2,766 matches
-
o deschise și o încălecă, năruindu-se în brațele Dezmățatei ca de pe bara fixă a unui trapez. (Nab) Alteori, motivul ferestrei apare în mod implicit: Afară ploua, și acel nefericit cap al meu se deschisese ca o pâlnie. (Liniștiți și neliniștiți) Aici, deschiderea, translația este realizată de "acel nefericit cap" care uzurpează geometria. O explozie gălăgioasă, lăudăroasă, care a intimidat cu pălăvrăgeala ei copacii. (Hop-la!) Oglinda este, am văzut, o lume a tăcerii. Fereastra presupune gălăgie, sărbătoare, carnaval. Și, în peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Pe ultimele trepte conștiința reveni. Biata de ea, se întorcea plăpândă, plină de pulbere, desculță, așa cum îi stă bine călătorului: "Iartă-mă, spuse. Vreau să te slujesc, să te sustrag tu-nelului acesta groaznic și complicat în care aluneci. (Liniștiți și neliniștiți) Oglinda este, deci, un spațiu al pluralității, fereastra este o concentrare sublimată, un tărâm (nesperat și incredibil) al singularului. Oglinda înseamnă metaforism baroc, pierdere în imagini, disoluție ireversibilă. Spațiul exteriorității este spațiul pustiului tanatic. Fereastra, dimpotrivă, este un drum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vecernie și clopotul nu bate. M-am reîntors la casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața aromată de gutuie. Acum stau amândoi acolo sus, cerul verde ca iarba urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele lor sfioase, tescuite în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai caută, cine-l mai știe? 2. Amintiri închipuite Antiques shop scria pe o vitrină colorată și încărcată cu lumini. Între pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ușoară ca un vânt, era tot mai greu la noi pe pământ. Iată că peste literele de atunci se lăsa un verde întunecat ca la cojile de nuci. Le curățam de învelișul transparent, laptele închegat, necopt și smălțat părea deocheat, neliniștit, echilibrat în găoace surpat! Era Echinox și la propriu și la figurat! Am luat foaia acasă; între zi și noapte, lumina se arată cu grijă, se ascunde între palmele neîncercate și plăpânde. Câți ani au trecut de la căderea Babilonului? peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de nisip. * * * Cărțile au murit, culorile nu dansează ca ființele vii, sentimentele mor se sufocă în fașă, se spun în abstracții minore, în acorduri ce nu se mai compun. Cărți și tablouri, statui fără cer, ne amenință vagul și violența; neliniștit le dau la o parte și caut o veche carte. * * * Trebuia să cunosc gustul epocii, să înțeleg poezia să caut versurile ce dansau pe un portativ suspendat între cer și pământ. O notă deșteptată din somn părea un domn echilibrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
iubirea ei nesăvârșită. Tot ce înfiora și lupta de la începutul lumii în inima fiecarei femei înamorate, tot ce era neânțeles și ostil în legea aceea pentru fiecare amantă care nu plătise, ea însăși, omului tributul cărnii, era cuprinsă privirea palpitândă, neliniștită, dornică, chinuită, rușinoasă și enigmatică care pironea ochii Manuelei în ochii lâncezi, triști, impasibili ai dușmancei eterne, ai curtezanei”. Dar eroina, ce căuta în privirea femeii din tablou, ce o atrăgea la acel chip? Oare nu ipostaza imaginii ei în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
morții. În Despărțire sau în De câte ori, iubito, mișcări temporo-spațiale în opoziții polare exprimă imposibilitatea reapropierii sufletelor: Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,/ Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț/ Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți". Tipice pentru universul în neliniștită expansiune sunt poezii precum Dintre sute de catarge și Stelele-n cer, în care spațiul se lărgește continuu prin mișcarea elementelor: valurile, vânturile, stelele, trecerile toate. Deseori infinitul devine interior ca în Peste vârfuri. Aici unduirea, începută de freamătul frunzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
concluzia că omul este azvârlit într-un cerc destinal de intercondiționări care se neagă una pe alta și din care nu poate ieși: "Dragostea învinge omul, virtutea învinge dragostea, moartea învinge virtutea, gloria învinge moartea, timpul învinge gloria". Michelangelo, marele neliniștit al Renașterii, care a zugrăvit pe plafonul Capelei Sixtine Creația ca pe o învingere de către divinitate a neliniștii sale de a fi singur, iar pe Adam neliniștit că s-a născut, scria într-unul din sonete: "Când sufletul mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
