752 matches
-
mă simt capabil să fac față faptului că Antonia știe. Nici să fac față felului în care a aflat. Nu-ți dai seama ce înseamnă asta. E un chin pentru mine. Și tu te duci și mărturisești totul în fața unei nenorocite necunoscute pentru simplul motiv că ți-a fost îndrumător în anii de facultate. Categoric nu mă înțelegi, spuse Georgie cu glas tremurat și bâlbâit, nu mă înțelegi și n-ai încercat niciodată să mă înțelegi cu adevărat. Am acceptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
atât de tare că arăta de parcă ar fi făcut exerciții faciale. Ivindu-se În capul scărilor, Rachel mi se adresă pe tonul mâhnit și ofensat al celui ce suferă de lipsă de tanin: — Ei bine, ce s-a Întâmplat cu nenorocitele alea de pliculețe de ceai? 17 Când Lou m-a sunat a doua zi de dimineață ca să-mi dea veștile proaste, imaginea micii familii fericite a fost primul lucru pe care l-am recepționat. Era 11, iar eu abia coborâsem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
uscat. Portiera din dreptul locului pasagerului se deschise larg, dar nu coborî nimeni. Apoi, șoferul s-a aplecat peste scaun și a Început să gesticuleze. Am privit peste umăr, dar nu era nimeni În spatele meu. — Vrei să urci odată În nenorocita asta de mașină? striga el. Bănuiesc că asta spunea, pentru că zgomotul ploii te asurzea. Șoferul era sergentul Hawkins. N-am vrut să par prea dornică de tovărășia lui, așa că am coborât agale scările, În loc să alerg, și m-am udat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
părul și i se scurgea pe ceafă îi aduse aminte că-și uitase umbrela. Se întoarse și se apropie din nou de casă, când ușa de la intrare se deschise brusc. Ceva zbură cu violență afară și se risipi pe pajiște: nenorocitele lui lalele. După ce ușa se închise cu o bufnitură, Tom rămase un moment nemișcat, șocat privind la flacăra luminării din fereastră, care tremura spasmodic în curentul iscat. Pe urmă se întoarse și începu să alerge. Dar ce-a fost? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai ceară un temei. Un răspuns, un semn..., mă rog, fie și o explicație logică, pentru ceva ce sfida, aparent, orice logică! Un... semn divin? O probă? Un miracol? Dar dacă suntem pradă, eu, cu Dan și cu Vierme, unei nenorocite de halucinații colective, pe fond de etilism cronic? Da, dar, Vierme nu bea... La naiba! Sau dacă am picat, ca fleții, în plasa unui scamator șnapan?" Era necesar un semn cu adevărat miraculos, neverosimil, ceva de natură categoric supraomenească, un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mica adunare, cu prezența sa. Minunat! Superb! Cel puțin, până mâine dimineață, suntem scutiți să suportăm țățimea de pe lume! după cum se și exprimase, cu recunoscuta-i eleganță, Crocodilul. Ea l-a terminat pe bietu' Luci'. L-a mâncat cu zile, nenorocita! Proasta dracului! scrâșnise și Buletin, neconsolat. Profitând și de faptul că antemergătorii, care sosiseră tustrei, împreună, mai dinainte, direct de la crama lui Fane Dromaderu', zis și Calapod anume Vali, Iulică și cu Cezărel preferau să comenteze acum, în dârdoră, rezultatul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fază a bătăliei s-a terminat. Năucit, Gosseyn lăsă, contactul din mână. Ciuda resimțită îl făcu să uite complet enormul respect pe care-l avusese întotdeauna pentru Mașină. ― Și nu i-ai prevenit?! ― aproape că urlă el, turbat de furie. Nenorocito! ― Cred că ai auzit de un aparat numit distorsor ― îi răspunse cu răceală Mașina. Atâta vreme cât acest aparat va acționa asupra mea nu pot face nici o declarație publică. Gosseyn, care tocmai se pregătea să dea drumul unei noi tirade, renunță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și nu i-a mai văzut nimeni. Dar astea nu sunt voci de copii. Un cântecel monoton, psalmodic. Un bărbat, fără Îndoială. Poate că Buonocore e beat mort și nu e În stare să răspundă la telefon sau să deschidă nenorocita asta de ușă. Poate că se jucase cu pistolul din dotare și a tras un foc. Dar cinci? Vecinul susține că a auzit cel puțin cinci. Sigur a fost vorba despre focuri de pistol? — Ei bine, n-aș putea băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
