926 matches
-
în nas: „Și eu pe tine, îngerașule“. E sigur că va ajunge la marginea prăpastiei și în curând scriitor. „25 decembrie. Despre minunatele neajunsuri ale vieții pământești. Mi-am început romanul.“ Primăvara. Se apucă de altceva în loc de scris. „Sunt tare nenorocit, nu-i așa?“ notează el în carnet. Visează prima oară în ziua de Paști. Un înger își scoate etalonul, îl măsoară după el și îl găsește îngrozitor de puțin. Încearcă să spele putina, dar nu-i merge. Tentativele ulterioare sunt la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
acoperise parbrizul. Viteza scăzu numai cât să redreseze mașina, după care apăsă din nou accelerația. Măi oltene, tu ești turc? rosti molcom Mureșan care stătea alături de șofer. N-ai auzit ce a spus șeful? Mergi mai domol! Vrei să ne nenorocești? Unde te grăbești așa? Agentul șef se ținea crispat cu mâna de mânerul de deasupra portierei și nu-și desprindea privirea din față. Deși vorbise cât se poate de calm, ceva în vocea lui fusese destul de convingător, pentru ca Vasilică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să nu mă mai faci să trag asemenea spaimă, că-s prea bătrînă pentru așa ceva. Tata plăti stricăciunile și o rugă pe doña Encarna să-i mai ofere o șansă lui Fermín. Ea primi cu plăcere. Majoritatea chiriașilor ei erau nenorociți și singuri pe lume, ca și ea. După ce-i trecu spaima, prinse și mai mult drag de Fermín și-l puse să promită că va lua niște pastile pe care doctorul Baró i le recomandase. — Eu pentru dumneata, doña Encarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
natură să-i deprime pe cei mai mulți oameni. Dar dacă acest lucru se datora unei înălțimi spirituale sau, dimpotrivă, spiritului de contradicție, era greu de spus. Capul Chinezul era numele pe care-l dădeau acești vagabonzi ce măturau plajele unui han nenorocit de pe lângă Rue Bouterie, ținut de un chinez chior, la care cu șase centime puteai să dormi pe un prici - sau cu trei centime pe podea. Aici s-au împrietenit cu alții aflați într-o situație la fel de deznădăjduită ca și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
hârtia aceea valora și mai mult. O comoară, Între fetru și fetru. - Eliberați-l pe omul acesta, ordonă el. Șeful gărzilor ascultase Înmărmurit. Cu un semn din cap, porunci ca dispozițiile priorului să fie executate. În timp ce străjerii Îl dezlegau pe nenorocit din frânghii, se apropie de Dante. - Dar ticălosul acela e vinovat de furt mărturisit. Și apoi... și apoi pare să știe de o comoară... șuieră cu un licăr de lăcomie În ochi. Poate că n-ar strica să Îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
m-a lăsat acolo jos, la podea, și-a plecat, a fugit, viața o făcuse knockout, era OK, nu...? (A fost cinică.). Mi-am revenit greu, eram lac de lacrimi și de transpirație, ruptă toată, mâna mă durea, tăietura aia nenorocită de la încheietura mâinii stângi, imaginile cu Anita mea mângâiată pe fund de idiot mă obsedau. Se tot derulau în fața mea și strigam încontinuu: nu vreau, nu vreaaaau, nu mai vreau... Când am crezut că mi-am revenit și că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ni-mi-cu-ța, se coagulează sângele în eprubetă, se usucă și nu reușim să facem analizele, parcă i-a înghețat sângele în ea, fetele de la laborator sunt disperate, mai ales că-i vorba de tine, dar să știi că i s-au nenorocit picioarele, oasele, articulațiile, nu înțeleg de ce, la vârsta asta, e așa de tânără, după 60 de ani începe așa ceva, nu înțeleg, poate mediul, unde a trăit în ultimii ani?... dar eu m-am uitat așa de urât la el, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-l facă bine pe domnul, toți doctorii din lume îl vor trata, a fost deja la atâția medici, că mă și mir. — Nu pentru el plâng eu, plâng pentru mine, ce mi-o fi trebuit mie căsătoria asta?, mi-am nenorocit viața, ca să fiu eu a treia soție, eram o copilă, ce știam eu la 20 de ani?, să fi trăit cu el cât se putea, apoi, să fi făcut o căsătorie cu cineva domestic, un om de casă, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a văzut pe tata, știa că o să am chelie. Și s-a mai împrietenit și cu fufa aia de doamna doctor, beau amândouă la cafele și-și dau în cărți, de le tot pică la juveți și gata, eu am nenorocit-o, cu burta mea și chelia mea și ciuperca mea. Da ea că sforăie? Îm? Nu e tocmai o Contesă... Cu aceste gânduri, domnul Popa alegea niște garoafe roșii pentru doamna Popa. Garoafele sunt flori de mort. Până și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