învinge dragostea, moartea învinge virtutea, gloria învinge moartea, timpul învinge gloria". Michelangelo, marele neliniștit al Renașterii, care a zugrăvit pe plafonul Capelei Sixtine Creația ca pe o învingere de către divinitate a neliniștii sale de a fi singur, iar pe Adam neliniștit că s-a născut, scria într-unul din sonete: "Când sufletul mi-e fără frâu și fără ghid, rațiunea oarbă și șchioapă, este de mirare că primul foc pe care-l întâlnesc mă face să ard ca un fulger ? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
unica formă de expiere a smintelii cosmice, poezia, l-a părăsit: "Și gândul se-afundă, pierdut vâslaș...Și jalea de-a nu mai putea face un vers.../ Sunt cel mai trist din acest oraș". Octavian Goga evocă în poezia Noi neliniștita așteptare a îndreptării unei grave erori a istoriei: La noi sunt codri verzi de brad Și câmpuri de mătasă, La noi atâția fluturi sunt Și-atâta jale-n casă. Privighetori din alte țări Vin doina să ne-asculte, La noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
notez obișnuitele complimente, cuvintele învălmășite ce traduc orice bucurie a revederii. Convorbirea noastră promitea să devină pasionată și nesfârșită. Se înțelege că am stat la un vin până noaptea târziu, când ne-am amintit că suntem așteptați de două neveste neliniștite, cărora nici măcar un telefon nu am avut timp să le dăm... Așa că, deoarece viața este o veșnică despărțire (cum îmi spunea mereu nemuritorul meu coleg de bancă dintr-a unșpea, Țarcă Corneliu), ne-am luat și noi curând la revedere
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
văzându-i paloarea feței, întrebând-o dacă se simte bine. Karina o vedea ca prin ceață și nu înțelegea nimic din ce-i spunea aceasta. - Să vă aduc un pahar cu apă? o întrebă pentru a doua oară domnișoara din ce în ce mai neliniștită văzând că ea nu răspunde. - Da, vă rog! Chiar am nevoie de puțină apă, spuse Karina, revenindu-și puțin. - Veniți cu mine, trebuie să stați jos până vă reveniți! o luă de braț și o ajută să ajungă la cel
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
până vă reveniți! o luă de braț și o ajută să ajungă la cel mai apropiat scaun. Karina bău toată apa din paharul pe care-l primi, fără să se oprească. Îi întinse paharul femeii care o privea în continuare neliniștită și o rugă să-i mai aducă unul. De data aceasta bău apa cu înghițituri mici. Vânzătoarea o lăsă singură, fiind chemată să ajute cu informații un cumpărător. Inima îi spusese că era el, cel pe care îl căuta și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în abisurile conștiinței, preferații săi bunici, morți deja, cântă dulci cântece de leagăn viitorilor nepoți, nenăscuți încă. I se relevă eternitatea în dragoste; lumea dobândește în ochii săi sens, a aflat cărarea inimii fără a avea de galopat pe câmp neliniștit. Zgomotul vieții începe să se schimbe în melodie; meditează, înțelegând-o deja, în sensul judecăților sintetice și în formele a priori, ordonatorul etern al haosului extern este dragostea. Atinge substanțialitatea lucrurilor, tangibilitatea lor prin tact spiritual; îi aparține deja lumea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
aflu ce gândesc și spun despre moartea lui Apolodoro don Fulgencio, Don Epifanio, Menaguti, Federico, Clarita. Începând cu Menaguti, trebuie spus că, atunci când preotul de la Nuestra Señora la Belleza a aflat incidentul în cauză, a început să tremure ca un neliniștit și l-a cuprins o frică teribilă și că la întoarcere într-o zi acasă, obsedat de amintirea lui Apolodoro, trecând pe lângă o bisericuță la acea oră deschisă, a privit în jur și când a văzut că nimeni nu-l
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vorba) Pe maestru. (Fiica iese) EDITORUL: Sper că s-a bucurat de debutul din revista noastră. BUNICA: Daaa! Ca un copil! V-am spus cum gîndește el. Uite-așa sărea. (arată cum sărea) El e și puțin sărit. EDITORUL (cam neliniștit): Am adus și onorariul cuvenit. Nu-i prea mult, deocamdată. Va mai crește sper... (scoate un plic). BUNICA (înhață plicul): Lăsați că sînt buni. (îi bagă în decolteu) EDITORUL (cam vexat): Dar știți... Voiam să-i dau personal maestrului. BUNICA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
în lume fără înștiințarea noastră, babele își ucid, din gelozie, cu bestialitate amanții fără ca noi să ne putem indigna. Fără televizor viața sufletească ne este știrbită: ne scapă câteva secrete importante din viața Mariei, pierdem episoadele 10241-10280 din Tânăr și neliniștit reloaded, bașca secretele ce ni le dezvăluie Bebe despre ce putem și nu știam. Una din invențiile timpurilor noastre: sportul în fața televizorului. Dacă am pierdut toate acestea ne simțim oameni doar pe jumătate; nu mai avem ce discuta cu colegii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
