961 matches
-
ale copiilor, care au trezit-o din reveria gândurilor sale pe coana preoteasă de la catedră. - De ce râdeți, copii, așa de tare? Ce le povestești, Dică? Hai, spune să râd și eu! Inconștientul de Dică! În loc să-l alunge de acolo pe nemernicul de Neghiniță, a continuat cu șotiile pușlamalei și mai aruncă în atenția coanei preotese de la catedră, încă o arătare incendiară: “Uite păsărica!” Iar copiii... să se tăvălească de atâta râs. Atunci, coana preoteasă, stupefiată, roșie ca focul, gâtuită de indignare
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
pună bereta cu văl lung și să-și tragă pe degetul arătător inelul de aur cu stema crinului, apoi Își netezi grijuliu cutele hainei ce imita toga romană, precum văzuse la statuile din Santa Croce, și ridică zăvorul. — Ce vrei, nemernicule? Întrebă pe un ton aspru. Dinaintea lui apăru un bărbat scund și bondoc, cu o cămașă din zale de fier care Îi cobora până sub genunchi. În locul obișnuitei tunici cu Însemnul crinului, purta o a doua armură din plăci metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cealaltă Lapo Salterello, care se ridicase În picioare. Parcă poporul Florenței nu mai e și al dumitale, după cum vorbești despre el! Ca și când dumneata nu ai fi fiu de negustori și de schimbători de valută, ca să nu zic mai rău! — Blestemat nemernic! Dante sărise și el În picioare, cu mâinile Întinse spre grumazul lui Lapo. Simți o mână care Îl reținea, În timp ce restul se interpuneau. Abia izbuti să Îl atingă razant, Înainte să Îi scape cu un țipăt sugrumat. — Zgârii ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să se simtă mai bine. Ar fi vrut să mai rămână câteva minute să se odihnească, dar asediul insectelor la rămășițele de zeamă devenise insuportabil. Își luă bocceaua și ieși, după ce lăsase o monedă printre resturile de mâncare. Cel puțin, nemernicul de cârciumar avea să-și murdărească și el degetele, dacă voia să o capete. Cardinalul putea să nu aibă deloc dreptate, Însă, fir-ar să fie, În privința nevoilor sale bănești, avea. Imaginea lividă a lui Mannetto Îi reveni În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el, acum, se gândi el lipindu-se și mai tare de coloană. Și-ar fi dorit să dispară În marmură. Nu știa dacă Noffo era deja prezent atunci când el intrase. Dacă așa era, de acum era prea târziu pentru orice. Nemernicul acela l-ar fi putut acuza de complicitate cu nebunia aceea. Nu putea lăsa o asemenea armă În mâna cardinalului. Poate că ar fi fost mai bine să plece cât mai repede. Sau să Întrerupă ceremonia și să Îl acuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu durere. Mai mult nu Îți spun și mai mult nu Îți răspund. — Continuă! exclamă Dante. Era Înfuriat. De ce prietenul Îi vorbea În enigme? De ce Îl părăsea În acea incertitudine? — Ești un arogant osândit, cu tot neamul tău! strigă el. Nemernicul de Giannetto e viu și știe mai multe ca tine! Umbra lui Guido se apropiase de fereastră. Ridică un deget spre Înalturi, arătând spre cea mai luminoasă dintre stelele ce străluceau pe acea porțiune de cer. Brazdele de pe chip Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
maximum arcul (era un ceas mecanic) - pauză! Câteva zile Îl mai ținuse totuși la mână, cu nădejdea că poate-poate... iar când se convinsese că nu mai avea nimic de așteptat din partea lui, Îl aruncase furios În fundul valizei. Să zacă acolo nemernicul până la vacanță, când Îl va duce acasă și-l va pune plocon În brațele tatălui, cu alternativa: reparare sau, și mai bine, altul nou. Cu studiul la bibliotecă și cu laboratoarele, cu grija examenelor, uitase de el și chiar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a întâmplat, a continuat ea. Și avem destule probleme cu comitetul oricum. Tu nu locuiești acolo, Sam, ți-e ușor să vorbești. Amenință că ne măresc chiria, a spus Mo clipind des, plină de indignare. îți vine să crezi? Niște nemernici. După tot ce am făcut pentru locul ăla! Era o dărăpănătură când ne-am mutat noi. — Iar acum lucrurile stau cu totul altfel, am spus-o eu pe un ton sarcastic. M-a trecut un fior. O disprețuiam pe Mo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că... — Nu mai știu ce să cred. Judy tot a șoarece arăta. Dar acum era unul speriat. * * * Dacă tot eram acolo, m-am hotărât să mă duc până la Tom. Aveam să îi spun că a fost iertat pentru că era un nemernic sensibil. Era în camera lui, cocoșat peste birou ca un actor care îl joacă pe Richard al III-lea, pixul pierzându-i-se printre degetele lui ca bananele. —Bună, Sammy, a spus el vesel. —Te ții de haiku-uri? Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mândria mea. Nu credeam că Nat stă cu mine doar pentru informațiile pentru fratele lui. A fost prea sincer când a zis-o. Dar aș fi fost condamnată dacă aș fi lăsat sentimentele pentru el să-mi stea în cale. —Nemernicule, am spus furioasă. Am să te dau pe mâna poliției chiar acum și o să-l iei și pe fratele tău cu tine. Ce-o să faci cu mine? O să le spun ce știu de la tine și o să le arăt asta... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu putea să indice și timpul rămas până la sfârșitul universului. Sau până când avea lui să-i vină să facă pipi din nou. Ceea ce urmă, însă, era atât de ieșit din comun, încât avea să-i alunge orice alte gânduri despre nemernicul de Deathclock, despre curul său sau orice altceva. La televizor apăruse Ray Kurzweil, celebrul inventator și om de știință american. Iar ceea ce spunea părea absolut incredibil. - Ceea ce vă voi dezvălui astăzi depășește orice imaginație, afirma el, tocmai terminând o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sau repulsia unora dintre oameni, mie nu-mi e rușine să-Ți cer ajutorul. Îți promit c-am să le spun tuturor ce nenorocire este aici, jos! Fă o minune, Fiu al Omului, și adu-mă pe mine, un biet nemernic, printre cei care mă iubesc! Numai că negura cumplită a templului în care am intrat, încă viu fiind, mă cuprinde definitiv, stâlcindu-mi ființa. Voi muri în curând, asemeni celorlalte nesfârșite suflete neizbăvite care n-au reușit să plece din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Într-o zi Îmi vei Împărtăși acest sentiment. Ceea ce vreau eu e cartea. Prefer s-o obțin cu binișorul, pentru ca nimeni să nu iasă păgubit. Am fost limpede? În lipsa unor idei mai bune, m-am apucat să mint ca un nemernic. — O are unul pe nume Adrián Neri. Muzician. Poate că asta vă spune ceva. — Nu-mi spune nimic, și ăsta-i lucrul cel mai rău care se poate zice despre un muzician. Ești sigur că nu tu l-ai scornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
interne, e sigur și știut că albatrosul va cârâi cu cel mai tăios ton al glasului său, N-are rost să veniți să-mi povestiți ceva ce știu deja, spuneți-mi ce trebuie să știu, adică, ce pune la cale nemernicul ăla de comisar. Strada e mai plină de lume decât de obicei. Sunt mici grupuri în fața clădirii unde locuiește soția medicului, sunt oameni care locuiesc în acest cartier și care, mânați de o bârfă, în unele cazuri inocentă, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
am nici un fel de sentiment deosebit pentru ei. — Bine, dar asta e inuman! — Se prea poate. — Nu pare să-ți fie câtuși de puțin rușine. — Nici nu mi-e. Am încercat să-l iau altfel: — Toată lumea o să te considere un nemernic. N-are decât. — Adică pentru dumneata n-o să însemne nimic să știi ca oamenii te urăsc și te disprețuiesc? — Nu. Răspunsul lui scurt era atât de plin de dispreț încât a făcut ca întrebarea mea, așa firească cum era, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Îl recunoscuse, Întrucât un murmur de Îngrijorare străbătu mulțimea, urmat de o tăcere bruscă. În golul acela răsună dintr-o dată glasul osânditului, o bolboroseală confuză Înțesată cu termeni latinești. Dante, care ajunsese până la stâlp, se opri curios. - De ce te plângi, nemernicule? De ce ai fost condamnat? Îl Întrebă, aplecându-se În așa fel Încât să Își Încrucișeze privirea cu aceea a nenorocitului. Dat fiind că celălalt rămăsese cu ochii pironiți În pământ, Îl Înșfăcă de puținul păr de pe creștet, silindu-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a venit pe pământ numai ca să mă enerveze pe mine... Ce-o să se aleagă de mine... Crezi că a suferit? — Nu cred. Nici un pic? — Poate, nu știu, cine poate spune? — Eu o să sufăr, asta-i clar, simt că începe deja, nemernicul... Fantin a plecat prin locul în care fusese strada principală a satului. Evita vechile gropi lăsate de obuze făcând mari ocoluri. Ai fi spus că-i o dansatoare, o dansatoare la sfârșitul carierei, mânioasă foc, și care la fiecare trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