întâmplat? - A aruncat bețivul ăla cu halterele. Mariana o să vorbească cu Popa să nu-l mai primească pe nea Ovidiu la ei. Era periculos. Și câtă forță avea! Păi ăsta te omoară sau te violează cât ai zice pește, te nenorocește pe viață. Și unde sunt halterele? Cât de departe putea să le-arunce? O fi venit c-un complice și ăla a fugit cu ele. Mariana se simțea din nou urmărită. Trase perdeluțele de la geam, astupă gaura cheii și încuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se sui pe motocicletă, demarând în trombă. - Minune! Minune! Aurolacul reuși să apuce un pantof al Maicii, întorcându-se victorios. Minune! Atingeți papucul Maicii! Atingeți minunea de 1 Martie! * Nea Ovidiu nu avusese în viața lui un an atât de nenorocit. Întâi îi plecase băiatul în America. Apoi îi murise. Se apucase de băutură. Se certase cu nevasta. Fusese terorizat de strigoiul lui Sorinel. Iar acum, plin de sânge, era dus la secție pentru furt calificat. Și doamna Popa îi smulsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
niște indivizi spilcuiți. După trei luni eram la Paris. Când a venit în țară, a sunat-o pe directoarea generală a teatrelor, Tamara Dobrin, femeia m-a chemat, mi-a pus în vedere să nu cumva să fug că o nenorocesc și dus am fost. Am stat acolo o lună; nu am făcut bursa cu Marceau, ci cu Lecoq, dar viața mea se schimbase și la asta contribuise din plin Marcela Rusu, cea care mă bătuse ca să-mi intre în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
iar în acel moment mi s-a părut că era altfel de cum arăta, era mai femeie sau, mai exact, nu mai era activista de la centru. ― Du-te la Paris și, înainte de a lua o hotărâre, să te gândești că mă nenorocești. Hai, la revedere și nu uita să treci și pe la tovarășa ministru. ― Sărut mâna, șoptesc în culmea fericirii, iar Tamara Dobrin, femeia de fier a activismului în spațiul cultural, îmi face un semn cu mâna aproape duios. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a adeverit.( Aceasta s-a făcut în 2003). Problemă neo-migratorului ce stăpânește dar nu se pricepe la nimic,în afară propriei ideologii acumulative este abordată în Scene cu neo-migratori ,acesta reprezentând clipă jafului.Lăcămia,spunea Teognis în Poeme elegiace, a nenorocit mulți oameni fără judecată, si aceasta pentru că le-a fost greu să păstreze măsură când li s-a oferit bunătăți. Capacitatea poporului român de a se iluziona,de a visa fără suport,de aici provin și multe mitologii din istoria
ARTUR SILVESTRI-PSIHOLOG AL SOCIALULUI ŞI FILOSOF AL ISTORIEI ÎN DERULARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364575_a_365904]
-
nu poate să își petreacă viața alături de o oarbă. „Când ajunse acasă, pe Emanuel îl aștepta maică-sa, grozav de înfuriată. Răbufnea cu o forță nestăvilită. Îi dorea numai binele! Mai bine să moară ea, îi spuse, decât să-și nenorocească viața alături de o soție handicapată. Viața lui alături de o handicapată ar fi o umilire pe viață.” Iar Emanuel, la insistențele ei („Eu am s-o omor! Da... Fac o crimă și știu că aș fi în stare pentru tine”) și
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
din alte vieți/ întrebării/ <De ce-am fost adusă aici?> <A fost student la litere, domnule!- zbiera unul pe pervazurile ferestrei de spital, așteptând mereu nevasta cu merinde de acasă. Voi nu vedeți că e tobă de carte!> <L-au nenorocit minerii în bătaie, sărmanul, îl mângâia un moș cu palmele peste capul lui oblojit. Taci cu tata c-o să vie și timpul tău!> <Timpul meu a venit, înnoda Zugravu dialogul cu moșul, eu sunt alfa și omega, eu sunt cel
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
ochii. Obrajii i se făcură albi ca varul. Ștefan privea și nu înțelegea ce se întâmplă, nu-i plăcea parfumul, florile? Apoi Delia aproape că pică pe scaunul de la birou. — Așadar voi ați fost, țipă ea! Voi doi m-ați nenorocit. Ia-ți florile, țipă ea, trântindu-le de dușumea. Ștefan înlemnise. În niciun caz nu se aștepta la una ca asta. — Pleacă, nu vreau să te mai văd, să nu vă mai văd pe niciunul dintre voi. Ștefan își reveni
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363422_a_364751]
-
