2,523 matches
-
arată în prefața citată muzicologul Viorel Cosma, documentele originale, scanate și transcrise, dau posibilitatea de a „pătrunde în intimitatea omului”, ele oferind „portretul nefardat al unui artist”, reconstituit pe baza unor amintiri și documente, „peste care timpul, ce se scurge nemilos, le va ascunde în anonimat” dar și șansa salvării unor „lucrări încă necântate și netipărite”. Cea de-a doua carte ce face obiectul prezentului demers acordă prioritate documentelor oficiale, importante pentru cei care mai au rezerve legate de ancorarea puternică
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
a fost a noastră și nu mai e a nimănui". În prezentul nostru mizerabil, au năpădit năstăsioții, sereșii, chiuarii, păcurarii și remeșii... Acum șaizeci de ani, Noica, singur și hăituit, înțelegea să se pună de bunăvoie la dispoziția unei procuraturi nemiloase. Astăzi, corifeii noii lumi a lăcomiei și nesimțirii nu acceptă să se privească, flancați cum sunt de armate de avocați, fie și pentru o clipă, în oglinda unei justiții alcătuite, de altfel, după chipul și asemănarea lor: slabă cu cei
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
tocmai atunci, în climatul revenirii brutale la îngheț ideologic, nevoită să se supună, pentru a se putea manifesta, rigorilor acestuia. Peste ani, rememorându-și începuturile poetice, Cezar Baltag va reflecta în termeni dramatici la cedările de atunci: "A fost prețul nemilos și pe care n-am încetat să-l regret niciodată, pe care a trebuit să-l plătesc, ca să-mi pot face auzită vocea". Lucruri asemănătoare se pot spune despre tinerii critici ai acelui moment, și ei prizonieri ai clișeelor și
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
doar din politețe. Apoi le sărut din nou pe ele și, cu un gest energic, viril, trântesc capacul portbagajului. Acesta se încuie automat, prin simpla trântire. Din păcate, în portbagaj se află cheile mașinii. ...Aștept singur, lângă mașină, în bătaia nemiloasă a soarelui. Un mecanic, anunțat telefonic, va veni aici cu trusa lui ca să desfacă portbagajul în care mi-au rămas captive cheile. Actrițele m-au părăsit demult. Vine, în sfârșit, mecanicul, însoțit de ajutorul lui. Îmi cere să aștept o
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
drept și-a intitulat Crohmălniceanu cartea de memorii Amintiri deghizate, din moment ce n-a semnalat decît păcatele celorlalți, camuflîndu-le pe ale sale. El care, pînă la începutul anilor '60, vîna cosmopolitismul la Ťlacheii imperialimului american.ť" (p. 468) Monica Lovinescu e nemiloasă în privința lui Marin Preda, Ion Ianoși, Vadim Tudor sau Adrian Păunescu. Cum e tulburătoare prin căldura cu care scrie despre Ahmatova și Raymond Aron, Orwell si Camus, Jeanne Hersch sau Nadejda Mandelstam, Boris Souvarine, Soljenițîn sau Arthur Koestler. Și e
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]
-
gălbuie. Ceva cade pe jos și se sparge cu vuer. Odaia se umple de țipete. Toți se reped la ușe. A venit mirele cu ai lui să fure mireasa... Nu-l lăsați! Confuzia crește. Afară în tindă starostele nunții bate nemilos în podea cu toiagul lui împodobit cu panglici de toate culorile, și, clopoței... Gălăgia... bătaia poruncitoare, totul se învălmășește, nuntașii se opintesc în pragul casei, încropind o apărare... Cei de afară sunt gata să răzbească... Pitită sub masă, în patru
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
animale, o căprioară care elimină un făt mort, o vulpe sfâșiată, intrată în putrefacție și o cioară care căsăpită refuză să moară, un pui care cade din cuib devorat de furnici și apoi de o pasăre de pradă constituie tabloul nemilos, dar firesc al naturii în exercițiul funcțiunii. Natura apare ca monstruoasă în acest spectacol al vieții și mai ales al morții exibat de regizor, iar cei doi protagoniști goliți de conținuturile inconsistente de umanitate și civilizație se supun ritmurilor ei
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
își antrenează de mic copilul pentru figuri periculoase la trapez, așa și dumneata ți-ai exersat limbajul și l-ai pregătit pentru salturi îndrăznețe și parade sclipitoare. Un adevărat copil-minune! Numai că cine a văzut la ce exerciții dure și nemiloase l-ai supus spre a face din el ceeace este acum, a priceput numaidecât că nu era propriul dumitale copil. Când mă așez să scriu, toți cei ce-mi sunt apropiați și cunoscuți mor pentru mine, spre a putea să
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
