325 matches
-
ușor de făcut decât o călătorie în Principate (...). E chiar mai puțin periculos."59. Dar nu cumva tocmai această viziune să fi constituit o provocare pentru călător? Poate ar fi fost pentru unul romantic, atent la trăiri intense și întâmplări nemaiauzite. Francezul nostru nu părea să fie astfel (deși cum știm destul de puține despre el, poate că ne înșelăm), se dovedea mai degrabă un fin observator, un bun documentarist, un atent interlocutor, de aceea textul lui aduce cu sine notații românești
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
care te întîlnești în mod obișnuit, pentru simplul fapt că ceea ce pare "normal" unui cititor nu trebuie să pară la fel și celorlalți. Să luăm ca exemplu conversația din Principesa de Cleves a Doamnei de Lafayette, în care eroina (fapt nemaiauzit! și implauzibil!) îi mărturisește soțului ei că iubește pe altcineva; o confesiune de tipul acesta nu ar reuși să mai surprindă nici un cititor din zilele noastre. "Și care-i problema?" ar putea fi răspunsul oricărui cititor insensibil la diferențele culturale
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
semne, le arătară că și ei auziseră de potopul apelor. Când Mahukutah izbuti să învețe limba acelor oameni, află de la ei că alți străini ciudați nimeriseră aici pe o corabie și că acei străini, plecați mai departe, le povestiseră lucruri nemaiauzite, cum ar fi stat de vorbă cu niște zei care când începea potopul s-au ridicat în cer și că din toată urgia a scăpat cu viață numai o fecioară, agățîndu-se de piciorul unei păsări care a zburat sus de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
deretice prin casă, în semn că vorbirea s-a terminat... CAPITOLUL IV Faunul Bătrânul Toma Chiuariu, încă din tinerețe, era un mare povestitor... și, pentru asta îl îndrăgeau sătenii din împrejurimi; le spunea, ori de câte ori avea prilejul, povești cu întâmplări vânătorești nemaiauzite până atunci, și-l ascultau cu sufletul la gură. - He... hei! povestea bătrânul pădurar, cu surâs dulce adus de amintiri plăcute, din viața veselă a tinereții lui de pădurar al codrilor Fălciului, dar și de vânător neîntrecut. Își mai amintea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lui, al slăbiciunilor, a știut să se facă prețuit. Altădată, în seri de iarnă, când în sobele cu olane, bătrânești, bubuia focul, și afară urlau vântul și lupii flămânzi, în jurul lui copiii stăteau cu gurile căscate, auzind de la el povestiri nemaiauzite... Într-una din seri, așa deodată, fără sa plângă, lacrimile începură să-i curgă șiroaie pe obraz. Gândul îl purtă în urmă cu ani mulți, mulți... când copiii lui erau mici și Frăsânica trăia. Cât de mult își îndrăgea copiii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atras de pădure. Acum trăia fericită alături de Pârvu, paznic de nădejde și tovarăș de joacă, și cu bunicul ei, bătrânul Toma, tatăl lui Anton, care o îngrijea în lipsa lui, și care-i ticsea capul de povești și întâmplări din pădure, nemaiauzite... cum n-a mai făcut-o de la moartea Frăsânicăi. Singurătatea departe de sat, n-o înspăimânta, - chiar nu se simțea deloc singură -, bunicul Toma o învăța graiul animalelor, al păsărilor... chiar și al frunzelor... și, ce putea fi mai minunat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
asta nu-i spus a doua oară la fel, chiar dacă cuvintele sunt aceleași, Am înțeles ce-mi spunea bătrâna, dar nu vreau să accept că, cu bățul scrijelește la suprafață praful mărunt din vatra de lut, și-ncepe cadențat descântecul nemaiauzit de răul copiilor, Ieși ceas rău, ieși tu rău, ceas rău cu speriet, spune descântul numind ceasurile rele, cu samcă, cu moroi, cu strigoi, cu diavolițe rele, și cu ce-or mai fi fiind, le numește baba Zamfira pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a murit ca o cerșetoare? Exasperat de interogatoriul acela, preceptorul cedă: — Da, ea, mama mamei tale. Și, ca să-i mai îndulcească amărăciunea, adăugă: — Dar n-a stat întotdeauna acolo. Mai întâi a locuit în Pandataria. Alarmat de menționarea acelui nume