620 matches
-
ACO I, 4, pp. 85-86; I, 1, 7, pp. 146-147 (către Alexandru); I, 1,1, pp. 99-100 (adresate lui Chiril); I, 1, 7, pp. 161-162 (către Maximian din Constantinopol); I, 4, pp. 243-245 (mărturisire de credință); Sever din Antiohia, Contra nelegiuitului gramatic III, 2, trad. din lat. J. Lebon în CSCO 94, 10-11. Studii: G. Bardy, Acace de Bérée et son rôle dans la controverse nestorienne, RevSR 18 (1938), 20-44. 2. Macarie din Magnezia În 1876, Ch. Blondel a publicat, pornind
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fie în sprijinul propriei teze (de ex. în cazul lui Atanasie), fie pentru a le respinge (cazul citatelor din Teodoret). În anii petrecuți ca patriarh la Antiohia, Sever a început să scrie cel mai complex tratat al său, Contra gramaticului nelegiuit, în care combate Apologia conciliului de la Calcedon a lui Ioan de Cezareea (cf. aici, p. ???; tratatul atacă și opera analoagă a lui Ioan de Scythopolis). Împărțit în trei cărți de mărime diferită (a doua ne-a parvenit incompletă), tratatul a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale lui J. Lebon, au pus în adevărata lumină lumină intențiile și doctrina lui. Bibliografie. Ediții ale operelor lui Sever: Discursuri către Nefalie și Scrisori către Sergius - J. Lebon, CSCO 119-120, 1949: Philalethes: R. Hespel, CSCO 133-134, 1952. Contra gramaticului nelegiuit: J. Lebon, CSCO 93-94; 101-102, 111-112, 19522. Scrieri polemice contra lui Iulian de Halicarnassus: R. Hespel, CSCO 244-245 (1964); 295-296 (1968); 301-302 (1969). Apologia tratatului Philalethes: R. Hespel, CSCO 318-319, 1971 (în CSCO sunt și textul sirian și trad.). Omilii
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, Ioan a scris o lungă Apologie a conciliului de la Calcedon, compusă din cel puțin opt cărți (care ar putea fi identică totuși cu opera precedentă), din care s-au păstrat fragmente citate în Contra gramaticului nelegiuit a lui Sever de Antiohia. A mai scris și un tratat Contra lui Sever din care s-a păstrat un fragment citat la al șaselea conciliu ecumenic (787). Totodată, a fost primul autor al unor scolii la corpusul scrierilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
difizit combătut de Sever de Antiohia în Philalethes, însă această idee s-a dovedit a fi falsă. Împotriva lui Ioan - chiar dacă autorul n-a vrut să-i pomenească numele - e îndreptată însă o altă operă a lui Sever, Contra gramaticului nelegiuit, păstrată doar în siriană (aici, p. ???). Pe de altă parte, se știu foarte puține lucruri despre activitatea lui Ioan: era preot și gramatic la Cezareea, însă nu se știe precis dacă e vorba de Cezareea din Capadocia sau de cea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrisoare lungă prin care este desființată o operă pierdută al cărei autor, necunoscut, lua apărarea celor Trei Capitole. În contextul controverselor iscate în jurul lui Origen (aici, mai sus, pp. ???-???), Justinian a trimis în 543 celor cinci patriarhi un Tratat contra nelegiuitului Origen și a odioaselor sale doctrine din care s-a păstrat exemplarul trimis lui Mena, patriarhul de Constantinopol. Erau stigmatizate aici și condamnate cu ajutorul unor citate biblice și patristice mai multe teze atribuite, uneori fără îndreptățire, marelui Alexandrin: Fiul este
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
iubirea lor pentru Dumnezeu a slăbit; un suflet se poate întrupa de mai multe ori; și sufletul lui Cristos preexista și era unit cu Logosul înainte de a se întrupa; astrele au suflet; trupurile se nasc sferice; va veni apocatastaza pentru nelegiuiți și pentru demoni; și multe altele. Împăratul îi poruncea lui Mena să adune episcopii prezenți la Constantinopol împreună cu egumenii ca să aprobe anatemizarea lui Origen; procesul verbal al acestei adunări ar fi trebuit semnat și de ceilalți episcopi și stareți. Florilegiul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru a demonstra că acesta se contrazice continuu; pentru noi sunt prețioase aceste pasaje în limba greacă din scrierile lui Sever, pierdute în redactarea originală (și în unele cazuri pierdute definitiv), chiar dacă unele citate, mai ales cele din Contra gramaticului nelegiuit, nu au corespondent în versiunea siriană cunoscută de noi, ceea ce duce la nașterea unei probleme încă nerezolvate. Bibliografie. Text editat și introducere în Diversorum postchalcedoniensium auctorum collectanea. I: Pamphili Theologi opus, ed. J.H. Declerck; Eustathii Monachi opus, ed. P. Allen