tobelor, cu sunete ascuțite de țiteră și țambal, instrumente de coarde, neapărat: divorțează Mihaela Rădulescu de bogatul ei soț, Elan, vai!, se mută la hotelul Sofitel, ah!, face arte marțiale cu paparazzi de la ziare, ooooo!, își apără copilul de haitele nemiloase, de cîrdurile de piranha, de dragonul fioros, brrr! Pînă mai ieri, Mihaela Rădulescu era o "femeie fantastică", sare cu parașuta de la 2000 de metri, gătește mai ceva ca Mircea Dinescu, Dan Chișu și Bogdan Ulmu, conduce mașini, motociclete și bărici
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
poate remarca faptul că regizorul a fost atras de amestecul rafinat de Orient și Occident pe care-l emană acest minunat parc al Reginei României, dar și de fascinul decrepit-decadent al clădirilor dintr-un București peste care vremea a trecut nemiloasă, farmec care apare și la regizorii români. Ceea ce deopotrivă îl fascinează pe regizor sunt chestiunile de metafizică, de filozofie în care se amestecă mitologia indiană cu tema metempsihozei, yoga și budismul cu tema dublului, doppelgänger, dezvoltată pe filiera moștenirii romantice
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]
-
ușa. Dar Dinu se duce la ea pe ascuns. Concluzia fiicei așa de aspru pedepsită e pe măsură: "Brătienii puteau fi aprigi și cruzi într-un fel tribal, căci nu erau o familie, ci un trib și, ca trib, tăiau nemilos crengile care-i jenau și le aruncau, fără imaginație, în flăcările lumii din afară, convinși că vor arde și vor deveni o cenușă șinofensivăț crezului lor tribal. Greșeau, evident." Aceasta e doar o paranteză pe care o va închide foarte
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
și stereotipurile de gândire. Astfel, avem un Caragiale berlinez foarte amuzat de vizita pe care - după insistențe repetate - i-o face Delavrancea (în scrisoarea din 7/20 iulie 1905 către doctorul Alceu Urechia) și, respectiv, un Caragiale lucid, coroziv și nemilos, la adresa aceleiași vizite și a aceluiași personaj, în scrisoarea către doctor din 25 iulie/ 7 august 1905. Întâlnim un Caragiale înamorat de Fridolina (în 4/16 aprilie 1883) și un altul, dezamăgit de Vechiul Regat și gata de a se
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
la această percepție. Și-a dat seama că de câteva minute nu era distras de venirea și plecarea celorlalți și putea privi filmul cu acel grad de intensitate necesar. Natura filmului permitea concentrarea deplină și totodată depindea de aceasta. Ritmul nemilos al filmului nu avea nici un sens fără o atenție corespunzătoare, fără genul de spectator a cărui vigilență absolută să nu trădeze așteptările. Stătea și se uita. În timpul care era necesar pentru ca Anthony Perkins să își întoarcă capul, păreau să curgă
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
își trec, tactil aproape, profeția, pe lîngă figuri de călăreți și cai parcă magic ajustați, să fie, expansiv, solii unor misiuni de tranziență psychopompă. Să nu ne uimească dispozitive urnind ca niște chei mecanice ființe astfel instrumenta lizate, pentru o nemiloasă folosință, - mai des, pictorul le înfășoară în cruce, scut și valtrap de cavaler, ca într-o zale albă. Tot ce e emblemă nu rămîne element singular, la Ilie Boca, se prinde într-o logică additivă - cărți de joc fatidice, chipurile
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
lor, nu spuseră nimic, apoi se întoarseră, ca la o comandă, alergând după Lucica. Intră întâi Petrache. Pe două mese, puse cap la cap, învelite cu o cuvertură croșetată din ață, era așezată o bătrână slăbuță, răpusă de o boală nemiloasă, doar în douătrei luni. Nu s-a plâns la nimeni că-i bolnavă, că-i pe moarte; a așteptat sfârșitul liniștită și, doar înainte de a muri, a făcut semn norei sale să vină lângă ea. Știu că te-a lăsat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să-l iau la întrebări pe barman, pentru că muzica era dată monstruos de tare. Pe lângă asta, mi-era de-ajuns faptul că trebuia să mă ridic puțin pe vârfuri ca să ajung la bar, iar presupusele mele ezitări ar fi tăiat nemilos din atitudine. S-ar fi prins că n-aveam optișpe ani. Așa că, pentru a evita un eșec, am tras de mânecă o prietenă cu experiență în ale hameiului. După un dialog standard în care am aflat amândouă că facem bine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de bucurie, ori de câte ori privirea lor blândă se revărsa asupră-mi, într-o binecuvântare de iubire. Parcă nimic nu s-a schimbat. Și totuși, tremurul ușor al mâinilor viguroase care cândva mă ridicau în zbor, îmi amintește că timpul a trecut nemilos peste lumea fermecată, în care nimic rău nu se putea întâmpla. Grijile nu mai sunt ceva necunoscut, iar