nemaiauzit, copilul întrebă ce era Pandataria. Zaleucos îi explică: — O insulă... Dar tăcu, pentru că în jurul praetorium-ului se ridicau glasuri puternice, furioase. Vru s-o ia din loc. Copilul se opri. — Vreau să știu dacă frații mamei erau deja morți când Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-o parte și-n alta. Nu poți să-l lași la galop. Nu zâmbi. Nu mai spuse nimic tot restul drumului. Mitul unei insule inaccesibile ajunsese să-l obsedeze pe Tiberius. Neîncrezător, ridicase Villa Jovis după o idee arhitectonică nemaiauzită: construise un edificiu în trepte, sprijinindu-l pe coasta și vârful celei mai sălbatice stânci de pe insulă, înconjurată de surpături de netrecut. La capătul unui lung urcuș se deschidea pe neașteptate o piață; ajunși acolo, tribunul împiedică înaintarea escortei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la cele mai elementare până la încăperile cele mai tainice. Împăratul îl remarcă din nou pe Callistus într-o zi când, în timp ce-i dicta, se opri o clipă să se gândească, iar acesta îndrăzni să-i șoptească încheierea frazei - o cutezanță nemaiauzită. Însă cuvintele susurate dintr-o suflare erau exact acelea pe care le căuta Împăratul, calculate și insidioase. Împăratului curios, informatorii imperiali îi dădură rapoarte - așa cum îi dăduseră și lui Tiberius - despre proveniența enigmaticului Callistus; era povestea unei familii bogate, distruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
materie, ce se surpă cu dulce lentoare În altceva. Ați auzit vreodată acel gurluit al porumbeilor sălbatici, ați perceput acea senzuală frecare a sunetelor În aer, ca și cum o planetă trece pe lângă altă planetă și atunci au loc picurări de muzici nemaiauzite În timpanele noastre tocite de uzura efemerității, crăpate de o rumoare viscerală? Sau vi s-a Întâmplat deseori să visați cu ochii deschiși, Între aceste semnale bizare pe care le emit acele păsări baroce: „guguuu-știuc“, „guguuu-știuc“? Ce semnificație pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un ochi în ziar și cu celălalt la fiicele mele. Abigail îmi pregătea o prăjitură imaginară într-un cuptor mic și roz pe care i-l cumpărase de ziua ei soacra mea. Betsy spunea unei grămezi de jucării o poveste nemaiauzită. Prezența copiilor mei încă mă mai surprindea. Sentimentul era la fel de copleșitor ca în seara în care am adus-o pe Abigail acasă de la spital. Madeleine se dusese la culcare devreme în acea seară. Era epuizată și trebuia să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
persoane. Și nici nu mai știu ce altceva... Aceste lipsuri păreau să fie pentru toți infanteriștii, și chiar și pentru mine, nefumătorul, mai supărătoare și mai grave decât prăbușirea pretutindeni vizibilă a Marelui Reich German. Cârtelile erau asezonate cu înjurături, nemaiauzite până atunci. Mărfarul în care zăceam cu toții, cei cu răni mai ușoare sau mai grave, se deplasa spre o țintă necunoscută. Adeseori făcea opriri nesfârșite, alteori unele foarte scurte. Între timp, afară se întuneca. De mai multe ori s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcea să țopăie întruna, stătea neclintit Horst Geldmacher, al cărui nume era de natură să inducă în eroare: deși îi reușeau o mulțime de lucruri - putea să deseneze cu amândouă mâinile și izbutea să-și convingă flautul să producă sunete nemaiauzite -, la făcut bani îi lipsea orice talent. Și cu toate astea am reușit s-o sperii pe sărmana mea mamă cu numele său promițător, atunci când, la întrebările ei îngrijorate Ădin ce se gândea fiul ei să trăiască; artist fiind, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dezgolite vulgar, sau poate trecerea vinului sacru spre veșnicie, ca într-un legământ vechi. Curând, pe umerii reci ai vântului, vor fâlfâi văluri înghețate, iar norii bosumflați, își vor încălzi mâinile la hornul casei mele, unde vor asculta povești nemuritoare, nemaiauzite, decât în colindele unei nopți sfinte, învăluite sublim în eterna Dragoste, printre șoapte de înger și un colț de cer înveșmântat în satin alb.