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1992. c) Isidor din Pelusium Pentru a demasca unele falsuri prezentate de adversarii săi sub numele lui Isidor din Pelusium, Sever de Antiohia făcuse niște cercetări în privința acestuia despre care ne dă informații în capitolul 39 din tratatul Contra gramaticului nelegiuit (cf. aici, p. ???). El afirmă că a descoperit că Isidor nu era episcop așa cum reieșea din textele ce-i fuseseră atribuite, ci preot al Bisericii din Pelusium, exeget valoros și ortodox; Sever menționează trei discursuri ale acestuia împotriva gentililor* și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în privința ordinelor primite. E dezvoltată apoi tema luptei spirituale împotriva pasiunilor; pentru a învinge, sfinții evită orașele și contactele cu oamenii, surse de tulburare, și se concentrează asupra liniștii sufletului. Caracteristica sufletului perfect este absența grijilor (to amerimnon), în timp ce sufletul nelegiuit este strivit de ele. Eliberat de neliniștea generată de bogății, separat de cercul persoanelor inutile, retras în solitudine, desprins de lucrurile sensibilie și chiar de senzații, sufletul poate atinge starea de contemplare a inteligibilelor. Mai ales aceste ultime teme sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
16 martie 37. Moartea lui a fost primită cu atâta bucurie de popor, că la început oamenii alergau pe străzi strigând ” în Tibru cu Tiberius”, alții rugând pământul și pe zei să nu facă loc umbrei celui mort, decât între nelegiuiți. Alții amenințau cadavrul cu cârligul și cu Gemonia, îndârjiți de amintirea cruzimilor vechi la care se adăugase o atrocitate nouă. Senatul hotărâse ca torturile condamnaților să fie amânate cu zece zile, întâmplându-se ca unii condamnați să fie executați chiar
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
este cel unde s-a ridicat volbura, adică unde s-a iscat un vârtej de praf, unde s-a tăvălit un cal, unde a fost îngropat un strigoi, unde s-a săvârșit un păcat, unde a avut loc o dragoste nelegiuită, unde s-a pus la cale o faptă rea, unde s-a făptuit o crimă. Locuri „ferite” sunt biserica, grădina, mormântul. Spațiul în genere este exprimat prin cuvântul „lume”; el e „pretutindeni, aproape și departe; spațiu e lumea toată, cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
acestui țel îndemnurile erau tranșante: „Jos nemernica băiguială străină din saloanele cosmopolite, pentru întreținerea cărora curg sudori de sânge pe lanurile muncite din greu, jos cărțuliile de simțire falsificată și de corupție, cu care Apusul otrăvește țeri nepricepute, jos maimuțăria nelegiuită! O nouă epocă de cultură trebuie să înceapă pentru noi. Trebuie, sau altfel vom muri!”. De altfel, „nemernica băiguială străină” e o altă expresie, mai violentă, pentru „bolnave idei” - expresia lui Coșbuc. Ca și autorul Baladelor și idilelor, Iorga nutrea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
dragostea de țară și neam. Doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul și mama care s-a călugărit, Doamna Marica, greu încercată mamă și soție care în ziua de Sfânta Maria 1716 a avut durerea să fie constrânsă să asiste la nelegiuita crimă a decapitării soțului ei și a celor patru fii ai ei la Bizanț. Constantin Brâncoveanu a trecut în rândul sfinților, este și rămâne pentru neamul românesc un exemplu de credință și iubire de neam. Dar cine ar putea uita
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
dreptul la viață pentru a se bucura de ea. Un cunoscut doctor obstetrician american, pe nume Bernard Nathanson, fost director al unei clinici speciale, unde se efectuau mii de avorturi pe an, trezindu-i-se conștiința vinovăției pentru această faptă nelegiuită „a pornit cu cele mai moderne mijloace tehnice — ultrasunete, examinarea electronică a inimii fătului, să studieze evoluția copilului de la zămislire până la naștere pentru a se convinge ce fel de viață prezintă fătul și când începe viața lui. După un studiu
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
cu statul stalinist, care distrusese spiritualitatea ortodoxă rusă, am compus doi psalmi: Psalm I Tulburate-s apele pământului până-n adâncuri..., căci neamurile-au ridicat copita și cu potcoava nepăsării au ucis pe sfinții lui Dumnezeu... Cine Te va răzbuna, Dumnezeule?... Nelegiuiții s-au prins în horă și lăutar au tocmit pe Veliar... Pute pământul pe urmele pașilor lor și duhoarea lor omoară pe cei slabi... Isbăvește-Te, Dumnezeule, întru slujitorii Tăi. Până la marginile pământului să se audă strigarea celor fără de lege. Arde