maronie, fu desfășurată toată Între degetele sale. O prinse cu dinții și o rupse. Transformă În ghirlande vacanțele lor, trecutul, și Îl aruncă pe fereastră. Omul ciudat nu-ți va mai spune ești minunată, ești minunată. Fii blestemată. Te blestem, nenorocito, că ți-ai Încălcat jurământul - și fie să plângi pentru totdeauna pentru ceea ce-ai făcut familiei noastre și bărbatului căruia i-ai jurat să-l iubești până când moartea ne va despărți. Privi din nou ferestrele de la primul etaj. Oblonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din nou avusese Camilla un atac de astm, ieri-seară, iar ea, de data asta, se speriase Într-adevăr, dar el unde fusese? Unde era el când iepurașul lor se simțea atât de rău și se sufoca? Nu-l găseai niciodată, nenorocita asta de politică Îi devora existența ca un cancer, Întinzându-se peste toate zilele lor, implacabilă ca o metastază. Alegerile, alegerile. Eu eram Împotriva candidaturii tale, chiar și data trecută, ne-a distrus viața, nu trebuia să te expui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ridicol și lipsit de relații sociale. Camilla, dezamăgită. Dezamăgirea ei, prima din viață, o găsește cu totul nepregătită și-i va strica petrecerea de aniversare. E important ca petrecerea să reușească. E important ca fiul lui Buonocore să vină la nenorocita asta de petrecere. — Lăsați-l să vină, nu vă preocupați, Îl va aduce acasă bona noastră, Îi spuse Maja Emmei, cu o familiaritate cam excesivă. De fapt, ar fi vrut să o țină cât mai la distanță. Căci era lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ăsta? Richard s-a întors înapoi, repede, în sufragerie și a început să strângă farfuriile cu multe zgomote și clinchete. Nu s-a uitat la mine. După un minut sau așa ceva, Sheba a închis telefonul și a venit și ea. — Nenorocita de școală, a zis — Cum a rămas? a întrebat Richard. — Vor să ne ducem mâine s-o luăm. — Ce prostie, a zis Richard. — Pot să fac ceva? am întrebat. — Nu, nu. Doamne, iartă-ne Barbara, a zis Sheba întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
reorganizezi raftul cu lenjerie, să înveți două sonete. Îți permiți mici atenții față de tine însăți - felii de prăjitură cu înghețată, concerte la Wigmore Hall. Și, din când în când, te trezești și rămâi uitându-te pe fereastră la o altă nenorocită de dimineață și te gândești: nu pot s-o mai fac. Nu pot să mai trag încă o dată de mine ca să-mi petrec încă cincisprezece ore de trezie în care să încerc să ocolesc realitatea propriului dezastru. Oamenii ca Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
eu. Noi știam că Eddie se întoarce în iunie, dar cred că contasem pe o amânare de ultim moment. — Da, a zis Sheba leneș. Voia să știe ce-i face grădina. Ai udat-o, Barbara? — Nu-ți face griji pentru nenorocita de grădină, am zis. Ce-o să ne facem noi? Sheba s-a uitat la mine, surprinsă. Apoi a ridicat din umeri. Crezi că există vreo șansă să ne mai lase să stăm un pic? am întrebat. — O, nu, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cabină, se grăbesc să-și curețe machiajul, să se schimbe, ca să fugă acasă să gătească, dacă au ce, sau să spele, sau să facă temele cu ăia mici, sau alte lucruri la fel de importante, dar se iscă un scandal monstru pentru că nenorocita aia de Aura a făcut iar mizerie la dușuri, o dementă bețivă pe care nu se știe cine dracu’ a angajat-o, În primul număr de balet din actul doi au trebuit s-o Împiedice cu forța să intre În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din comerțul de stat. Am făcut o prăjitură magnifică și toată lumea m-a lăudat și m-a invidiat: «E, dragă Lizi, se vede că tu gătești cu produse naturale, de la țară!». Măcar atâta să profităm și noi de pe urma navetei ăsteia nenorocite”. Trebuie să aflați că pe vremurile acelea rari erau profesorii fără studii În școala noastră: avea conducerea de partid și de stat grijă să ne trimită cadre calificate. Bineînțeles că nu le convenea să bată zilnic drumul până aici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a cumpărat câteva kile din cele de măgar (că sunt câte unii care Îi potcovesc și pe ăia) și cu ele a rămas. Între timp, până s-a Întors el În sat, Tatapopii vânduse deja la toți căruțașii, după ce adusese nenorocitele alea de cuie dintr-un oraș de la munte, de unde cumpăra de obicei sârmă Împletită, tablă și fier-beton. Chiar dacă Îl dorea pe fiu-său popă, mare credincios nu se arăta și avea păcate prea destule: cel mai