3,831 matches
-
crezut o secundă povestea ta cu misiunea și manipularea. Dar nici măcar n-am făcut amor adevărat, i-am spus gâtuit. — Omul meu nu s-ar obosi să formuleze evidența, a șuierat, răzbunătoare. în prag, în timp ce deschideam ușa, mi-a aruncat, nemișcată, de la oglindă: — A, am uitat să-ți spun că eu nu iau pastile. Sper să nu fie nimic, dar altminteri să știi că după mine n-ai să fugi cu chirurgi și măcelari, că nu-s din alea. M-am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ridicându-și tricoul i-a arătat pieptul. Cealaltă, sulemenită hieratic, și-a scos la rândul ei, lent, înțelegător, sutienul, dezgolind sâni mai somptuoși. Au făcut un pas una spre alta și și-au atins sfârcurile. Au rămas așa mai întâi, nemișcate, ochii închiși. Apoi, piele pe piele, s-au pupat ușor, cast, ținându-se de mâini, respirând din ce în ce mai greu. Sărutată mărunt pe gât, sfârcuri în palmă, Melissa rostogolea ochi albi, goi. Plumb în burtă, gura seacă, am întins mâna, mângâindu-le
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ținându-se de mâini, respirând din ce în ce mai greu. Sărutată mărunt pe gât, sfârcuri în palmă, Melissa rostogolea ochi albi, goi. Plumb în burtă, gura seacă, am întins mâna, mângâindu-le ușor pe cap. S-au scuturat... Au rămas încă o clipă nemișcate, abia atingându-se, ochii închiși. — Trebuia să strici tu vraja... Hai, gata, plătește, mi-a aruncat Melissa, enervată. Și-a tras tricoul la loc și a ieșit, făcându-mă să mă reped după ea fără să aștept restul. în bar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
toamna târziu și Încet, Încet se anunța venirea iernii.Zilele se scurtară , nopțile erau reci și pline de taine.Ploile se transformară În lapoviță, iar vântul șuiera pe la urechile voinicului.Frigul Îl cuprindea tot mai amarnic, dar Brad sta locului nemișcat, nepăsându-i de nimic altceva decât de Moldova lui. Veni și iarna cea grozavă cu troienile cât casa.Ningea și viscolea și viscolea și ningea, iar vântul Își făcea de cap.Gerul era grozav.Prin păduri numai lupii umblau după
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Îl Însoțea pe Ștefan În urcușul lui pe munte.Domnitorul moldovenilor mergea să-l vadă pe Brad, căci nu mai știa nimic de el.Urcară și urcară.Spre seară, un fecior cu ochiul ager, zări printre stânci o siluetă dreaptă nemișcată, care străjuia Împrejurimile. Voinicii chiuiră, domnitorul râse și porniră repejor mai departe. Când au ajuns sus, arzând de dorința de a sta de vorbă cu Brad lângă un foc strașnic, mare le-a fost mirarea văzând că acea siluetă nu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
seama la ce se gândește. — Adică stăpâna ouălor? m-am trezit eu întrebând. — Da. Da. Vocea mamei era sugrumată de spaimă. Ne-am ținut de mâini și am rămas tăcute, privind la șarpe, cu răsuflarea tăiată. A stat câteva clipe nemișcat, de parcă se simțea epuizat, și apoi a început iar să se miște. A traversat piatra, parcă poticnindu-se, și s-a târât, încet, spre iriși. — Dă târcoale prin grădină încă de dimineață, am zis eu cu voce stinsă. Mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ai speriat îngrozitor, nu? Cum s-a întâmplat? — Numai din vina mea. Am crezut că lemnele s-au stins de tot... Au fost singurele cuvinte pe care le-am mai putut articula. Lacrimile mi-au inundat ochii și am rămas nemișcată, fără să mai scot o vorbă, cu ochii pironiți în pământ. Am crezut că o să mă aresteze și o să mă poarte ca pe o criminală prin sat. În clipa aceea, mi-am dat seama că arătam foarte neîngrijită, așa cum eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Adio pentru totdeauna. Byron.“ M-a strâns ușor la piept. M-am simțit rușinată și am bolborosit o scuză. Am pornit spre stația Ochanomizu. Am mai privit o dată în urmă, peste umăr, și am văzut-o pe prietena mea stând nemișcată pe pod. Se uita după mine. A fost ultima oară când am văzut-o. Aveam același profesor, însă eram la școli diferite. (rând liberă Au trecut doisprezece ani și ar fi trebuit să depășesc odată faza Jurnalului Sarashinei. Ce naiba am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de cochetărie sau dorință în gestul ei de a arunca pătura peste mine. N-ar fi oare mai potrivit cuvântul „omenie“ pentru a descrie un asemenea gest? Nu a fost calculat, ci natural, de simpatie. Apoi, a privit cerul îndepărtat, nemișcată, ca într-un tablou. Am deschis ochii. Vibram de dragoste și dorință. Lacrimile-și făceau loc printre pleoape și mi-am tras pătura pe cap. Kazuko, La început îl vizitam pe pictor pentru că eram atras de lucrările lui și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fotografie a mamei nu îmi mai trezește dureri mistuitoare, ci o melancolie adîncă. Apoi cimitirul pe lîngă care trec de două ori pe zi, prezența ei în casă, pretutindeni. E vară acum. Curat în casă, dar lucrurile rămîn la fel, nemișcate". Paginile de rememorări ale lui Pavel Chihaia îmi inspiră un tonic, purificator sentiment confratern.Prin mijlocirea lor mă revăd într-o anumită perioadă a propriei mele vieți,în ceea ce am fost ca și în ceea ce n-am reușit a fi