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în cadrul unei ceremonii la care a luat parte și un preot 2398. La 16 noiembrie 1900 apărea primul număr al publicației Dobrogea ce publica pe prima pagină un articol în care redactorii afirmau că "vom arăta rănile cauzate Dobrogei de nelegiuita administrație de până aici (...) cerând guvernului a pedepsi fără cruțare pe toți aceia care au abuzat de poziția lor oficială"2399. Totodată, jurnaliștii apreciau, referindu-se la acordarea dreptului de a-și desemna reprezentanți în parlament locuitorilor Dobrogei, că "prea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
o snoavă populară, Ruhălă și Mesia, publicată În 1858 : „Cum se poate ? Tu să iubești o jidoavcă ? Dar știi, fătul meu, că cu această dragoste tu poți să-ți pierzi sufletul ? Știi că de ai lua În brațe pe o nelegiuită, care se Împărtășește cu sânge de creștin, arde pământul de șapte palme sub picioarele tale ? Știi că un asemenea păcat nu se poate spăla decât suferind a ți se arde cămașa pe trup ?” <endnote id="(3, p. 56)"/>. Prohibiția apărea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
auzul urechilor sale, ci cuvântul lu Dumnezeu cu Înțeles să-l auzim” <endnote id="(176, p. 1873)"/>. Aspida apare cu aceeași simbolistică Într-un psalm În care Dumnezeu este invocat pentru a-i judeca și pedepsi pe cei păcătoși și nelegiuiți : „Cei fără de lege Își greșesc cărarea de la naștere, iar cei mincinoși rătăcesc din pântecele maicii lor. Veninul lor este ca veninul șarpelui ; ei sunt ca o aspidă surdă care-și astupă urechile, și care nu aude glasul vrăjitorului, glasul descântătorului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mitropolit al Moldovei, Veniamin Costachi (1803- 1846), i-a adăpostit pe evrei În biserică, ieșindu-le pogromiștilor Înainte cu crucea În mână : „Numai trecând peste trupul meu - se spune că a strigat mitropolitul mulțimii Întărâtate - vă veți putea Împlini pofta nelegiuită Împotriva evreilor” <endnote id=" (109, p. 116)"/>. Se zice că Veniamin ar fi reușit să liniștească poporul „cetindu-i pe stradă molitvele Sfântului Vasile” <endnote id="(680, p. 42)"/>. La 19 aprilie 1804, alarmat de continuarea violențelor, domnitorul Constantin Ipsilanti a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ci aicea (la mănăstire, n.n.) fiind vinul tare și iarba verde, fierbințeala e și mai vârtoasă, că vezi muierile chicotind în fața călugărilor care cască gura; apoi se duc și se împreunează în arhondărie sau prin chiliile părinților pofticioși de câștig nelegiuit" (1974, 178-179) . Nu e inutil să amintim că Damian Stănoiu, călugărul caterisit, notează în Amintiri din mănăstire că, într-adevăr, "numai pravilele și canoanele interziceau, pe vremea aceea, accesul femeii în treburile dinlăuntru ale chiliilor, și deci și în cele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
condamne la moarte un concetățean, în intenția de a-l face părtaș la guvernarea lor, de voie sau de nevoie. Socrate însă nu s-a supus, gata mai degrabă să înfrunte orice primejdie decât să devină complice la faptele lor nelegiuite. Obligat să asiste la toate acestea și la altele de același fel, fapte deloc lipsite de importanță, m-am supărat grozav și m-am retras de la orice activitate criminală pe atunci la modă. N-a durat mult, și cei Treizeci
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
neleguite se află de fapt în sufletul tuturor, sunt trăite mai ales în timpul somnului, dar sunt reprimate cu ajutorul rațiunii la oamenii cumpătați, doar în anumite cazuri acestea pun stăpânire pe un individ, sufletul lui având „un aspect cumplit, sălbatic și nelegiuit”. Acesta va avea dorințe împotriva naturii, ca antropofagia, incestul și crima, neducând lipsă de nici o fărădelege. Doar acordul cu sine însuși, când rațiunea sau partea pasională fiind cele care stăpânesc, reușește să îndepărteze această parte tulbure. Ajuns în acest stadiu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dau ca să te domolească atâta vreme cât nu-Ți schimbi părerea”. Policarp răspunse: „Tu mă ameninți cu un foc ce arde un timp și apoi se stinge, pentru că nu cunoști focul judecății viitoare și al osândei celei veșnice care e rânduit celor nelegiuiți. Dar de ce întârzii? Fă ce vrei!”. Acestea și alte multe zicându-le, fericitul Policarp „s-a umplut de curaj și de bucurie, iar fața lui strălucea de farmec încât nu numai că nu rămăsese doborât de atâtea amenințări, ci dimpotrivă
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
și chinurile ei erau cuvintele: „Sunt creștină și știu că ai noștri n-au săvârșit nimic rău!”. Dar și mucenicul Sanctus răbda vitejește în chip minunat și mai presus de fire și de orice om toate caznele pe care cei nelegiuiți i le pregăteau, în nădejdea ca prin durata și mărimea chinurilor „să audă de la el ceva ce nu se cuvine; dar el a rezistat cu tărie atât de neclintită încât n-a vrut să spună nici numele lui, nici numele
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]