685 matches
-
ea (vorbea în somn, n-am insistat, am lăsat-o să doarmă). Stăteam și ascultam. Chemările tânguitoare și râcâitul enervant de moale mi se părea că vin din dreptul celei de-a doua camere de pe coridor, pe care o știam nelocuită. Ne despărțeau de ea doar o boxă minusculă și W.C.-ul. Am ieșit pe coridor. În fața camerei aceleia, prins de perete, ardea un bec în jurul căruia încremeniseră câțiva fluturi de noapte minusculi. Petru zăcea ghemuit în dreptul becului, lângă ușă, pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un refugiu în umbra lor și, în sfârșit, se adăposti lingă un trunchi, apărându-se de vântul năprasnic. Se gândi: "Un minut în viitorul îndepărtat; dar în minutul următor - unde?" Fără îndoială, nu exista nici un oraș. Numai copaci, o pădure nelocuită și o iarnă aspră de la început de ființă. Cită vreme stătuse acolo, în timp ce vântul bătea și urla în jurul lui, n-avea idee. Avea timp pentru o mie de gânduri. Avea timp să-și dea seama că hainele de pe el îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ploaie și motoarele, după mers. Regăsise viață în muțenii crispate și în frica ce altădată îl măcinase. Și mai câștigase ceva: erau amintiri care îi înviaseră și pe care le revizita, ca pe niște camere redecorate, dintr-un cartier încă nelocuit. Orbirea lui era o îmblânzire a ceea ce fusese grăbit și o evadare din bătrânețe. Devenise un om fără timp, iar orbirea îi făcuse prieteni în liniștea unor vămi neștiute, dar pe care le trecea lămurit: cât suntem cu ochii deschiși
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
LAT DE VREO TREI. LA CAPĂTUL ACESTUIA ERA O MASĂ DE LUCRU CU MAI MULTE SCAUNE ȘI UN MIC FIȘIER. ÎN COLȚUL DE LÎNGĂ BIROU ERA UN ECRAN \ ALB ȘI MORT. CAMERA ERA ATÎT DE GOALĂ, ATÎT DE EVIDENT PUSTIE, NELOCUITĂ ȘI NEFOLOSITĂ ÎNCÎT HEDROCK ÎNAINTĂ PUȚIN IAR APOI SE OPRI. FĂRĂ SĂ VREA SE ÎNTOARSE SĂ SE UITE LA NEELAN. ACESTA SE APLECASE ASUPRA ÎNCUIETORII ȘI O STUDIA DUS PE GÎNDURI. RIDICĂ OCHII SPRE HEDROCK ȘI CLĂTINĂ DIN CAP ÎNTREBĂTOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe plaja neînsuflețită, un fel de bocet etern al apei care întîlnește pămîntul. Iar dimineața, în timp ce se înălța din nou pentru a-și continua călătoria, planeta se desfășură îndărătul lui prin pustiul acela întunecat din jurul soarelui ei, încă o odraslă nelocuită a lumilor pe care le zămislise Natura în încercarea ei de a creea inteligență. Bineînțeles, știuse. Soarele acelei planete era mai galben decît va ajunge vreodată vechiul soare al pămîntului. Galben și straniu și străin. Soarele albastru parcă se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
fi să asistăm, peste o mie sau două mii de ani, la dezbaterile arheologilor și antropologilor despre originea și motivele prezenței unei cantități atât de mari de vase, căni și oale de lut, și despre problematica lor utilitate, într-un loc nelocuit ca ăsta, Acum e nelocuit, peste o mie sau două mii de ani nu e deloc imposibil că orașul va ajunge unde ne aflăm în acest moment, observă Marçal. Făcu o pauză, ca și cum vorbele pe care le pronunțase îi cereau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mie sau două mii de ani, la dezbaterile arheologilor și antropologilor despre originea și motivele prezenței unei cantități atât de mari de vase, căni și oale de lut, și despre problematica lor utilitate, într-un loc nelocuit ca ăsta, Acum e nelocuit, peste o mie sau două mii de ani nu e deloc imposibil că orașul va ajunge unde ne aflăm în acest moment, observă Marçal. Făcu o pauză, ca și cum vorbele pe care le pronunțase îi cereau să reflecteze iar la ele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
suveica? Fă o cruce spre apus! Fântânile la uliți rele găleți coboară și ridică 'n cerul jefuit de stele. Cuiburi în copaci s-aprind ca de-o mână. Ard cu flăcări. Auzi ouăle pocnind. Duhul răului tot vine 'n sat nelocuit să pască iarba morților de bine. În satul vechi de lângă lună uși se-nchid, uși se deschid. Umbra mea cade pe zid. [1932] * TRENUL MORȚILOR Cât e noaptea-n lung și-n lat nu s-aude un lătrat. Colo numai
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
dus să ne ascundem departe, după o movilă acoperită de tufișuri, de unde se putea zări orice mișcare pe drum. Speram să ne fi lăsat în plata Domnului, dându-și seama că tot moartea ne așteaptă în locurile acelea sălbatice și nelocuite, mulțumiți cu cei care rămăseseră sau se rătăciseră în pădure. Am stat acolo până la apusul soarelui. Grimoald și Rodoald nu-și mai găseau liniștea din pricina pierderii surorilor. Gaila plângea de mila frățiorului, în timp ce eu ceream iertare că l-am scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
