809 matches
-
și Lyttle ajunseseră la copertina de sub care dispăruse distorsorul și abia dacă văzură o duzină de camioane oprite în dreptul unei rampe de încărcare. În peretele unui depozit, imens ca un hangar fuseseră practicate niște deschizături, prin care ieșeau din clar-obscurul nelămurit șiruri de indivizi cărând geamantane, aparate, bucăți de metal, instrumente. Depozitul era aproape golit și lada distorsorului era strivită într-un colț, părând că-i așteaptă. Pe partea de sus a lăzii fusese imprimată o inscripție, cu litere înalte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se nască. De altfel, fiecare se naște cu o vocație, iar el nu simțise niciodată vocația paternă. Avea deja o ghiulea legată de picior. Dacă și-ar mai fi adăugat una, s-ar fi Înecat. — Ce Înseamnă asta? Întrebă Sasha nelămurit. — I-am spus totul. — Ai lăsat-o? aproape că strigă Sasha. Nu mai avea aer. Asta era fericirea pe care o aștepta? Emma Îl privea cu ochii căscați. Îi avea foarte Întunecați, aproape negri, ciudat de strălucitori. — Ei bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și vânt cu palmele, inabile eforturi de disimulare, trădând o inteligență insuficient exersată. Este foarte greu de precizat de ce anume mă studia, pentru că ea însăși nu-și dădea seama. Poate simțise că o privisem mai înainte și intuise chiar gândurile, nelămurite cum erau, ce-mi trecuseră prin minte, situație în care totul vădea, acum, doar reacția născută de momentul acela, poate numai o curiozitate sau altceva, nedeslușit, cum ni se întâmplă atâtea ori. Brusc, fără să-mi fi explicat mie însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
conversația din curte, aflându-mă în bucătărie, se apropie de mine: - Ați auzit? Se vorbește, și ziarele din București scriu că alegerile au fost măsluite. Ce spuneți? - Nu cred, i-am răspuns. Mă privi descumpănit. Serile îl cuprindea o teamă nelămurită, parcă ar fi trebuit să devină victima unei învăluiri politice secrete, o neliniște ca un pustiu. El care timp de patruzeci de ani se obișnuise cu aceleași așezări, cu unul și același drum, de acasă la serviciu și invers. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
plimbări în comun, tu care erai atât de ocupat cu dosarele tale de la judecătorie, pe care le aduceai uneori și acasă, cu cărțile de drept și literatură, și, din când în când, cu șevaletul și pânzele tale. Taci?” O atracție nelămurită mă făcu s-o privesc din nou. Se uita la mine în continuare. Privirea îi era la fel de fixă. Cum de n-o vedeau ceilalți? O auzii: „Mâine vei pleca. Ce mă voi face fără tine? Lipsa de aproape un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
imaginația dumneavoastră, știu tot, cum să nu știu?” - „Atunci trebuie să știți și de ce cred în ceea ce cred. Faceți greșeala de a trece neatentă pe lângă unele lucruri, fapte vreau să spun, mici, uneori... foarte mici sau numai cețoase ce par nelămurite pentru că sunt greu observabile cum e gaura pentru cheie a unei uși - dau întâmplător acest exemplu - prin care puteți vedea uneori toată încăperea sau o parte din ea. Nu este exemplul cel mai potrivit, poate e grosolan, dar dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Pavel, care-i arunca din când în când câte ceva, atenție deosebită de care se simțea copleșit, lătrând într-un fel aparte, prietenesc, a joacă. Doamna Pavel părea străină de evenimente, deși nu era, nimeni nu putea să fie, o nerăbdare nelămurită stăpânea pe fiecare, căuta să-și liniștească soțul a cărui tristețe era ușor de observat, fără a-i cunoaște însă adâncimea, nu o putea măcar intui, deși se împlineau aproape treizeci de ani de când erau împreună. - Nu se poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
urmă fusese naționalizat, odată cu interzicerea firmelor particulare). Ne primi cu jovială politețe, dar consultul, căruia Ana - în prezența mea și-a fiicei - i se supuse cu stăruința unor întrebări comune bolnavilor preocupați de soarta sănătății lor, se sfârși cu o nelămurită ridicare de umeri din partea doctorului care-i spuse că e sănătoasă, că nimic din neliniștile ei nu se confirmau. - Cum? Sănătoasă? întrebă zâmbind, mimând contrarietatea. - Da doamnă, perfect sănătoasă. Râserăm bucuroși, și la plecare, doctorul îi promise că-i stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