discursuri lungi pentru a te înțelege cu el. Josăphine primea salvele cum putea, apoi spuse versiunea ei, privindu-mă uneori, iar ochii ei parcă spuneau: „De ce dracu’ te-am ascultat, de ce suntem aici, și când mă vor lăsa-n pace nemernicii ăștia!?“. Eu nu puteam s-o ajut în nici un fel. Asistam la efortul lor de a-i distruge încrederea, și în vreme ce Josăphine recunoștea cu inocență că luase câteva înghițituri de băutură pentru a se-ncălzi, Mierck și Matziev o executară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Suntem foarte egoiști când vine vorba de dramele personale. I-am uitat pe Belle de jour, Destinat, Josăphine în carcera ei, Mierck și Matziev. În momentul în care ar fi trebuit să fiu acolo, nu am fost, iar cei doi nemernici au profitat de asta pentru a-și face de cap, netulburați, crezând poate că moartea lui Clămence a picat la fix ca să scape de mine și ca nimeni să nu le mai pună vreo piedică. E ceea ce au făcut. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un om bolnav, dar nu spuse nimic. Îl urmai. Mierck era așezat în fotoliul lui, lăsat pe spate. Lângă el, Matziev, ca un dublu a lui, dar mai puțin gras și înalt, un dublu al sufletului lui. Parcă acești doi nemernici s-ar fi îndrăgostit unul de celălalt și nu mai voiau să se despartă. Matziev își prelungea șederea. Locuia tot la Bassepin și ne înnebunea cu fonograful lui. A trebuit să așteptăm până la sfârșitul lui ianuarie ca să-și ia tălpășița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
largul Mării Nordului. - Ia te uită! Amory Blaine! Amory a aruncat o privire spre strada aflată cu un nivel mai jos. Un automobil de curse scund se oprise la semafor și o față veselă, cunoscută, se ițea din spatele volanului. - Hai jos, nemernicule! l-a strigat Alec. Amory i-a strigat și el un salut și, coborând scările de lemn, s-a apropiat de automobil. Se mai Întâlnise din când În când cu Alec, dar bariera numită Rosalind se ridica Întotdeauna Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
puțin, aproape imperceptibil. Mișu realiză într-o secundă grozăvia. Simți prezența rivalului. Simți că Mariana e pe cale să-și ia zborul. Simți că Sorinel îi va fura până și tragedia morții ei. Se apropie de Mariana. Unde o putea arunca nemernicul? În brațele statuii lui Lincoln? Pe muntele președinților? În Biroul Oval? În Irak? Între mormoni? În New Orleans-ul inundat? La Hollywood, în mijlocul unui platou cu zombie? În patul lui Michael Jackson? Imaginea Raiului și a Iadului american se perindă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ego al meu analiza cu detașare cum tocmai spuneam „Da, vă ascult cu atenție“. Dublura mea mă privea de sus cu un rânjet atârnat de buze, râzând de mine; era mult mai puternic. Cum adică „Da, vă ascult cu atenție“, nemernicule?... și izbucni În râs. Hohotele sale răsunau din ce În ce mai puternic. M-am Întors spre celălalt eu al meu care Își păstrase calmul și i-am zis: „În ritmul ăsta, o să ne Îmbolnăvim de schizofrenie, nu-i așa?“. La care el s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bine, nu trebuie să vă faceți griji în privința mea, zise ea cu duritate. Nu-mi pasă ce se întâmplă cu el. Se ridică în picioare cu brațele încrucișate, cu gura strânsă într-o expresie și mai îndârjită: — Tipu’ e un nemernic. Știți, cu doar câteva săptămâni în urmă am muncit un weekend întreg pentru că nimeni altcineva nu era disponibil. Mi-a zis că o să mă plătească dublu, cu bani gheață, numai că nici acum nu mi-a dat banii. Atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să-l sperie și să-l învețe minte. Personal, eu întotdeauna sunt în favoarea celei de a treia posibilități. Cine știe? Ar putea chiar să ducă la recuperarea unei părți din banii dumneavoastră. — O, mi-ar plăcea să pun mâna pe nemernicul ăla. — Mai bine lăsați genul ăsta de treabă pe mâinile mele, bine? O să vă sun mâine și-mi veți putea spune atunci ce ați hotărât cu fiul dumneavoastră că e de făcut. Cu puțin noroc, până atunci s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]