navigat printre bolovani și trestii până s-ar fi pierdut În mare. Dar era un gând stupid, având În vedere că nu intenționa să se sinucidă. Se gândise la asta, pe la optsprezece ani - căci lumea Îi părea un loc de nelocuit, o pușcărie, o condamnare pe viață -, dar n-o făcuse. Acum Îi părea doar un gând fugar de adolescent, Îndrăzneț și ridicol. Și totuși, din ziua aceea, nu trecuseră decât cinci primăveri, iar el nu se schimbase deloc, nici lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Sau poate că da, dar speră să se Înșele. Casa aceasta sinistră - ciudat de goală, fără suflet, fără obiecte, doar câte o canapea roasă, fără cuverturi, cu o bibliotecă goală. Îi luase de-acolo și nu mai fuseseră văzuți. Casă nelocuită, abandonată, infestată de amintiri - fantasme. Preotul zice că spiritul e În noi și agentul principal apasă butonul telecomenzii și Îl Închide. Se Întoarce În coridor. Zgomotul ușii sparte nu a trezit pe nimeni. Îi este somn, Îl doare capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceasta - să vadă, să afle? Rămâneți afară. Nu vă privește. Vouă nu vi s-a Întâmplat. Vouă nu vi se poate Întâmpla. Poate pentru asta sunt sigiliile. Zeci de metri de panglică alb cu roșu Împodobesc scena delictului. O casă nelocuită - și nelocuibilă, de-acum. Toate acestea trebuie făcute. Dar nu va fi niciodată vreun proces și nici vreo pedeapsă - decât pentru cei care rămân. Plicurile transparente sunt pline de probe. Proiectilele au fost găsite. Picăturile de sânge au toate câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
coșul fabricii de hârtie. Flacăra lui rece le colorează obrajii brăzdați, bucălați sau ciupiți de vărsat, li se dizolvă în albul ochilor, li se lipește de haine. Preț de o clipă, orice firimitură cenușie de pe fața pământului dispare; pământul e nelocuit; totul nu-i decât astrul care își desface petalele deasupra întinderii încremenite. Apoi le strânge și iată din nou autobuzul care din mărunt se face iar mare și din conținut, conținător, iar oamenii dintr-însul iată-i că se ivesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
al cărui curs l-a urmărit până la vărsare în Oceanul Atlantic. Dans popular originar din Panamá și Columbia, răspândit și în alte țări latino-americane, precum și compoziția muzicală ce însoțește dansul. Colonizator nord-american (1734-1820). În 1769, a întemeiat în Kentucky, pe atunci nelocuit, prima așezare permanentă, numită Boonesborough. Fiind deposedat de pământ de către Guvern, și-a construit o colibă pe malul fluviului Missouri, în care s-a retras. A fost imortalizat de Fenimore Cooper în romanele lui, sub numele de Carabina Lungă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să se mai amestece, anormalii, cu ăilalți, cu mirenii, cu normalii, și să nu-i lase, pe anormali, În lumea și-n legea lor? S-a și găsit, prin partea locului, o așezare, destul de mare, liniștită, curată, cu durabile clădiri nelocuite, din cauză că, pe timpul unei epoci de aur, foștii locatari plecaseră, În masă, către enclavuri germane. Demersurile făcute au avut sorți de izbândă imediată; În câteva săptămâni, localitatea a fost, În totalitate, ocupată, cu din cei și cu din cele pe care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
într-un geamlâc ce privea în direcția pătratului cu șuri. Pe acesta se aflau ușile a numeroase alte odăi. Pascalopol le arătă o odaie cu mobilă veche de nuc, care, spunea el, aparținuse G. Călinescu mamei sale și rămânea mereu nelocuită. O cameră spre un capăt al coridorului fu destinată lui Felix, alta, la capătul opus, Otiliei. Amândouă erau mobilate cam în același chip, sumbru, masiv și cu o solemnitate rustică, pe care o accentuau grinzile de lemn. Cei trei se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dogorât și ars și o mare gaură-n cer din cari cădea la pământ pietre și risipături de muri, ce ardea într-un loc. Acele pietre, căzând una câte una pe pământ, formau pare-că lângă Mureș ruinele unui oraș pustiu, nelocuit de nimeni, ars, pătruns prin ferestrele pustii și negre de fluierile cele sălbatece ale vânturilor reci. Dar deodată păru că lumea se-nsenină, că gaura în cer începe de[-a] deveni din ce în ce mai mare și mai largă, încît prin ea se vedea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