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
extenuant: "Suflete, ce credeai a ști totul despre eclipse, ai fost luat pe nepregătite. / Limba ta renunță, buzele-ți abdică: nicicînd nu vei reuși / Să deprinzi acest grai din care Ființa s-a îndepărtat. / Lacuri de cenușă ale căror unde nemișcate n-ar mai fi în stare / Să recunoască chipul focului din care au purces. / Sunt spulberate troiene de rumeguș, / Reminiscențe tîrzii din arborele paradisului./ Culorile credincioase curcubeului, răsfățul superb al penetului / Sunt convertite la adorația unui zeu mohorît. / Anevoie se
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
se simte în tot textul, numai că motivația compozițională e cu mult mai rudimentară aici: "Uriașa, pe pământ, era făcută din carne și oase, ca și el. Ca și Pela. Trăia în trupul Pelei. Dar avea puterea de a sta nemișcată în fața lui, în mijlocul deșerturilor lumii, în deșertul Bărăganului, unde nimenea din neamul lui nu mai fusese până atuncea. Nicola înțelesese, rugându-se la ea, că uriașa mai fusese pe-acolo demult, demult de tot, și că de-ar fi vrut
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
întunecase și umbrele se lungeau prin pădure, iar copacii păreau să ne pândească la rândul lor, deși erau neclintiți în zăpadă, aveam impresia că mergeau cu tot cu rădăcini, insesizabil, ținându-se după noi, tiptil. Iar când priveam în urmă, se prefăceau nemișcați. Într-un târziu, ne-am oprit, pentru că nu se mai vedea nimic în față. Eu merg să investighez pe-aici prin preajmă, m-a anunțat Regele Lup. Bine. El a plecat să se plimbe prin pădure, să cerceteze împrejurimile. Eu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
inertul și viul, inanimatul și animatul. E greu să uiți, ca spectator al Clasei moarte, impactul emoțional resimțit în clipa în care ai intrat pentru prima oară în sala unde te așteptau, aidoma unor figuri de ceară, actorii ce stăteau nemișcați pe băncile lor. Oare nu aceasta era și emoția prilejuită de întâlnirea cu fantomele? O întâlnire marcată de îndoială, plasată sub semnul incertitudinii, al neputinței de a decide între viață și absența vieții. Poate că resortul ascuns al puterii teatrului
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
e vorba să mă vând pe mine însumi, dar ăsta era un caz de urgență. Am dat să-mi lipesc burta de burta lui. Din cauza diferenței de înălțime, burta mea s-a oprit în coapsa lui vânjoasă. Am rămas așa, nemișcați amândoi. Atunci, domnul Hobmeier a strigat cu voce gâtuită: - Hansi, ia te uită totuși cine a venit să ne onoreze cu vizita sa! S-a dezlipit de zid și a făcut câțiva pași spre ușa de sticlă care despărțea magazinul
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
copii, să stingă incendii, să construiască diguri, să lupte cu teroriștii sau chiar să facă filme pentru televiziune. Acum, du-te și tu și trăiește viața adevărată, nu urmări la nesfârșit emisiunile TV!" Prea mulți oameni stau ore în șir, nemișcați, cu figuri cadaverice, în fața televizoarelor. Ei rămân astfel nu pentru că programul ar fi atrăgător, ci pentru că îndeplinește funcția unui drog. Televiziunea ideală este aceea care îi cheamă pe oameni în întunericul ei magic și care, în același timp, îi gonește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
aeroplan de poștă aștepta într-un colț retras al Aeroportului, unde o cursă de pasageri, un Il 14 tocmai se pregătea să decoleze. Când Zizy, cu pasul ei gimnastic, cu o sacoșă neagră în mână, se apropie de avioneta tăcută, nemișcată, ca o gâză în repaus, gata să-și ia zborul, constată că nu o aștepta nimeni. Așteaptă studiind aeroplanul. O jucărie, cu două aripi, părând ceva mai ușor decât ideea de zbor, ori ca zborul însuși, amintindu-și, din filmele
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
a tonu-lui. După sfâșiere, jubilarea acceptată, dobândită, pro-clamată. În fiecare seară aștept această clipă care-mi hrănește extazul. Bătrânul - pentru acest gest îi rezervăm un colț doar al lui -, bătrânul se ridică în picioare și intonează: - Suntem fericiți. Că stăm nemișcați, că suntem hrăniți prin simpla înghițire a aerului, că stăm ghe-mu-iți povestindu-ne istoria de dinaintea erei, la nesfârșit, în gol. Este o viață senină. Corul scandează: - Adevărata viață.