altă viată, adică mult înainte de a mă naște din nou, dar el, greu de cap, nu pricepea nimic, mă enerva: Cum se poate să nu înțelegi, îi spusei, un lucru atât de simplu, de firesc?, însă el rămase mai departe nelămurit și se uita mirat dar nu protesta, așa cum m-aș fi așteptat, pentru că-l știu gelos, ci dimpotrivă se înveseli, nu știu ce gândea că ne îmbrățișă pe amândoi și după câteva clipe se scuză că trebuie să se întoarcă la birt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ridicase de pe frunze când ajunseră pe Dig. Nu se zărea nimeni nici printre lanurile de porumb dinspre Miazănoapte, nici prin pădurea de plopi și sălcii dinspre Miazăzi. Locurile păreau pustii, iar fâșâitul gâzelor prin iarbă nu putea să alunge teama nelămurită ce Îi necăjea pe băieți. „Unde mergem?” „La Canton!” hotărî cel scund. Cantonul era o odaie cu pereți de pământ și acoperită cu trestie. Nu știa nimeni dacă fusese cu adevărat un canton forestier: de multă vreme Încoace acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îmi așteptam neînchipuit de curajos rândul: Îmi proptisem ochii În sânii Cosânzenei. De câte ori izbea cu nuiaua, se clătinau de două-trei ori și mișcarea lor Îmi dădea amețeli. Nu aveam nici un gând porcos În cap, numai mă treceau vertijuri plăcute și nelămurite. Fără să vreau, Îmi mușcam limba și buzele. Înainte ca usturimea pricinuită de nuia să-mi Încețoșeze ochii cu lacrimi, apucam să văd zvâcnetul din piepții cămășilor totdeauna frumos colorate. Tot acolo, În casa parohială, am Îndurat și prima mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înființase În josul potecii betonate din curtea Îngrozitorului mânuitor de grele legături de chei. Pe potecă omul Înșiruise o lanternă stâlcită ca vai de mama ei, o obadă crăpată și un sac de plastic străveziu În care se zărea o alcătuire nelămurită, un amestec de cheaguri negre de sânge, de țărână și de paie. Deși mirosea a băutură, bărbatul nu era beat și Îi fusese destul de ușor să se stăpânească și să nu izbucnească În urlete și Înjurături. Îl lămurise pe Director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le Înflorea cu adâncă desfătare. Rămăsese singur: fiica lui, care lucrase la un doctor de femei, zăcea nemișcată undeva la oraș, lovită de paralizie. Nea Mitu Își petrecea zilele calde așezat pe băncuța de lângă poartă, Încercând să ghicească, după umbrele nelămurite ce i se perindau prin fața ochilor aproape orbi, cine anume trecea pe drum. Îl Îngrijeau câțiva vecini miloși. Repetentu Îl văzu de departe, așezat cuminte pe scândurile băncii, ca un școlar ordonat. Își sprijinea mâinile pe toiagul lustruit din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de atmosferă. Trebuie să facem o distincție netă între știristul de agenție (harnic și anonim) și corespondentul special. Unul transmite, să zicem, câte mașini și clădiri au fost incendiate în suburbiile Parisului de către tinerii arabi imigranți, altul vorbește despre uimirea nelămurită a parizienilor, despre mirosul înecăcios de fum și gaze lacrimogene care mai plutește încă pe străzile cartierelor mărginașe. În știre, contează faptele, dimensiunea concretă a unor pagube; în corespondență, importante sunt urmările umane ale faptelor. Deși o asemenea corespondență costă
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
exemplu în care structura semantica este clar exprimată, prezentată la nivelul mesajului. În concluzie, vom admite că aportul lingvisticii este considerabil, dar nu poate acoperi întreaga sfera a comunicării. Lingvistică rămâne, în principal, la problemele de cod al mesajului, lăsând nelămurite alte aspecte ale sale. La fel, semiologia se vrea model principal de comunicare, dar, așa cum e gândită de lingviști, ea se reduce la semnificația comunicării. Completarea o va aduce semiotica în trinitatea să: sintaxa, semantica, pragmatică"48. ÎI.2 Semiotica
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
iedul ei. Limba subțire a căprioarei culca ușor blana moale și mătăsoasă a iedului. Văzând acest plăpând animal, am fost emoționată. Mi se părea că retrăiesc un mit cu fata prefăcută-n căprioară. În ochii limpezi ai căprioarei sticlea ceva nelămurit. Avea niște ochi mari, blânzi, cu genele de la pleoapa de sus lungi, dând privirii o deosebită expresie de gingășie. Puiul și-a Întins capul cu botul mic, catifelat și umed pe spatele mamei lui și, cu ochii Închiși, se lasă
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
diferențelor) scrisă de către masoretul Mișael Ben Uzziel 3, și de lista pe care ne-o oferă lucrarea Liber Psalmorum a lui Baer4. Cele două familii de masoreți reprezintă două tradiții diferite de transmitere a textului biblic. Deși rămân încă aspecte nelămurite, rezultatele cercetărilor efectuate de către Kahle asupra fragmentelor de manuscrise descoperite în secolul trecut în genizah din Cairo, au contribuit la o mai bună cunoaștere a evoluției procesului de sistematizare vocalică. Potrivit lui Revell 1, diferențele dintre vocalizarea palestiniană și cea tiberiană
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