genunchii juliți au încetat de mult să fie singurul motiv al lacrimilor copilului de ieri. Dacă printr-o minune ar fi să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fiecare imagine trebuie să găsească o replică, să întrebe, să răspundă, să gesticuleze, să pareze lovituri. Astfel jocul se perpetuează la nesfârșire, în modul cel mai absurd cu putință, în timp ce el, "producătorul", "regizorul" se simte înghițit de propriile imagini, de nemiloasele creații, în totală confuzie. La ce bun atâta risipă de energie și strălucire, când nimeni nu se alege cu nimic? Primejdia oglindirii este totodată și cea a unei false mărturisiri, prin intermediul imaginilor reiterate dramatic, ceea ce ar putea duce, în exces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie) Voi cetini și munți, voi, arbori în delir, vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască, ce iad fi-va noaptea, ce nemilos cimitir. Și somnoros Dumnezeu, somnorosul cască. (Natura și poetul) Din acest ultim exemplu constatăm că starea orizontală are proprietatea de a "aspira", de a converti starea verticală sugerată aici de "cetini și munți", "arbori în delir". Arborii, pădurea constituie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care va fi absorbit, "păscut" de "turmele apocalipsului". În contrast cu acest peisaj apocaliptic, apare un Dumnezeu mult prea abstras, care nu asigură contraponderea unei lumi în derivă. Cunoașterea este înțeleasă ca o absorbție până la procesul concret-fiziologic al îngurgitării. Noaptea devine "un nemilos cimitir" imagine a orizontalității absolute. Natura însăși este "o cameră de culcare" în acest univers somnolent. În somn, deci, se primesc vizite (Vizite), în somnul poetului, al fagilor și mai cu seamă al lui Dumnezeu năvălesc personaje aflate în starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dar în același timp poate să le atragă; ea este urmăritor fidel, însă la fel de bine își poate lua brusc tălpășița, lăsând realitatea ființei în derivă; poate fi prietenul bun, cel care argumentează și susține, dar la fel de repede poate deveni acuzatorul nemilos care te lasă baltă când îți este lumea mai ușor de cucerit. La un pas de reușită, totul se năruiește. Această autentificare, reciproc dezavantajoasă, a omului cu umbra lui, a actorului cu imaginea din oglindă, a poetului cu actorul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nevasta și a rămas cu patru copii, toți mici, și s-a tot însurat el până când i-au crescut copiii mai mari, iar din toate iubitele, i-a mai născut ultima un băiat. Vremuri grele, de restriște A venit tăvălugul nemilos al celui de-al Doilea Război Mondial și a luat toată floarea tinereții din toate satele și au mai rămas doar cei cu țâța-n gură și cu barba sură. Au rămas surzii și orbii să scoată la fete ochii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
analiza minuțioasă a feminității răvășite de dezastre interioare și configurată de tare de structură. Romanele sale nu divulgă zguduitoarea priveliște a unui adevărat „spital al amorului”, femeia fiind o bolnavă de mari febre, o martiră ce se consumă pe un nemilos destin interior; realism de mare clasă, care ucide toate convențiile, toate falsele pudicități, smulgând misterul. Primele cărți ale Hortensiei Papadat Bengescu se compun din improvizații lirice pe teme variate ĂApe adânci 1925). Textele acestea sunt introspecții ale sufletului feminin deschis
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
obișnuită, scrisă de un om care, firesc, poate strecura printre rânduri și câte ceva din propria experiență? În fond, este ceva normal și, după cât se știe, dovedit în cazul multor scriitori. Așadar, Profesorul visează zilnic la viitoarea întâlnire cu Teodora, „sechestrată” nemilos de tre burile zilnice. „Lupta cu existența”, cum îi spune ea în scurtele-i (și rarele) scrisori pe care i le-a trimis la început, o face tot mai puțin disponibilă pentru întâlnirile din hotelul micuț, scăpat întreg după teribilele
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sculptată a Leei din bibliotecă. Masa sub care mă jucasem toată copilăria. Din picioarele ei cilindrice, masive, imagi nasem coloane de palat, sub tavanele căruia, tivite cu liane, mă ascundeam de o junglă imaginară, cu boturi și colți și răgete nemiloase care atunci nu mai aveau cum să ajungă până la mine... În față avea un dosar mare, cu acte. Le studia unul câte unul și le punea într-o mapă verde. Era august și transpirasem. Pe fereastra deschisă, vedeam, din bibliotecă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]