649 matches
-
liric râvnește material și jinduiește către un Dumnezeu știut ca „absent”. Aici dacă „transcendența este goală”, cum spune Hugo Friedrich, nu contează. Mai exact, transcendența este absență, iar „credința e goală”. Peste lumea simțirii „ca o amară, mare pasăre marină/nenorocul plutește”. („Ieudul fără ieșire”). „Ființa minimă” greșește, se înșală, păcătuiește. „Credința” goală face păcatul tragic, căci păcatul n-are control și „nimeni nu poate fi iertat” (Pantelimon 113 bis”). Singurătatea este imperială, iar emoțiile negative suverane: „ura”, „frica”, „teama”, „spaima
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
poarta casei este deschisă de fiul umblat prin lumi timp îndelungat, nici măcar dacă este duminică sau sărbătoare, că doar ” Să coși cămeși, să țeși la război e păcat, că faci lucruri pe care le porți pe tine și pot aduce nenoroc.” După ce suntem purtați în lumea satului cu noul și vechiul care îl definesc într-un mod ce ne duce cu gândul la scriitura clasicilor pentru care satul a fost de atâtea ori izvor de inspirație, într-un moment în care
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]
-
-ului, de unde am luat-o pe șoseaua 87 NorthEast, trecând prin rezervatia indiană Fort McDowell, unde avem și noi arizonienii cazinoul nostru. Nu ne-am oprit la jocurile de noroc. De fapt, eu le-aș numi pe acestea „jocuri de... nenoroc” căci mulți își pierd pe-aici și brumă de avere... pe care o au! Șoseaua națională 87 străbate deșertul, în prima parte presărat cu cactuși îndeosebi saguaro, apoi pe masura ce ia altitudine, cactușii dispar lăsând loc tufișurilor și munților de stâncă
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
ai acestei antologii și un mic fragment din strădaniile talentului transmis prin cuvinte, ne-indicând deosebirile dintre fiecare spirit creator fiindcă pentru mine, toți sunt la fel de talentați indiferent de numărul de cărți editate. Pe unii îi pot numi nefericiți - având nenorocul a-și edita o carte de poezie, de proză ori alte scrieri din alte curente literare spre care au înclinații, ori poate neșansa de-a izbuti să pătrundă în Uniunea Scriitorilor sau altă asociație asemănătoare acesteia. Pentru toți poeții cuprinși
ANTOLOGIA ,, POEŢII ÎN CETATE ,,- DAR DE SĂRBĂTORI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342601_a_343930]
-
din urmă îmbibat și el de... cultura prelinsă dinspre respectiva emisiune. Cei doi sigur nu îți vor face nimic.... îmi zic, fiindcă moleșeala de boier li se citea pregnant în priviri și pe... scroll. Biată prozatoare, plânge-ți, plânge-ți, nenorocul! Vei muri numărând petalele margaretelor de acum o sută de ani! Ciocoi literari! dau frâu primului impuls. Ești pornită rău, floricico, veți spune îngrijorați Grădinari Cerșind Ploaie Cu Soare. Te lași înlănțuită de faldurile nesănătoase ale supărării. De ce să suferi
PAUL CERNAT ŞI OCHELARII DE FUM de FLORICA BUD în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341656_a_342985]
-
sociale, bogați sau săraci, a căror viață a fost îndesată într-un rucsac sau în câteva buzunare. Oameni nevoiți să renunțe o vreme la demnitatea lor pentru a supraviețui. Întoarsă acasă, orice imagine din jurul meu mă duce cu gândul la nenorocul altora. Mă indignează faptul că se întâmplă asemenea orori. Și atunci le mulțumesc celorlalți voluntari pe care i-am cunoscut și celor care sunt acum în asemenea locuri în care este nevoie de umanitate.
