8,065 matches
-
Unde e cerul, unde e pământul, asta da; în rest nimic nu mai merge nicicum. Amintiri, destăinuiri, tehnici de supraviețuire puse de folos la foc încins, aceasta fiind atmosfera ludică adusă în prim plan. In the second plan, găsim nețărmurita neliniște dublată de binecuvântata liniște orânduită oamenilor buni. Formula salvatoare pentru a merge mai departe e aceea dintotdeauna: speranța!. Moș Vasile ar trebui să ne intre bine în cap pentru că oricum intră în istorie cu lucruri elementare dar articulate în fragmente
DANIEL MARIAN DESPRE CONSTANTIN ŢURCANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380674_a_382003]
-
mereu acolo, fereastră deschisă spre o a cincea dimensiune. Te privesc să-mi contemplu visele, străfulgerări de închipuiri pe marginea osmozei dintre iubire și renunțare. statui de piatră și soare sparg nerodirea în unda de cleștar din inima împovărată de neliniști. șterg otrava, amânarea repetată, Te zăresc ... Citește mai mult Te-am aflat...în tăcerea crinilordin adâncul unde-mi arunc măștile.dincolo de gânduri,încovoiate de cuvinte,crește luminarea acceptăriisau poate o altă ipotezăa iluziilor.Te-am căutatpustiită de mine,într-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
mine,într-o bezmetică anulare,Tu ai fost mereu acolo,fereastră deschisăspre o a cincea dimensiune.Te privescsă-mi contemplu visele,străfulgerări de închipuiripe marginea osmozei dintre iubireși renunțare.statui de piatră și soaresparg nerodireaîn unda de cleștardin inima împovărată de neliniști.șterg otrava,amânarea repetată,Te zăresc... VI. LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017. A fost o vreme când; purtam doar orizonturi prin ramurile verzi. În trupul nesăpat de-a timpului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ești... XIV. ÎNAINTEZ SAU STAU..., de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017. înaintez sau stau între două necuprinsuri cu neputința de a mă contura alunec înafară într-un cineva care rămâne mereu altcineva pentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fi înafara inimii e absența neauzitul strigăt al mineralei tăceri deconcertantă eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul altui început și pasărea albă, pasărea pasăre suflet oare o să tacă până atunci am să-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
am să-i păzesc cântarea să nu înceteze pentru tine și pentru mine și pentru ea pasărea albă strigăt de lumină. Citește mai mult înaintez sau stauîntre două necuprinsuricu neputința de a mă conturaalunec înafarăîntr-un cinevacare rămâne mereu altcinevapentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fiînafara inimii e absențaneauzitul strigăt al mineralei tăceri deconcertantă eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul altui începutși pasărea albă, pasărea pasăre sufletoare o să tacăpână atunci am să-i păzesc cântareasă nu încetezepentru tine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
copaci,Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici,Sub poalele nopții ascundeam roșeațaPrimelor întâlniri ce ne bujorau față.Al vieții trubadur a adormit în pietre,Cu visul încrustat pe strunele albastre,își șuiera vântul cuvântul în viers de dor,... XVII. NELINIȘTEA ESTE ÎN INIMA MEA, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. Urc să ajung la Tine coborând spirala întunecată spre acel punct minuscul de lumină din sufletul meu zăgăzuită în neputință de a mă afla
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
tot mai aproape de suflet se cuibăresc gândurile, destăinuirile și, uneori, sentimentele de neputință în fața timpului care zidește și dărâmă în același timp, care aduce bucurii odată cu nașterea și lacrimi în pragul morții. Versurile poetului Traian Vasilcău tulbură, răscolesc și seceră neliniști. În multe dintre poemele sale poetul îndeamnă la calea cea dreaptă scăldată în Lumina ce ni s-a dat. Acea Lumină pe care o ascundem inconștient în cotloane întunecate ale sufletului, pe care o zăvorâm fără regret refuzând și, în
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
tot mai aproape de suflet se cuibăresc gândurile, destăinuirile și, uneori, sentimentele de neputință în fața timpului care zidește și dărâmă în același timp, care aduce bucurii odată cu nașterea și lacrimi în pragul morții.Versurile poetului Traian Vasilcău tulbură, răscolesc și seceră neliniști. În multe dintre poemele sale poetul îndeamnă la calea cea dreaptă scăldată în Lumina ce ni s-a dat. Acea Lumină pe care o ascundem inconștient în cotloane întunecate ale sufletului, pe care o zăvorâm fără regret refuzând și, în
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