destindea asupra orașului vechi, stradele cele strâmte erau mai deșerte, [era] o căldură moleșitoare și nesuferită care-nfierbînta pietrele pavagiului, nisipul și murii și care făcuse ca la orce fereastră să fie lăsată perdeua... astfel încît părea un oraș orb și nelocuit, așa nu se vedea nici o ființă pe strade și pe piețe. Cerșetorul dormea cu capul în umbra murilor... adică cine știe dacă dormea numai... Umbra uscată a murilor caselor, lenea cea călduroasă a zilei, nici o mișcare, nici un glas... ce fel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Mormintele. La Drăgășani etc.) se desfășoară, de regulă, În reliefuri aspre. Ion Heliade Rădulescu și Grigore Alexandrescu, introduc peisajul alpin În poezia română. În Răsăritul lunei. La Tismana fantezia concentrează În cîteva strofe: desimea brazilor, pădurea-ntunecată, un locaș trist nelocuit (operă omenească În păragină, produs uman Întors la viața geologică), prăpăstii adînci, „pustiuri fără margini”, peșteri, stînci etc. Peisaj compus din cărți, În stil tenebros romantic. Peisajul este completat, În Cimitirul, cu o peșteră Întunecată, simbol, evident, de ordin moral
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
strecoare, să pătrundă, să ajungă, să înainteze, să revină și să se retragă, să bată adică țărmul lucrurilor cu valurile fără sfârșit ale cuvintelor? Când îi auzi pe oameni vorbind, îți dai seama că "partea de sus" a limbii este nelocuită, în timp ce aici, "jos", unde cuvintele nu spun decât "vreau", "du-te", "mi-e foame", "sună-mă", "plec", "ai grijă", "cît costă?", aici unde ele acoperă minimum necesar conviețuirii, unde nu sânt decât suport pentru informația curentă, pentru reclamă, duplicitate sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însuși, ci din timpul care a trecut privit în oglinda acestui sfârșit. Ce am făcut cu zilele "muritoare" ale vieții mele? Ce s-a ales din ele căzute în partea de jos a clepsidrei? Sânt coji de zile, goale și nelocuite, sau sânt făpturi minunate care s-au desprins din mine, ființe din miere, carne și aur, care circulă printre ceilalți, ieșite de sub tutela "timpului meu" și revărsîndu-se peste ei? De ce nu mi-am trăit cele 14 600 de zile ale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
răzeși care nu a avut pecete a fost Salcia, pentru că a format o singură unitate fiscală și administrativă cu Condrea, pecetea sătească emițându-se numai pe numele acestuia. Cercetând teritoriul celor două vetre consemnate în 1835 cu numele Umbrărești, acum nelocuite, am constatat că doar una păstrează urme arheologice străvechi și mai recente și se pretează a fi considerată matca din care „au roit” celelalte. Vatra respectivă se situează pe întinsul teren din vecinătatea bisericii satului Siliștea, la est și la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în casă până dimineața, fiecare foaie de ceapă reprezentând o lună a anului; foaia care se umezea mai mult corespundea unei luni ploioase, iar cea care era uscată, o lună cu secetă). Cerealele se păstrau prin podurile caselor, în camere nelocuite sau în gropi de bucate. Aceste gropi se săpau adânc, în formă de ventuză, se ardeau bine, se lipeau și se văruiau ca să împiedice pătrunderea umezelii. Deasupra gropilor se ridicau, uneori, glugi de ciocani sau căpițe de paie, în același
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și un evreu) cu 6 stabilimente comerciale (din care 4 crâșme). Contribuabilii plăteau dări în sumă de 10.843 lei și 46 bani. Din recensământul efectuat în anul 1912 rezultă că satul Oncești avea 92 de case, din care 6 nelocuite, 108 gospodării, 526 de locuitori, din care 274 bărbați și 252 femei. În sat exista o moară cu motor și o gospodărie agricolă mare. În anul 1928, în satul de reședință al comunei își aveau sediul percepta (percepția) fiscală și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în casele de raport ale lui Costache, pe Știrbei Vodă, iluminarea este electrică. Peste aproximativ 10 ani, după ce Felix ajunge profesor la Medicină și medic cunoscut, casa lui Moș Costache, anacronică încă la 1910, va fi găsită de tânărul doctor nelocuită. Despre a Aglaei nu aflăm nimic. La fel, după război, Jim Marinescu va rade parțial casele cu molii ale mătușilor construind pentru familia sa un decor modernist, chiar excesiv, dar care se va învecina fatal cu vechiturile în care o
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]