am încercat să citesc câteva rânduri. Privirea mi-a fost atrasă de o fotografie. Da, ăsta era omul meu! Securistul meu! Aproape am sărit din pat, trezind-o și pe nevastă-mea. Ce-i, ce s-a întâmplat? mă întrebă neliniștită. Nimic, nimic, am să-ți spun mâine dimineață. Am luat din nou ziarul și am citit totul. "Ștefan Argatu candidează la funcția de deputat în circumscripția... Circumscripția noastră! Întâlnirea cu alegătorii va avea loc sâmbătă, la ora 10 dimineața". Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nu mai prididea cu întrebările către Beatrice, iar Petre, care stătea lângă ea, se surprinse urmărindu-i mâinile albe. Mâini fine, cu degete lungi. Erau mereu în mișcare, băteau parcă un tact sau frământau ceva inexistent între ele. Erau degete neliniștite. Și orchestra își începu programul muzică de café-concert cântată în surdină. Mihai o luă pe Camelia de braț și se îndreptară spre ringul de dans. Mihai era aplecat către Camelia și Petre îi urmărea cu plăcere. O ținea aproape pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sunt fericit! Da, acum, aici sus, în singurătatea mea, singurătate de care m-am ferit o viață întreagă, mă simt fericit! Cu scrisul și luneta mea! Pentru cât timp sunt fericit, nu știu, căci eu am o fire sucită. Mereu neliniștit, mereu agitat. Aici, în sat, m-am implicat în viața oamenilor. Sunt bucuros de tot ce am făcut pentru ei. Va fi o realizare nesperată pentru toți. O deschidere către o viață mai bună pentru copiii și nepoții lor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lacului se afla un hotel. De pe zidurile lui de piatră picura ceață verzuie. Pe o poartă erau gravate în litere aurii cuvintele: „Hotel Elveția“. De îndată ce-am văzut primele litere, m-am gândit la mama, fără să vreau. Eram neliniștită. Oare cum se simțea? Ea ar poposi la hotelul acesta dacă ar fi în locul meu? Am trecut, cu tânărul, dincolo de poartă și am ajuns în grădina învăluită în ceață. Înfloreau acolo niște flori roșii, uriașe, ca niște hortensii. Când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
călătorii, despre ridicol, despre tristeți, melancolii și extaz. Despre lumini și umbre, despre timp, despre el însuși. Fotografiile lui sînt documente prețioase. Sînt un fel aparte, anume de a mărturisi despre creație și creatori. Fotografiile lui sînt un suport viu, neliniștit și neliniștitor al istoriei noastre literare, a ceea ce a fost, cîndva, boemă, emoție, solidaritate. Opera lui este uriașă, este depozitarul fără cuvinte al celor care s-au exprimat cel mai bine prin cuvînt. Atunci cînd folosim un citat dintr-un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
este imposibil de vorbit despre o specificitate a scrisului acestui autor impredictibil, alta decât maxima sa mobilitate stilistică și tematică. Dar aceasta nu este, câtuși de puțin, o calitate de ignorat. Dimpotrivă, este specifică unui anumit gen de autori, veșnic neliniștiți, ale căror noi apariții editoriale provoacă, de fiecare dată, murmure de uimire. În anul 2004, Stelian Țurlea a publicat la Editura Fundației Pro, romanul Relatare despre Harap Alb, o rescriere, prin transpunerea în stricta contemporaneitate, a cunoscutului basm al lui
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
implicare, de scriitură, vocile pe care vorbește, obsedat și obsedant, despre teatru, despre scris, așezarea față de lume, față de sine, m-au sedus. Nu e nimic convențional acolo. După Beckett, găsesc, citindu-l pe Bernhard, un univers perturbat continuu de mișcarea neliniștită a creației. Cu coerențe și incoerențe. Cu patimi. Cu o forță teribilă a cuvîntului. Viscerală, fizică și metafizică. Starea din timpul spectacolului, de după, obsesiile lui Bernhard, ale lui Galgoțiu, forța și fragilitatea unei confesiuni asumate perfect de regizor, obsesiile mele
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
pune adeseori degetul arătător la tâmplă și reflectează, într-un stil sentențios-grandilocvent, asupra mersului istoriei. Câteodată le atribuie și personajelor istorice această morgă de cugetători. Iată, ca exemplu, un dialog dintre Traian și Decebal: " Iar Traian: ŤTe iubesc așa cum ești, neliniștit./ Omul este un accident al naturii,/ Deci și eu și tu, intuiție, așa cum ești.ť/ Iar Decebal: ŤAncestralul guvernează nu noi,/ Hazard ești, Traiane, ca și mine memorie/ a cromozomilor!" Attila însuși apare ca un "împărat-poet": "O, Pegasul meu, asin
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]