nenăscuți. Și am deschis Cartea Amintirilor, A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile, Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile, Vorbele ce nășteau ecou peste generații, Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT, Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști. Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă... Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripile Când ne-am dorit să uităm zborul ... Citește mai mult Atunci s-au
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
nenăscuți.Și am deschis Cartea Amintirilor,A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile,Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile,Vorbele ce nășteau ecou peste generații,Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT,Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști.Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă...Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripileCând ne-am dorit să uităm zborul... VIII. LA GUARIGIONE DEGLI ANGELI (ÎNSĂNĂTOȘIREA ÎNGERILOR
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
în fața nopții tulburătoare și tristă, mută ca privirea zeilor, rănită de timp și nemurire. Abia acum simt cum îmi cuprinzi în taină amintirile cu toate brațele pe care ți le-am dăruit de ziua nenașterii tale din dor. Izvor de neliniști curge de la sânul tău hrănind suflete ce-și doresc să-ți simtă fiorul renașterii din mine. Cu tine mi-e teamă că mâine, cândva, îmi vei pierde brațele oferindu-mi în schimb zile învăluite-n uitare și tăcere. Plăcere mi-
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
când te naști timidsub pleoapele meleîngenuncheate în fațanopții tulburătoare și tristă, mutăca privirea zeilor, rănităde timp și nemurire. Abia acum simt cumîmi cuprinzi în taină amintirilecu toate brațele pe careți le-am dăruit de ziua nenașterii taledin dor. Izvor de neliniști curgede la sânul tău hrănind sufletece-și doresc să-ți simtăfiorul renașterii din mine.Cu tine mi-e teamă că mâine,cândva, îmi vei pierde brațeleoferindu-mi în schimbzile învăluite-n uitare și tăcere.Plăcere mi-ai lăsat,... XI. POEZIA: O „CRINOLINĂ
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
visez și să plutesc deasupra norilor! Câte durere și amărăciune au trecut prin sufletul poeților? Frumoasă ca o eșarfă înfășurată pe suflet, este iubirea care doare. O rană care odată deschisă astfel, va rămâne. Aceasta fiind poezia. Aflată într-o neliniște deplină, care seduce pentru că izvorul ei e tocmai iubirea. Aceasta este poeta. Între poezie și poetă distanța e cât un oftat de întrupat în omul care poate fi vizibil, aievea. Altfel, tot poezie s-ar fi numit. Drita Nikoliqi Binaj
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
lor cântând frumoaselor domnițe, serenade sub balcon: „ceasul de vecernie”; sihăstrie, clavir, elixir, suvenir, amor, ș.a. Aceleași sentimente nostalgice se regăsesc în poeziile: „Am vizitat lumea tăcerilor”; „În prag de toamnă” ș.a. Cântările, așteptările, întrebările rămase fără răspuns, fiorul de neliniște, l-au determinat pe autor să-i adreseze lui Dumnezeu întrebările care-l frământau, nădăjduind o limpezire a gândurilor: „Am coborât în abisul cu îngeri / Sufocat de speranțe rănite / Defilau triste cohorte de plângeri / Le-nsoțeau cei cu vieți arvunite. Bulversat
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
idolatri. Cel care nu știe ce-i răzbunarea ucis de răzbunători. Cel care iubește alungat de cei care urăsc. Fiul lui Dumnezeu omorât de om. Dumnezeu - victimă a călăului om. Și exemplele ar putea continua. Există oameni într-o veșnică neliniște și căutare, care caută dovezi, argumente. Este și cazul poetului Virgil Ciucă. Pentru poezia clasică pe care o cultivă cu asiduitate, autorul stăpânește bine mijloacele de expresie artistică, principalele reguli de teorie a versificației, vădind o dexteritate în construcția versurilor
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
preoțești, socotită de el, ca fiind răspunzătoare pentru sărăcia celor mulți. Cel mai ades, apar în versuri regretele anilor pierduți și ale viselor neîmplinite. Mai apar, bacovienele neguri fără noimă, nouri ca plumbul, semne de furtună, frunze de vânt spulberate, neliniști, „muzica stihiei” care a cuprins pădurea (Zi de toamnă). Gândurile sunt „de-un tunet stârnite”, umbre fără număr, ce-l însoțesc în noapte „spre locuri străbune, meleaguri sfințite / Să-mi revăd destinul nescris în vreo carte” (Zi de toamnă). Un
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
