2,225 matches
-
se oprise lângă o pereche Între două vârste. Ce se-ntâmplă? a Întrebat femeia. Nimic, draga mea, nu-ți face griji, a răspuns bărbatul, Însă părea și el Îngrijorat. Se cânta În continuare, Însă Adam a simțit că mulțimea se neliniștește. Unii Își lăsaseră discuțiile și se uitau după soldații care se Îndreptau spre toaletă. Adam a aruncat o privire fugară spre ușile de la intrare. O să alerge spre ele, o să aștepte până intră vreun nou grup, iar la deschidere, când ușile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
deși nu se îndoia de mijloc, Carmina avea impresia că îi place să se poarte așa, echivoc, chiar dacă felul lui de a fi semăna a ploconire. Toate acele schimbări survenite la Ovidiu o uimeau pe femeie, o făceau să se neliniștească, parcă o ciupercă invadase celulele bărbatului ei și-l determina să reacționeze tot mai bizar, din zi în zi îi creștea forța, prestanța, puterea de lucru, Ovidiu era un mecanism ce nu mai putea fi stopat. Și totuși, nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o după amiază, situată undeva în urmă și devenea după receptarea răspunsurilor tot mai nemulțumit, mai neîncrezător... Atunci când ea simțise că-i scapă dintre degete, că nu-l mai înțelege, în sufletul ei se instalase haosul și pe cât era de neliniștită pe atât devenea de lucidă, se condamna, judeca la rece relația ei cu Ovidiu și constatările făcute nu păreau a fi deloc măgulitoare. Ajunsese la concluzia că nu era decât o biată unealtă în mâinile lui, că bărbatul o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei, lumina se filtra tot mai anevoie. Oameni, fapte, ani, se învălmășeau. Un haos liniștitor. Ce importanță mai aveau toate când exista balanța naturală, zi, noapte, rău, bine. Important e să știi să aștepți ora care vine, să nu te neliniștești. Privea cu lăcomie în jur. Nu voia să-i scape nimic. Crezuse că va fi aproape singură dar pe plajă erau mulți oameni. Își întinse cearceaful. Îi trebuise puțin curaj ca să-și tragă peste cap rochia de plajă. O împături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bătrânețe și a vieții fără de moarte.” E o tinerețe veșnică, în care arderea nu pare să consume materie, ci să se ridice din ea, într-o permanentă regăsire. Și atunci, din jocul parcă instabil al cuvintelor, din magia care pâlpâie neliniștită în jurul lor, se desprinde un sens nebănuit: puterea de a le face vii, de a le găsi pe cele care ,,exprimă adevărul”. Cuvintele se adună magic sub bagheta fermecată a vrăjitorului care le dă viață; ele ne poartă vrăjite prin
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de mult abandonat; în cel mai rău caz, absolut nimic. Curând, textul becului avea să fie decodat și, nu la mult timp după aceea, aveam să ajung la Blackpool, iar odată cu asta, la capătul urmei lăsate de Fidorous. Gândul mă neliniștea. Cât încă mai aveam o bucată de drum de parcurs, exista slaba speranță că voi găsi unele răspunsuri. Cât încă mai aveam de călătorit, eul meu mic și năruit putea exista în posibilitatea izbânzii. Dar când drumul avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
agresiv dintre toți rechinii conceptuali, zise el. E un prădător de seamă, se află în vârful lanțului trofic. Sunt niște animale foarte rare și, cel mai adesea, străbat fluxurile hrănindu-se de ici, de colo. Dacă trec pe lângă o minte neliniștită pe lumea asta, se opresc și înșfacă o halcă din ea. Mai ales când e vorba de mintea bătrânilor. — Credeam că-și aleg o singură țintă. O singură victimă iar și iar până când... Am lăsat propoziția neterminată; stomacul meu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la o fétare, așa cum știa Arsenievici cé faté iepuroaicele. În cazul acesta, Arsenievici Își dédea bine seama cé atîta amar de iepuri nu poate sé Încapé Într-o singuré cușcé pe care o avea el dupé casé. GÎndul acesta Îl neliniști pentru o clipé pe Arsenievici, dar de Îndaté ce Își reveni, plesni din deget că În filmele despre capitaliști (atunci cînd un capitalist sté la o masé Într-un restaurant cu muzicé capitalisté și pleoscéie din deget că sé viné