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
frații Zeiss, probabil, sau pentru arta fotografică. Tremură un pic și se ghemuiește în liniște sub chiuvetă. Robinetul picură un clocot, un vârtej - apa e o forță, drept ilustrare un haos microscopic, o anumită tristețe lucidă; Doar părul ei stă nemișcat, razele luminii trec prin picăturile de apă. Alte milioane de celule iau proporții noi, corpul devenindu-i enorm. Cu cât se simte mai grea, cu atât aerul se rarefiază mai mult în fabrica ei de țevi. un decor foto ce
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
micu’?“ Se făcea de ziuă - „smintiților, să treceți de copaci“, le-am spus! Odată cu lumina, au ajuns și păsările; am înălțat zmeul, s-a rotit puțin prin aer și-apoi a coborât, cât să mă clatin - chiar dacă aș fi rămas nemișcat, tot nu l-aș fi putut păstra în aer. Am observat vâlvătaia din pumnul meu, oamenii și pădurea ce înghițea lumina. Acum, din când în când mai ies din oraș; cu Vorlicek și oamenii lui de pe cealaltă parte a lumii
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
Se uita la ei și văzându-i triști îi luă să împodobească bradul. Spre seară se auziră bocănituri în ușă. Deschide tu, Ana ! Cred că au venit colindători. Copiii s-au grăbit la ușă. Au deschis ușa și au rămas nemișcați. Lacrimi fierbinți curgeau pe obrajii rumeni. E tata! E tata ! Micuții au sărit în brațele tatălui lor și îl strângeau cu putere. Brațele lui muncite îi cuprindea cu multă dragoste. Ei au primit în dar tot ce și-au dorit
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
acesta vor căuta să-i prindă și pe ceilalți, până la ultimul jucător. 28.Păsările călătoare Jucătorii stau în cerc perechi unul în fața celuilalt cu fața spre centru. Unul dintre elevi rămâne fără pereche. Jucătorii din interiorul cercului stau cu picioarele nemișcate sau cu genunchii îndoiți. Jucătorii din afară sunt „păsărelele”. La un semnal dat de conducătorul jocului, „păsările”, împreună cu cel fără pereche, aleargă în jurul cercului format din „cuiburi”. La al doilea semnal „păsările” trebuie să se așeze în dreptul unui cuib. Jucătorul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
dată. Era o dimineață de un calm absolut, cu un cer neverosimil de limpede, se vedea până departe. Am zărit, la limita halucinației, Pirineii. Soarele nu se ridică prea mult în noiembrie, așa că valurile infinitezimale sclipeau până la orizont. Am rămas nemișcat câteva ore bune. Când am plecat, mi-am zis că am să scriu din nou. Dar, chiar și în vremea cât n-am scris, am trăit și m-am gândit. Adică am scris inconștient. - Îmi place mult ideea asta, cu
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
Terence, când pe ușă intră un individ, trece pe lângă noi cu pași mari, fără să salute pe nimeni, și dispare în bucătăria întunecată unde se face o tăcere totală. Individul era înalt, tavanul jos - stătea pesemne aplecat în întuneric, perfect nemișcat. Terence nu se oprea din lectura în care era cufundat. Mă simțeam stingherit. - Cine e tipul? - De unde naiba să știu? Nici măcar n-a spus bună seara, a răspuns Terence cu un strop de iritare. Părea mai mult amuzat decât neliniștit
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
acesta/ De sare" (Amintire). Obsesia insondabilului plutește peste tot, amenințătoare, aproape niciodată revelația nu e fericită, ori măcar senină: "Hieroglif peste tot/ În cer, pe pământ/ Îmi spune povestea/ Întors înăuntru/ Ca un lac din sanctuar/ În care pândesc/ Crocodili nemișcați" (Cuvânt). Solitudinea este starea de spirit dominantă, pe care nimic nu poate s-o aline: "Ce singur, Doamne, în singurătatea Ta!/ Un cer rotund se-ntinde peste noi,/ Făcliile s-au stins, cuvântul este mut,/ Iar stelele-n înalt se-
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]