-orice iertare/ E, fără îndoială, a Cerului trădare!(Imposibila clemență ). “ Poetul este neiertător, nu are nicio indulgență cu faptele reprobabile și perfide, a celor care și-au uitat părinții, față de cei ce nu-și iubesc țara și pământul natal. Ion Constantinescu recunoaște necesitatea educării prin poezie, poetul fiind un pedagog, cultivând realitatea ca
ION CONSTANTINERSCU- TAINICE SPERANȚE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373259_a_374588]
-
fudulie, îl mai flutura o dată sub nasul invidioaselor. La odorul mai puțin frumos, femeia venea grăbită, cu capul în jos, îl lua repede de la flăcăi, îl mototolea și-l ascundea sub braț. Curgeau ironiile amestecate cu chihoteli obraznice. Mulțimea era neiertătoare. Aveau niște ochi și o „gură”, bărbații!.. Dar nici femeile nu se lăsau. Aveau „foarfece” la colțul gurii... De aceea, fiecare se străduia să aducă la Govie numai lucruri deosebit de frumoase. Culorile cusăturilor, frumos îmbinate, vii și strălucitoare, râdeau vesel
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
devenit una a sinelui, nu mai este o realitate exterioară și o îndeamnă să-și reprofileze universul interior. Eul poetic recunoaște indirect faptul că originea tristeții se află în propriile gânduri. Așa cum subliniază și titlul volumului, viața îi pare o neiertătoare plasă a iluziei care exclude liniștea și certitudinea. Poeta își explorează permanent propriile neliniști și astfel, se naște firesc întrebarea, care este cauza acestor neliniști și tristeți? Răspunsul ne vine dintr-o aruncătură de privire pe necuprinsul vieții. Ne duce
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
realizările lui: Cu cât consumă mai mult și mai fără noimă, cu atât se bucură mai abitir de faima unui om civilizat, căci efectele care decurg cu necesitate din această stare de fapt, anume: comoditatea, suficiența, plictiseala, supragreutatea corporală, bolile neiertătoare prin frecvența lor alarmant de mare, au ajuns să fie considerate aproape normale într-o lume în care cataclismele provocate de poluare se țin lanț. b) În inseparabilă legătură cu legea celor trei „c”-uri este legea celor patru „p
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
din ce în ce mai des și creează la început îngrijorare, apoi panică pe arii tot mai extinse. Este evident pentru oricine că măcar în acele momente trebuie schimbat ceva, uneori ceva esențial, fiindcă altfel civilizația se transformă în cel mai perfid și mai neiertător adversar al omului. Actuala civilizație, o civilizație a consumului nesăbuit, n-a avut înțelepciunea să elimine cauzele avertismentelor venite din partea naturii agresate, căci aceasta ar fi însemnat ca omul să-și suprime o bună parte din poftele și ambițiile sale
VIITORUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369213_a_370542]
-
civilizația va fi de tip info-cultural, totuși, înclin să cred că omul comod și blazat al zilelor noastre n-ar renunța cu una cu două la confortul și necumpătarea sa, dacă nu s-ar vedea strâns până la sufocare în cleștele neiertător al împrejurărilor vitrege, împrejurări pe care chiar el le-a creat. Cât privește planul moral-spiritual, ei bine, cu siguranță că omul viitorului va deveni mai credincios, de îndată ce, după eșecurile datorate trufiei și nechibzuinței, se va pătrunde de adevărul cuprins în
VIITORUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369213_a_370542]
-
concluzia că este timpul sa ma cultiv. Așadar, la muzee cu mine. Un moment ... Trebuie să mă decid la care dintre ele. Pierd jumătate de zi răsfoind pliantele de la “Reina Sofia”, “Prado” și “Thyssen-Bornemissa”. Grea decizie. Mă plimb sub soarele neiertător pe Paseo de la Castellana până ajung în Plaza Colon. Admir peisajul cu ochiul nepervertit al unui nou venit. Și cu gura căscată, bineînțeles ... dar nu de admirație, ci de sete. Acum privirile mele au o țintă precisă ... caută un chioșc
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]