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nu s-a gîndit sé-i prindé pe cei care furé. Iar demiterea lui Alexandr Timofeevici nu avea nimic comun cu prinsul sau neprinsul celor care furé. Ea era legaté de o cu totul alté priciné și nicidecum cu ceea ce-l neliniștea atît de mult pe Nicolai Arsenievici. Așa cé neliniștea lui Nicolai Arsenievici era cu totul zadarnicé. 45tc "45" A doua zi se réspîndi prin sat vestea cé, În locul lui Alexandr Timofeevici, În funcția de șef al gospodériei a fost numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
dintr-o daté atît de ciudé pe capitaliști Încît el Își Închipui ce-ar fi sé-i dezbrace pe toți și sé-i așeze pe cioburile de sticlé și totodaté sé le mai tragé și cu ciocanul În cap. GÎndul acesta Îl neliniști și-l bucuré foarte tare pe Șasa și el a Început sé baté sticlă și mai tare. Ce-ar fi sé le puné degetele aici pe cioburi și sé le baté cu ciocanul pîné le ies cioburile prin unghii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
schimb doué flori galbene, féré frunze. Șasa vru sé și le cearé Înapoi, dar cineva Îi trase un bobîrnac peste cap și, pîné se dezmetici Șasa, florile au dispérut În mulțime. Rémase cu cele doué flori galbene, foarte Înciudat, uitîndu-se neliniștit În jur, ca sé nu fie cumva prin preajmé Sonia, sé-l vadé cu florile acestea urîte. Dupé ce Ii mai trecu ciuda și vézu cé Sonia nu apare de nicéieri, se gîndi cé poate ar fi mai bine sé-și schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
să-i aducă prinos de recunoștință, ca magistrul Ț și alcoolitul lui? "Și te-ai dus pe drum tot înainte Cu plutonul tău către apus; Mi-ai vorbit în calda limbă rusă, Știu acum, tovarășe, ce-ai spus". Tano e neliniștit de zvonul copiilor de pe stradă. Îi plac copiii, se hîrjonesc împreună, dar îl feresc de darurile lor în oase. N-are voie să mănînce așa ceva la vîrsta lui. În ani cîinești, e mai bătrîn decît mine. Șezi, îi spun. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să se aleagă de noi? -Om vedea. p.127 Această nouă existență începu de a doua zi. M-am trezit târziu, după ce am dormit scandalos de mult. M-am marinat nițel în pat întrebându-mă, pentru plăcerea de a mă neliniști, dacă Sigrid se ținuse de cuvânt. Am făcut un duș, m-am înfășurat în halat și am coborât. În bucătărie, Sigrid îmi întinse o cană de cafea. -Ești aici, spusei cu o plăcere așa de evidentă încât ea păru fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nu ai vrea să fac. -Cunosc genul acesta de avansuri. Trebuia neapărat să rămân cu ea în noaptea asta. Nu cunoșteam intențiile asediatorilor noștri, știam doar că voiam s-o protejez pe Sigrid mereu. De altfel, nu voiam s-o neliniștesc avertizând-o despre pericol. Exista vreo altă metodă pentru a rămâne aproape de ea decât galanteria? Am privit-o în ochi. -Sigrid, vreau să dorm cu dumneata. Promit să nu abuzez de situație. -De ce ți-aș acorda o asemenea permisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
al respirației sale, am adormit. M-am trezit de câteva ori pentru o nevoie. Când reveneam în pat, mă minunam de situație: Sigrid dormea ca un înger alături de mine și în curând așa o să fac și eu. Primejdia, care mă neliniștea totuși, nu-mi provoca insomnie. Și adormeam la loc de fiecare dată, ai fi zis că încercam să construiesc un zid în însăși materia somnului. p. 147 Când m-am deșteptat, Sigrid nu mai era acolo. Am țâșnit din cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
trebuie să fie explicația, zice Roja simțind un fior rece în piept, chiar dacă sîntem în toiul iernii, așa mă simt eu acuma, ca după o transfuzie, la pămînt și fără vlagă. Nimic ieșit din comun, își dă cu părerea Dendé, neliniști de revoluționar, e limpede că ar fi fost loc și de mai bine, însă mai mult nu s-a putut. Cu toate astea, sînteți deja erou, dom’ Roja, nu oricine ar fi avut mațe s-o șteargă așa pe cont
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui Santinelă, altfel n-ați fi ajuns celebru, își strecoară pachetul de Kent în buzunarul de la piept, o să le savurez mai încolo, vrea să-i mulțumească. Spune-mi de ce crezi c-ar trebui să fiu cu ochii în patru, se neliniștește Regizorașul. Pentru că o unitate militară e un teritoriu al nimănui, e un cîmp minat cu totul necunoscut, o întindere de nisipuri mișcătoare, îl avertizează Santinelă. — Cineva ți-a luat peste noapte mințile, spune Comandantul. — Așa am fost dintotdeauna, nu se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