„Bebelușul plângea, așa că am început să-i cânt...Happy Birthday. Apoi i-a căzut capul într-o parte...” () [Corola-blog/BlogPost/337789_a_339118]
-
mâine, Mă tem că am să gem sub grele amintiri. 22.12.10 Totuși emigrant Intră primăvara-n noi Și imagini de acasă Se topesc și curg șiroi Hrănind frunza de angoasă. În ciuda mea, planeta moare. Captive păsări plâng de nenoroc, O stea despică sfânta zare, Iar noi suntem tranșați în iarmaroc. Se-aprind viorile în sânge, Iar șerpii se răscoc dormind la soare Și numai crivățul deplânge, Ruina pângăritelor altare. Ne stingem într-o altă noapte Ce vine ca o
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
mai cânt, atât cât se poate; De cer nu am frică și nici de cuvânt. O beznă rece înăbușă ochii Apasându-mă în primitorul pământ. Ascult murmurând salcâmii în floare, Cânt înfrigurat pe talazul de astre, Pe țărmul morții mi-aștept nenorocul Și vârsta mea blândă născută-n dezastre. Vino, să ne spunem iară pe nume, Ieșind din depărtarea neînțeleasă. Pe umeri tu porți o dragoste moartă, Văzduhuri de lacrimi picotează în casă. Nebun fuge timpul scăpat din zăbală, Iar strigătul de
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > FLUTURI CU ARIPI ARSE Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu mai știm să răscumpărăm adevărul din ghearele lăcomiei. Dăm vina pe nenoroc! Tinerii ne sunt fluturi cu aripile arse-n foc. Acum în palme, îi poartă numai Cerul. Doamne, lacrimile noastre cad ca frunzele veștejite de reproșuri și de a nopții vină. Înghițim fum de iluzii. Unde se duce a Ta lumină
FLUTURI CU ARIPI ARSE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342812_a_344141]
-
ultimul erou, ultimul mucenic al neamului, pe care-l hulim la ordinul altora, făcându-l criminal de război. N-a avut noroc, sărmanul!.. Măcar memoria lui să o respectăm și să nu-l mai hulim. Să-i plângem în noi nenorocul neamului nostru și să-i ducem flori, ca oricărui erou, la...Offf! Nici măcar un locșor nu are, unde să-l plângem! Nu-i nimic...măcar a rămas Ardealul la sânul Patriei. Bieții români din Basarabia!.. Câți au fost surghiuniți prin
ŞI TOTUŞI...UNIREA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343429_a_344758]
-
va-ncuia în casa părăsită! Iar de cineva l-ar iscodi cum îl cheamă, îl va lămuri: Nădejde! Și-n acea zi își tot repetă darul ce-și făcuse: Nădejde! Nădejde... Va porni în lume. Va zăvorî ușa sărăciei și nenorocului. Că doar astea se mai găseau în căsoiul cu două odăițe și pridvor. Cu ceva creițari rămași luă din satul din deal și-o raclă. Numai că n-avea capac! N-avusese bani destui! Nu-i pricină, gândi el. Când
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
sunt sortită să pierd și nu-i ușor/ Să pierzi mereu, să-ți pierzi mereu norocul...”(Iubire paralelă); Nu mai cred nici în iubire,/ Prea-i o mască, prea un joc,/ Prea se schimbă totu-n farsă,/ Sau... am numai nenoroc?!”(Ex nihilo, nihil!); O stea fără noroc, de foarte sus,/ mi te-a adus și mi te-a luat din cale;”(Anotimpuri minus). Sensibilă și profundă, Cristina Emanuela DASCĂLU dorește să pătrundă esențele lumii printr-o abordare atentă a miracolelor
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
trăit în van. Trăim o singură dată pe pământ. E loc sub soare pentru fiecare. De ce nu mai avem loc unii de alții. De ce e atât de învrăjbită lumea? Ce avem de împărțit unii cu alții? Puterea? Bogăția? Sărăcia? Norocul? Nenorocul? S-ar putea să ne pomenim, în timp, cu viața risipită în urmă. Cum o mai adunăm? S-ar putea ca unora să nu le ajungă o singură viață. Să-și mai dorească încă una. Să dorească mai multe. S-
VRAJBĂ ŞI INSTITUŢIA ADMIRAŢIEI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 147 din 27 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343168_a_344497]
-
iarnă pe sufletele noastre Și mîna ta subțire prin fulgi mai flutura, Și ascultam colinda potecilor albastre. Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc, În inimă la tine se tot tăiau copacii Și străzile și vremea ardeau a nenoroc În alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii. N-am apucat un bulgăr să aruncăm în noi, Parcă ningea degeaba, pentru o altă lume, Și sărbători și larme cădeau pe amîndoi, La telefon, ca-n transă, te apelam pe
ACELEAŞI, VECHI ZĂPEZI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377348_a_378677]
-
dispărută de unde a venit. De ce iubesc eu poezia? Pentru ca-n ea găsesc tot universul mărginit și material, Ca într-o vraja din poveste, Nou, refăcut, perfect și ideal, Oameni frumoși ce scriu visuri în rime Și curată realul de-atata nenoroc, Închid drumuri călcate, de unde râul vine, Frumosului și binelui, găsesc câte un loc. Vorbesc despre iubire, lumină, Dumnezeu, Vorbesc despre natura și candoare, Transforma-n fulgi de vise tot ce ne face rău, Lasandu-ne pe-un câmp cu flori
DE CE IUBESC EU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379029_a_380358]
-
Acasa > Poezie > Amprente > IUBIND DEGEABA Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului Și anii trec, se duc ca o părere, doar noi rămânem neclintiți pe loc în mlaștina numită nenoroc și în pustiul poreclit durere. Orbecăind sub putredul obroc ce-ntruchipează silnica putere, noi nu mai știm când viața e cădere și nici când este batere de joc. Răbdăm, scrâșnind din dinți, orice insultă și pe cei răi nu îi