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
Aceste antinomii se reflectă în mod coerent în descrierea procesului istoric, profund contradictoriu, prin care Biserica creștină, în vreme ce arunca o nouă sămînță pe Pămînt, "al cărei rod sînt toate instituțiile civile moderne, vreau să spun sămînța unei justiții publice, lucru nemaiauzit în lumea antică, creștină prin esență", era ea însăși lovită în cele mai intime fibre ale sale de spiritul de bogăție și de "negoțul secular"; ceea ce ar fi trebuit ca, inevitabil, s-o supună deținătoarei naturale a bogăției și a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ea și-a educat acest copil al său, născut din divina sa iubire; și atunci o nouă sămînță a fost aruncată deasupra Pămîntului, cea care a dat ca rod toate instituțiile civile moderne, vreau să spun sămînța justiției publice, lucru nemaiauzit în lumea antică, prin esența sa creștină, pe care toate pasiunile umane încearcă neobosit să o întunece, dar care, dimpotrivă, strălucește mereu, fiindcă este plină de Providența Regelui suprem care își păstrează lucrarea, acea providență care poate face totul după
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și spiritul său. 156. "Spiritul de generozitate, ușurința de a dărui, dificultatea de a primi" era cel de-al cincilea principiu prin care se apăra Biserica de pericolul bogățiilor din secolele anterioare feudalismului. Ea acorda toată cinstea cuvintelor nobile și nemaiauzite ale lui Cristos: "Mai mare fericire este să dai decît să primești"310; acestea anunțau o veste bună lumii sclaviei și egoismului; acestea făceau să strălucească în toate faptele sale, toate lucrările sale. Episcopii considerau ca o greutate apăsătoare bunurile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Eduard ce gânduri am în legătură cu romanul și el m-a ascultat cu mare atenție, privindu-mă din nou până în adâncul ochilor, apoi a rezumat, cu gla sul lui egal și plin: — Din câte pricep de la tine, trebuie să fie ceva nemaiauzit și nemaipomenit. Ceva care să zguduie conștiințele și să trezeas că lumea din adormire. — Ei, nici chiar așa, am dat eu înapoi, încurcată. Nu am pretenții la lumea întreagă. Mă gândeam să fie ceva neașteptat, care să-l trezească pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se pare la fel de firesc să nu participăm nici cu o fărâmă la această stare de fapt. Am vrut să intrăm în NATO pentru că umbrela sa ne apăra de primejdiile de la Răsărit, dar și pentru că ni se deschidea perspectiva unor beneficii nemaiauzite. Am sărit însă ca arși când s-a pus problema participării directe în războaiele duse de apărătorii civilizației căreia îi aparținem. Acest comportament schizoid e perfect ilustrat de știrile ce anunță moartea unuia sau altuia din soldații români căzuți în
Sunteți o persoană credulă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8348_a_9673]
-
timpurilor verbale. De exemplu, superlativul absolut dobândește expresivitate sporită, atunci când scriitorul renunță la modul obișnuit în care se construiește acest grad de comparație ( cu "foarte”), recurgând la adverbe echivalente, dar mai expresive, cum ar fi: tare, strașnic, grozav, extraordinar, teribil, nemaiauzit. Pronumele personal poate căpăta o nuanță stilistică specială prin schimbarea persoanei în cursul vorbirii. În locul persoanei întâi singular, apare persoana a II-a; vorbitorul, după ce relatează întâmplări al căror erou este el, ajunge cu povestirea la un moment emoționant și
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Neadevărat. Contra onorii, a virtuții, a moralității. De trei ori neadevărat. Și-n fine - finis coronat opus - d-nia lui mai susține că abjectul Schopenhauer e materialist. În șapte rânduri de șpalt a "Monitorului" d-sa aruncă 7 (zi: șapte) neadevăruri, nemaiauzite prin colosala lor sfruntare, prin lipsa de rușine a aceluia ce cutează să le pronunțe. Schopenhauer e unul din cei mai aprigi apărători ai proprietății; castitatea o arată ca o virtute principală și ca temeiul familiei; sentimentul de patrie e
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ministru de exteme - nu se va preocupa mai mult de acele dureri. Oare acest rezultat practic nu este cumva scopul d-lui Cogălniceanu? Non bis in idem; mijlocul, odată tocit când cu interpelarea în privința Universității, nu mai prinde astăzi loc. Nemaiauzită însă și necalificabilă e purtarea "Romînului" cu fostul ministru, care, orice s-ar zice, a fost singurul om c-o inteligență superioară în cabinetul de nulități a d-lui I. Brătianu. Iată ce zice numărul de joi al "Romînului": Avem
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
într-adevăr atât de nefericit să profeseze o serie de idei, nu o listă de persoane, e în pericol de-a-și vedea ideile întoarse și răsucite de adversarii lui, pretinși politici, după placul acestora, va vedea trăgîndu-se din ele concluzii nemaiauzite, cari lui nici prin minte i-au trecut vreodată, și în fine se va vedea citat înaintea opiniei publice după șoapte, după calomnii acreditate prin repetarea papagalicească din partea celor ușori, nu însă în virtutea unor enunțări sau fapte determinate, cari pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
n-ar exista decât un singur coacționar, trebuie să fie conform cu contractul primitiv, conform cu articolii codului de comerț german, iar dispozițiuni de milioane au în unele cazuri nevoie de-a fi aprobate prealabil de judecătorii comerciali din Germania. O situație nemaiauzită. Mai adaoge-se apoi că pe lângă aceste statul, ca acționar principal, va pierde în viitor procese de milioane, mai adaoge-se că esploatarea liniei e arendată în mod acoperit societății Staatsbahn din Austria, cu care statul va avea un proces
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]