ajuns să ne reamintim cum a fost pusă, în ciuda protestelor corpului de judecători, în fruntea CSM. E un alt procuror semianalfabet, cu scheleți prin dulapul cu oglindă. Ca mulți alții, urcați în funcții tocmai pentru că sunt șantajabili. Și care au nenorocit o țară. La ordin! Dacă au făcut-o din convingeri proprii e și mai grav! Aș vrea să știu, în ce țară europeană ar mai fi ocupat un asemenea post! Cu un astfel de trecut „glorios”? Aud? DESPRE REGALITATE Și
TABLETA DE WEEKEND (43): GÂNDURI DE CANICULĂ – ROŞU, GALBEN ŞI DEZASTRUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362470_a_363799]
-
face întotdeauna printr-un compromis imoral, prin jocuri psihologice (în care totdeauna există un câștigător și un perdant, perdantul fiind aparent cel care a satisfăcut dependența celuilalt, însă, spiritual, dependentul va fi cel care își va pierde sufletul pentru că vă nenoroci pe tot mai mulți pentru a-și satisface dependentele, vezi politicienii). În concluzie, cine își face un d-zeu din părinți, femeie, bărbat, copil, bani, sex, etc. va deveni sclavul acestora și încalcă prima porunca din Decalog. Dar mai grav
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
în el pe săturate, nu se mai ridică de la masă, piază rea și lacom ce este el. Cine știe ce‑o să ceară ca să pună o vorbă bună pentru băiat. Nu face nimic pentru prietenie cum se bate el cu pumnu‑n piept, nenorocitu’ ăsta! Și nici nu e prieten cu omu’ meu... Nici nu ar putea fi, Doamne ferește!” s‑a cutremurat femeia la gândul acesta și s‑a închinat după ce a închis ușa după ea. A trecut prin toată casa cu pași mărunți
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
chimie Țării. De aceea a și fost săpat și distrus tot timpul, pentru că așa suntem noi, românii, bolnavi de axiofagie. Ne mâncăm valorile de parcă am mânca smoală crezând că este miere, cea mai a dracului boală, și care ne-a nenorocit toată istoria, iar acum ne distruge definitiv. De asta suntem acum unde suntem, pe fundul prăpastiei, afundați până la ochi în scârna istoriei...Un om de o cinste și de o probitate morală extraordinare. Îl văd ca pe un monument luminat
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
suntem fii aceluiași Dumnezeu care ne iubește pe toți cu aceiași măsură... -Așa... -Deci e ca și cum am fi frați, cu toții... - Hm! Nu-mi imaginez cum aș putea fi frate cu asupritorul roman care iată ce mi-a făcut! M-a nenorocit pe viață! Baraba își dezgoli umărul și îi arătă omului semnul făcut de fierul roșu. Se acoperi apoi repede aruncând priviri iscoditoare către ușa după care hangiul se auzea dând porunci slugilor sale. - De aceea, teoria învățătorului vostru pare greșită
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
Dacă i-o dă în anii cei de pe urmă te poți întreba la ce-i mai folosește. Viața și-a trăit-o deja. Trecutul nu-l mai poate schimba. Îl poate ajuta cel mult să conștientizeze faptul că și-a nenorocit el însuși viața. Îl poate face să sufere regrete și reproșuri post-factum. Din păcate, chiar înarmat cu experiența unei întregi vieți, degeaba judeci și regândești o decizie luată în pripă, cu mintea cea dintâi, adică aia care te făcea să
MINTEA CEA DE PE URMĂ de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368355_a_369684]
-
să schimb ceva!” Dar nu se poate. Din greșelile trecutului tău nu mai poți drege nimic. Ai căzut în capcana unei superbe diavolițe, și ai suferit o viață întreagă, te-ai lăsat cucerit de o idee fals-inocentă și te-ai nenorocit. Nu știai ce se ascunde în spatele unei promisiuni, al unei tentații, al unei ispite. Din prostiile unei tinereți zvăpăiate, cu mintea încă buimacă, nu mai poți repara niciuna. Povara lor o duci până la capăt. Abia cu mintea cea de pe urmă
MINTEA CEA DE PE URMĂ de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368355_a_369684]
-
în fermă! Așteptă ca bărbatul să înțeleagă că fusese descoperit. Poate că avea nevoie de puțin imbold pentru a recunoaște... După ce vor fi prelevate amprentele de pe pachete... Contabilul căzu în genunchi, împreunându-și palmele în fața pieptului: - Tovarășe director, nu mă nenoroci! Am familie, am copii, băiatul cel mic e bolnav! Vă rog, vă implor, am să vă rămân dator întreaga mea viață! Am să fiu ca un sclav pentru dumneavoastră! Trăsăturile schimonosite îl făceau de nerecunoscut. Aroganța dispăruse, fiind înlocuită de
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]