vestit dintre ele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu vreunul de pe la oraș unde, o vreme, lucrase Împreună cu bărbatu-său legiuit pe un șantier) și avea În toată ființa lui ceva dintr-un porc uman respingător. Când jucam fotbal cu ăsta, se pricepea aproape cu desăvârșire să-mi proptească nenorocitele alea de crampoane pe gleznă ori pe fluierul piciorului. Era un război surd căci, știind că ghetele lui erau făcute pentru un teren de iarbă, iar nu pentru țărâna și prundul (pe care aluneca al naibii, ca pe rotile) din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mult mai mare, incluzând și premeditarea. Ce n-au aflat niciodată judecătorii este că profesorul Zidaru știa cu două zile Înainte ora exactă la care cei de la Transformator aveau să Întrerupă alimentarea cu energie a satului. De aceea, nervos, În nenorocita seară, se tot uita grăbit la ceasul sovietic. Știind foarte bine că elevul care trebuia să facă de serviciu era bolnav și nu putea veni la școală - casele lor se Învecinau gard În gard, el o numise anume pe acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ion Vieru, În entuziasmul lui de a folosi cutia neagră de ebonită și manivela ca un om mare. După ce-i făcea coanei Marița tot soiul de propuneri rușinoase - care contribuiseră și ele la dorința arzătoare a telefonistei de a vedea nenorocita de centrală făcută praf și pulbere de o bombă -, Vieru se arăta un izvor nesecat de idei tâmpite, spre neliniștea și chiar spaima lui Ectoraș, care nu Îndrăznea să-l Îndărătneze ca să nu pară un papă-lapte: Încerca să prindă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i lega nici un fel de rudenie. Își pusese În cap ca În acea zi, pentru că nu avea prea mult de lucru la primărie - și chiar de-ar fi avut, nu-l trăgea cu nici un chip inima să mai pășească În nenorocita aia de clădire care Îi mânca viața -, să taie (adică să sacrifice, cum se spunea prin manuale) câțiva iepuri. De pe vremea când fusese elev la școala de croitorie, furase din atelier o bucată de gresie cenușie pe care maistrul, Încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ajuns să ne planificăm pași importanți ai vieții în funcție de această criză. Părinții nu-și mai trimit acum copiii la studii, vecinul de bloc nu-și mai schimbă mașina și tinerii căsătoriți tot amână apariția unui copil. Toată lumea așteaptă să ,,treacă nenorocita asta de criză". Modul de instalare a crizei este unul simplu,cel puțin în teorie. Noua paradigmă economică, să zicem apariția automobilului la început de secol XX (sau noile tehnologii informatice la început de secol XXI), duce la o frenezie
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ziaristă la cotidianul România liberă, Tia Șerbănescu reține, tot Într-un caiet de Însemnări personale: S-au interzis câteva cuvinte, cinci, dar pe unul l-am uitat: informatică, robotică, neatârnare, Îngrășăminte chimice. Nu-mi dau seama ce au greșit aceste nenorocite de cuvinte pentru a fi condamnate la dispariție și nici nu găsesc un fir epic (logic, nici atât!) care să le lege Între ele sau de vreo Întâmplare. Destinul lor mi se pare de aceea nu atât tragic, cât absurd 6
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
don Antonio Rosmini-Serbati, îi scria astfel lui Hugues-Felicitè Robert de Lamennais (1782-1854), implorându-l să nu părăsească Biserica: „Să fim convinși, dragă frate, că niciunul nu este necesar lui Cristos și bisericii sale; și noi, preoții, în timpuri atât de nenorocite, să ascultăm vocea lui Cristos, care spune: Et vos vultis abire? Ah! răspunsul nostru trebuie să fie unanim: Domine, ad quem ibimus? Ce refugiu vom găsi noi părăsindu-l pe Cristos și biserica?”. Există diferite moduri de a fi fideli
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
gât o doză...” de (alt fel de) rachiu. Amicii, cu destin diferit și cu trecut glorios În limitele lumii lor, au cum aceeași Îndeletnicire: „Acuma, de vreo câțiva ani, ce să facă?... Cere!”; „ce-i mai rămânea de făcut unei nenorocite văduve, săracă, beteagă de un ochi, de mâna dreaptă și de piciorul drept?... Acuma, cere.”; „... și ca să nu stea degeaba toată ziua, să-și mai facă de lucru - acuma, cere.” (s.n.). Cere constituie liantul amiciției lor și e sinonim cu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]