li se facă vînt dintr-o clipă în alta. Elicopterul așteaptă deja pe acoperiș, e imposibil ca totul să fie așa de simplu, i se pare. Doamna Mina intră tot mai tare în panică, n avea nici un motiv să se neliniștească, încearcă s o calmeze domnul Președinte, în cel mult o jumătate de oră vor fi împreună. Să nu mai piardă timpul, să înceapă să-și facă bagajele și să încerce să-și ia doar strictul necesar. V-ați făcut treaba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ales, În ochii lui mai albaștri ca de obicei și mult mai luminoși, trăia la cele mai Înalte cote, sentimentul care nu se putea compara cu nimic altceva, acela de a fi pentru prima oară tată. Copleșit de responsabilități viitoare, neliniștit de Întâmplarea frumoasă și incapabil să Înțeleagă pe deplin ce Înseamnă a fi tătic, deși teoretic știa cum stă treaba aceasta, a procedat cu acea maturitate care se pierde, genetic, În noianul neamurilor de mult apuse, s-a Îmbătat strașnic
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ion M. Mihai, mari diferențe de valoare. M.N. Tomi, un versificator în general neinspirat („Poemul stând pe picioarele sale răscrăcănate /... / pare doar o deschidere de supape / pentru aburii aureolelor ce-nconjoară viața“ etc.), este tratat ca un clasic în viață: „Neliniștit de gravele probleme existențiale actuale din societate, obsedat de propria-i stare fizică ce-l urmărește ca o existență paralelă, poetul face dese recursuri în sine însuși, reușind să creeze stări poetice elevate.“ În mod similar, Vasile Dobra, autorul unor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tu scrii bilețele de dragoste? Le împăturești și le ascunzi sub rama icoanei? Dimineața, la proscomidie, printre acatiste, printre morți, printre vii, obsesiile tale nelegiuite. Nu ești nici primul, și nici ultimul, care se îndrăgostește de chipul Fecioarei. Nu te neliniști, nu mă smintești, după o vreme de nevoință, iubirea despre care îmi vorbești se va maturiza, iubirea îți va inunda inima cu Duhul Preacuratei, culoarea, forma, chipul de pe catapeteasmă sunt preludii ale unei armonii divine. Vei iubi, Petre! Dincolo de contur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ludovic al XIV-lea, cu o populație cuprinsă probabil între 20 și 25 de milioane de suflete, Franța era fără îndoială cea mai populată din Europa... Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, slaba creștere demografică franceză trezea de altfel neliniștea multor observatori, ba chiar într-o mare parte a opiniei publice. Acest lucru s-a soldat, în ultimă instanță, cu considerabile progrese realizate în studiul dinamicii populației și, de asemenea, într-o manieră mult mai concretă și mai realistă, prin
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Înălțime medie subțiratic și mersul cu capul plecat. Se vede dintr-o privire că este un slugarnic! Profesorul a recepționat aproape organic imaginea „fantomei” de pe ulița lui Petrică. Avea o asemănare izbitoare cu „omul” lui. Nu voia Însă să-l neliniștească pe „bătrânul cercetaș”. ―Eu Îți mulțumesc pentru că te-ai gândit la mine, Petrică. Cred Însă că nu-i dracul atât de negru pe cât ni se pare. ― Bine ar fi să fie așa, Nicule. ― Să lăsăm totuși ca viitorul să hotărască
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să vină cine știe ce necazuri pe capul oamenilor: secetă și foamete ca-n '46 ori, dimpotrivă, doamne-ferește, viscole și zăpezi cumplite sau revărsări de ape, în primăvară... Știi că s-ar putea să aibă dreptate moșul?... zise într-o zi Mariana, neliniștită de prezicerile bătrânului lor proprietar. Dacă ne trezim cu vreun viscol mare și nu mai putem să facem botezul?... Prostii! Badea Panciu îi dă și el cu doamne-ajută..., o contrazise Virgil, dând din mână. Totuși, chiar a doua zi, zorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dora. Și el, Matei ? bâiguie Dragoș. Victor, rectifică, abia șoptit, Dora. Ei nu sunt aici, Dora. Aici, în clipa asta, există doar copiii de atunci. Băiețelul de atunci în care începea să curgă seva bărbăției care îl înfiora și îl neliniștea când simțea urma degetelor tale, așa cum mă înfioară și mă neliniștește și acum. Vreau să îmi dăruiești urma acestor degete pe obraji, pe buze, pe mugurele încă pur al copilului de atunci. Care copii ? Nu uita că anii noștri adunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]