vrăjit, așa cum numai în vis se arată, este în același timp și capricioasă. Pentru că nu e posibil ca gândurile să se întrupeze exact așa cum le zămislim, Domnița Neaga, ca oricare poet, simte că uneori este învăluită în umbra tristeții, în neliniște, teamă, dezamăgire. Apare ca dintr-un colț de umbră câte o durere surdă sau numai amorțită de prea multă așteptare, chiar și atunci când lucrurile par că merg bine. “Când cerul cu gust de mătase/ Albastru ca-n ziua dintâi/ În
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
sufletului, ca o vindecare de sine: ”Mai joc roata lumii, norocul să-l întorc/ În cuibul între stele pustiu și-atât de-nalt”. (La cumpăna de veacuri) Adesea, versurile sale sunt o adevărată rostogolire de tandrețe, chiar și atunci când umbra, neliniștea, tăcerea îi apasă sufletul: “Că m-ai uitat sau că îți este bine.../ O veste vreau, iubire, de la tine” (Câmpia cu maci). Referitor la arta sa poetică, remarcăm că în urma unei experiențe intelectuale și a unei bogate creații artistice, poeta
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sărută-mă... Sărută-mi vântule... Sărută-mi părul și fruntea încruntată, Și ia cu tine durerile și suferințele mele! Sărută-mă mare agitată... Cu valurile tale învolburate, Și ia de la mine neliniștile și frustrările! Sărută-mi pamântule picioarele goale... Cu iarba ta înrourată și rece, Și ajută-mă să-mi continui drumul vieții! Sărută-mi soare buzele rumene... Cu razele tale fierbinți, Și ajută-mă să spun cuvinte sincere și înțelepte! Sărută
SĂRUTĂ-MĂ... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380761_a_382090]
-
de vioară. Plop privindu-și soarta-n față îi zâmbesc și-o rog să stea ea îmi scutură în suflet frânte tulburări de stea. Visele mustind iubire mi le-ascunde-n tainic gând rod fierbinte ca o vină gura nopții sărutând. Iar neliniștea când pică fulg pe-o lamă de cuțit mi-o-îmbracă-n Citește mai mult Când pe umărul meutoamnafruntea-și pleacăîntr-o doarăsufletu-mi stinghervibrează-tristă strună de vioară.Plop privindu-și soarta-n fațăîi zâmbescși-o rog să steaea îmi scuturăîn sufletfrânte tulburări de stea.Visele mustind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Citește mai mult Când pe umărul meutoamnafruntea-și pleacăîntr-o doarăsufletu-mi stinghervibrează-tristă strună de vioară.Plop privindu-și soarta-n fațăîi zâmbescși-o rog să steaea îmi scuturăîn sufletfrânte tulburări de stea.Visele mustind iubiremi le-ascunde-ntainic gândrod fierbinteca o vinăgura nopții sărutând.Iar neliniștea când picăfulg pe-o lamăde cuțitmi-o-îmbracă-n... III. CLIPA EFEMERĂ (SONET), de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 2009 din 01 iulie 2016. Clepsidra-acestei zile n-o să mă scurgă-n fugă Rămân în licărirea acelei clipe rare Să-i simt mireasma
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
PREZENT TRĂIT DE AMÂNDOI, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015. Cu gândul rezemat de-o așteptare, respiră-mă din floarea de salcâm- în părul meu o pată de culoare din curcubeul unui alt tărâm. Neliniștea împarte pe din două cât mă silabisești ca pe-un descântec; învață-mă ca pe o slovă nouă și cântă-mă în necântatul cântec! Culege-mă din boabele de rouă când dimineața înflorește-n noi și-așează-mă, cu mâinile-amândouă, într-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
rouă când dimineața înflorește-n noi și-așează-mă, cu mâinile-amândouă, într-un prezent trăit de amândoi. Citește mai mult Cu gândul rezemat de-o așteptare,respiră-mă din floarea de salcâm-în părul meu o pată de culoaredin curcubeul unui alt tărâm.Neliniștea împarte pe din douăcât mă silabisești ca pe-un descântec;învață-mă ca pe o slovă nouăși cântă-mă în necântatul cântec!Culege-mă din boabele de rouăcând dimineața înflorește-n noiși-așează-mă, cu mâinile-amândouă,într-un prezent trăit de amândoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Am luat-o cu mine și am citit-o pe nerăsuflate. A fost ca un vis, scurt, ca o întoarcere luminoasă în timp și în mine, în pasiunile mele date de-o parte, în tihna izgonită a eu-lui meu, în neliniștile nopților cînd stăteam la coadă la Teatrul Mic ca să văd "Maestrul și Margareta", spectacolul Cătălinei Buzoianu în scenografia avangardistă a Liei Manțoc, ca să-l văd pe Woland-Dan Condurache într-un rol uriaș, uriaș, și pe Ștefan Iordache bîntuit de Maestrul
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
serios (dar mai mult în serios), atunci când mi se cerea să-mi dau adresa. Era ca un fel de ghicitoare topografică. Pentru localnici, acest lucru era floare la ureche! Toată lumea își dădea seama: Neuer Ebracher Hof. Cu timpul, inițiala mea neliniște vizuală avea să se transforme și să se îngemăneze cu o mult mai intensă neliniște auditivă. După câteva luni am înțeles nu numai că sunt înconjurat de catedrale, dar și că sunt prins inevitabil în pânza de păianjen a clopotelor
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]