IUBIND DEGEABA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379055_a_380384]
-
Dumnezeiești a propovăduit unirea bisericilor în slujirea unui Dumnezeu unic care poartă diferite denumiri numai datorită specificului fonetic al diverselor etnii. Păcat că Dumnezeu și bolile lumești nu i-au permis să-și valorifice mai pregnant înălțătoarele visuri. Am avut nenorocul să pot compara diferitele confesiuni religioase pe viu. Provin dintr-o familie căsătorită în rit Ortodox păstorită de Biserica Olari ale cărei clopotnițe se aflau la mai puțin de 20 metri de patul meu. Îngerul meu păzitor mi-a șoptit
DUMNEZEU ESTE PRO SAU CONTRA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379868_a_381197]
-
Dragostea o descoperi dintr-o dată, nebunește. Un mănunchi de lumină o inundă. Dar vai, fu dezamăgită, o ,Doamne! Fremătătorul ei iubit, gingaș, misterios, voia ca să-l scape de demoni, și -ncet încet, o golea de seva . Vorbele Blanchei au adus nenoroc.. Iubitul ei se zdrobi în mii de cioburi:. Universul ei se stinse. Ca Blanche am cunoscut și eu iubirea. Steluțe dansau deasupra mea. Citește mai mult LIBELULĂBlanche*,fragilă libelulă,cunoscu durerea.Dragostea o descoperidintr-o dată, nebunește.Un mănunchi de luminăo
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
libelulă,cunoscu durerea.Dragostea o descoperidintr-o dată, nebunește.Un mănunchi de luminăo inundă.Dar vai, fu dezamăgită,o ,Doamne!Fremătătorul ei iubit,gingaș, misterios,voia ca să-l scape de demoni,și -ncet încet, o golea de seva .Vorbele Blancheiau adus nenoroc.. Iubitul ei se zdrobiîn mii de cioburi:.Universul ei se stinse.Ca Blanche am cunoscutși eu iubirea.Steluțe dansau deasupra mea.... VI. HAYKU RESTAURANT- -VERSIUNE BILINGVA ROMÂNĂ-EBRAICĂ, de Adina Rosenkranz Herscovici , publicat în Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
O undă molcomă respiră Pe-un râu plecat în aventură, Dar apa lui nu se îndură A zăbovi,ci ea aspiră A se-mplini când i-e sorocul În altă apă,mai fecundă, Departe de viața imundă Ce-i adusese nenorocul. Pe mal,copii,cu inocență, Coc în nisip ouă de-acasă Și-n ziua ce mai e rămasă, Ei le împart,cu deferență Într-un alt loc,mai în aval... Rumeni porumbi în vatra-ncinsă Și-n atmosfera necuprinsă Plutește
PE MALURI DE OLTEŢ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379531_a_380860]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > NOROCUL LUI EMINESCU Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Norocul lui Eminescu, Veronica, despletita în versuri, privită în oglinda spartă a nenorocului. Norocul lui Eminescu, fulger de un secol, care n-a murit cu oamenii ce l-au omogenizat pe fila nebună asteptandu-și tămăduitorul. Norocul lui Eminescu, Steaua ce nu s- a născut încă, întemeiata pe toate câte au pierit și
NOROCUL LUI EMINESCU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381370_a_382699]
-
în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului De când există ceva s-a risipit nimicul muțenie vorbitoare apoi am rupt cuvântul, revelația se născuse în mine. O, da...! De cărbune și rubine apoi ce noroc ți-aduce nenorocul când se sparge jocul? Amintrea tristeții, starea ce ucide între splendori de rouă doar soarele ne râde, și tot prin tot și nouă, când dorul se aprinde afară iar ne plouă, în noi lacrimi de sânge. Am mers într-o
CEVA ȘI NIMICUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381451_a_382780]
-
ce-mpodobeau întinderea. Neștiutori încă, profitau de grija slăbită a mamei aflate la păcătoasa de pândă și sturlubatici se fugăreau încolo și-ncoace. Minune li se părea jocul pe gheață, de-ar ține hârjoana o vecie! Dar ce să vezi, nenorocul îi paște! Mezinul se prinde ostatic într-o vicleană crevasă apărută ca prin farmec c-un zgomot pătrunzător. Se sperie tare! Se-agită! Dar n-are putere să iasă! Cel mare, crezând că e-o glumă, mormăie vesel, dând să
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
În viața lui trăită, doar pe jumătate, Nu-i cale, nici nu vede să fie vreo lumină, O beznă ancestrală, căzută ca o vină În sufletu- i se prinde cu rădăcini de foc, Vânzând clipa de pace, pe ani de nenoroc, Pierzanie, totul și toate, odată se opresc, Divin și năzuință sfârșesc în omenesc, În patima trăirii, ritualul de credință, Prin pace înțelege doar greaua umilință, Unde-a greșit, cu ce drept universul ăsta surd Îi negociază visuri vânzâdu-le- n absurd
FRACȚIUNI DE ÎMPLINIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381510_a_382839]
-
alt dar mai mare, pe pământ.Cine de grâi, istorie și baștina ... XXI. NOROCUL LUI EMINESCU, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016. Norocul lui Eminescu, Veronica, despletita în versuri, privită în oglindă spartă a nenorocului. Norocul lui Eminescu, fulger de un secol, care n-a murit cu oamenii ce l-au omogenizat pe filă nebună asteptandu-și tămăduitorul. Norocul lui Eminescu, Steaua ce nu s- a născut încă, întemeiata pe toate câte au pierit și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]