loc unele fenomene și de ce se manifestă așa, Freud s-a întrebat ce mesaj al inconștientului poartă visele. Orice întrebare îndrăzneață poate conduce la identificarea unei probleme de rezolvat. Întrebările care se pun pot fi generate de aspecte care sunt nelămurite, care stânjenesc, care produc disconfort fizic sau psihic, care necesită mult efort, mult consum de energie, care produc rezultate incerte, etc. Uneori provocările provin din iritări, asememea perlelor care cresc atunci când stridia este iritată de firele de nisip din interiorul
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Ispită în sat601 prezintă în acest sens câteva analogii cu Castelul: este vorba deja de sosirea unui străin seara într-un sat; el caută o cazare, dar demersurile sale par să trezească suspiciune, o ostilitate latentă, o angoasă vagă și nelămurită. Gândurile călătorului, mai mult decât satul însuși, structurează și dau consistență acestei atmosfere de neîncredere. Ambiguitatea și ambivalența caracterizează relațiile oaspetelui cu indigenii și dificila și instabila relație care se instaurează între călători și ei. Acest sat necunoscut, în alteritatea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
-și "poet al îngerilor"), câte ceva din miturile anticilor, ori provenind de la alexandrini și întreținând sublimul, acestea se citesc în ipostazele lui de smerenie sinceră, ori de jubilație candidă. Dimensiunea zglobie (înșelătoare), exuberantă, deși frapează, nu exclude deloc așteptarea a ceva nelămurit, neliniștitor. 56 de ani voi trăi, asemenea Colosului din Rodos (...) Numai surâsul tău mă încape și eu voi pleca. Bărcile le-am uns cu catran, așteptând să-mi răsară stelele, una câte una din frunte (...) Mai încet mi-e orice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
apun, / Apele se fac mai mici / Nu e vina ta că nu ești de aici. Închide ochii, / Nu e vina ta, limpedele meu mire, / Tu ești atât de înalt și de subțire..." (După felul în care alunecă luna). Exprimatul și nelămuritul, într-o textură de mare finețe ca aceasta, transgresează în melos. Textul respectiv se înscrie, vădit, printre cele mai elocvente chemări de iubire din poezia noastră. Dubletul somn-moarte, motiv străvechi reluat de Blaga, comportă reactivări periodice. Eminescu îl abordase în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un câmp stilistic de-geografizat, vibrații ale interiorității, însemne conferind iluziei biografice dimensiuni reflexive. Față de sceneria plasticizantă din Pasărea tăiată, repetatele apeluri către enigmaticul Ieronim anunță o progresivă imersiune în himeric și ocult, o îndurerată, febrilă căutare; primează așteptarea a ceva nelămurit, impalpabil. Păsări migratoare, făpturi păduratice, neodihna apelor, simbolisme varii, sugerează frecvent trecerea. Eul stingher, centru de perspective spre Ceilalți, se vrea întregit, rotunjit, asigurat; se afirmă o stare previzionară, stare-dorință, niciodată ajunsă la plenitudine. Acel Ieronim de o astrală frumusețe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vânătoarea foametei în munții Carpați". Faptul, în sine, nu are nimic neobișnuit; repercutat însă în conștiința copilului "bălai", actul ia proporții, inițiind în sensul durităților vieții. Inocența funciară, specifică primei copilării, se destramă brusc: Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit, Știam că va muri și c-o s-o doară (...) Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireș. Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară Bătaia puștii tatii să dea greș! Dar văile vuiră. Căzută în genunchi Își ridicase capul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
distorsiuni, incongruențe, coșmare și nostalgii prăbușite: bunăoară în Sunetul plin, în treizeci de versuri se succed douăzeci și șapte de verbe înregistrând schimbări în realul apropiat. Conștiința poetului e un teatru de dezbateri febrile, teritoriu greu de controlat; desfăcutul, dez-acordatul, nelămuritul promovează textul, acesta găsindu-și suportul în chiar ilogismul și noninteligibilul existențial curent: duhul "căii ferate duce la nebunie..." Poezia aproximează răspunsuri acolo unde metafizica tace. "INEXPRIMABILUL: îl / lipim la loc, unu / doi, trei, și / ... o voce din public: să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
iar Carrie din „Sex and the City” avea dreptate când, în al doilea episod din seria a treia, cugeta: „Nu este ciudat faptul că ne cunoaștem prietenii perfect, dar nu suntem în stare să ne înțelegem pe noi înșine?”. Suntem nelămuriți cu privire la noi. Tineri și bătrâni încearcă „să se regăsească”, tentativă care de puține ori duce undeva. Ca și Carrie, Nietzsche avea dreptate: „Dintre toate misterele vieții, noi înșine suntem cel mai mare mister.” Țineți cont de previziuni și ascultați-vă
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]