349 matches
-
spor unde imaginile se derulează cu repeziciune, alterând fixitatea. Am abandonat tot ce se putea abandona: forța, accelerația, greutatea. Și totul pentru-a mă rezema pe mine, cel de acum, de un posibil viitor. De a-mi pipăi adevărata ființă, nenumitul destin. Am aruncat peste bord tot ce mă-ngreuna, funia ce mă spânzura, ca să revin cu viteză uluitoare în vuiet eteric de spin. IX Pentru a mă regăsi, am căzut din boltă în boltă. Am rătăcit din miez în miez
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
obiecte, mai toate inutile. Reușită sugestie, pentru că aceasta se și întîmplă în carte. E destabilizată apoi o știință veche și respectabilă precum etnologia, preocupată de tezaurizare, uitînd însă de prezent, de Coca-Cola, cu privirile țintă în urmă, către neolitic. "Prezentă, nenumită, dar resimțită, o nouă disciplină vine să dubleze etnologia clasică aflată în plină criză de concepte, de metodă, de perspective. "(Carmen Huluță, în Con-text-ul final) Aduce proiectul acesta cu un ritual de trecere. Unul reușit, din moment ce am trecut de eclipsă
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
la muntele Athos pentru a-și găsi bărbatul „dezertor”, se rade în cap, camuflându-se în bărbat, are, pe drum, o criză pe jumătate extatică (își imaginează o scenă pe Sfântul Munte), pe jumătate clinică, se pierde într-un orășel nenumit (și, în fond, oarecare), pentru a fi în cele din urmă recuperată și adusă în prostrația maladivă din care plecase. Dacă experiența i-ar fi sedimentat lui Florin Lăzărescu simțul echilibrului (pe care părea să-l posede până acum), cu
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
ne oprim asupra cîtorva exemple: astfel, după cum subliniază Zumthor, în literatura franceză se remarcă absența persoanei autorului, je nu are o valoare cu adevărat autoreferențială pe planul discursului. El se substituie vreunei figuri tipice, în mod normal impersonală, ce rămîne nenumită, dar pe care o desemnează implicit - în spațiul sud-est european această caracteristică este și mai accentuată, cel care scrie este "călugărul", "principele", mai tîrziu "boierul". Deci, inevitabil, noțiuni clasice, ca cea de epigon și cea de creator original, cărora li
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
Și ceasul e-aici, înflorește și nu mai apune. Așadar, după legile alchimiei, cel căruia i se adresează poetul se ascunde în dosul pleoapelor mele, / devenind sufletul meu. În cele din urmă, nu văd o mai nimerită identificare a celui nenumit decât cea a viitorului însuși, cu o promisiune de durată: Și ceasul e-aici, înflorește și nu mai apune.
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
izbucnită în ei de cum s-au văzut. Paul, un tânăr scriitor cunoscut, Alicia, o tânără regizoare, și ea cunoscută, se întâlnesc ca participanți la un festival de artă cinematografică, desfășurat trei zile într-un mic oraș de la Mediterana. Țara e nenumită, iar despre personajul narator, Paul, nu ni se spune mai mult decât că este latin. Provine, oricum, dintr-o țară latină, după cum și orășelul de la Mediterana este tot latin. Latinitatea este mereu invocată, alt fel de a vorbi despre exuberanță
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
de la "romanul din spatele lucrurilor", la "cortinele de teatru care la un moment dat se pot ridica pentru a ne dezvălui inexprimabilul"). Naratorul-personaj pornește într-o adevărată odisee, rătăcind, asemenea lui Leopold Bloom, prin labirintul de străzi al unui oraș tentacular (nenumit, așa cum nenumit rămâne până la sfârșit și personajul), în căutarea unei realități "laterale", singura capabilă să facă față - pentru o vreme - golului și absenței. Practic trama epică este ca și inexistentă, dar lipsa ei e suplinită de o extraordinară consistență romanescă
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
din spatele lucrurilor", la "cortinele de teatru care la un moment dat se pot ridica pentru a ne dezvălui inexprimabilul"). Naratorul-personaj pornește într-o adevărată odisee, rătăcind, asemenea lui Leopold Bloom, prin labirintul de străzi al unui oraș tentacular (nenumit, așa cum nenumit rămâne până la sfârșit și personajul), în căutarea unei realități "laterale", singura capabilă să facă față - pentru o vreme - golului și absenței. Practic trama epică este ca și inexistentă, dar lipsa ei e suplinită de o extraordinară consistență romanescă a imaginarului
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
creației, copleșind aproape ăntreg universul suferințelor și pedepselor din Noduri și semne (1982). anca din Oul și sfera (1967) peste poemele stănesciene ăncepe să coboare o aură melancolica, apar stări necunoscute până atunci: regretul, greață, presentimentul morții, tristețea unei ănfrângeri nenumite; o vagă atmosferă crepusculara ănvăluie extraordinare poezii, de o arhitectură desăvârșită. Semnele acestei oboseli existențiale prefigurând o "schimbare la fața" a liricii sale sunt vizibile și an Necuvintele (1969) și an dulcele stil clasic (1970), ăn care se dezvoltă sugestii
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
identificat toate republicările ulterioare, nu numai că au fost compulsate manuscrisele din arhiva Călinescu de la Biblioteca Academiei și din alte arhive, multe punând probleme de descifrare și de interpretare, dar textele au fost adnotate, variantele menționate, identificate textele citate și nenumite, iar totul încununat cu un indice general de nume care va facilita utilizarea acestui uriaș corpus de publicații care, în mare parte, nu și-a pierdut actualitatea: nu atât pentru judecățile în sine, rezumate în marile sale sinteze, cât pentru
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
Internet. Polemicile au grade mai mari sau mai mici de importanță pentru mine. Nu prea știu cine sînt mulți dintre combatanți și de ce stîrnesc o vehemență atît de mare, pentru că la voi există obiceiul enervant de a comenta diverse lucruri nenumite. Citesc cîteodata un întreg articol de ironii fine și atacuri șlefuite dar nu am nici o idee care sînt crimele originare. Polemicile în care am avut și am un interes sînt cele dintre autohtoniști și cosmopoliți, dintre tradiționaliști și așa-zișii
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
obosește: "Rătăceam împreună pe străzi timide și vechi/ Unde culorile s-au pierdut cu amintirile/ Prin toate înoptările./ O casă era risipită,/ Un om arunca imagina timpului pierdut./ Pe noi ne înfiorau culorile și sunetul căzut.// Rătăceam împreună pe străzi nenumite,/ Prin timpul de totdeauna./ Culorile și înoptările nu erau oprite/ De nici o rugă./ Prea sus, cerul așeza crengi înflorite./ și visul pentru nimeni nu rătăcea pe drum./ Peste toate era oboseală grea - / Nu se mai vedeau numerile porților - / Noi visam
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
am pus cd-ul, a măcănit pe acolo că încarcă, face și drege, însă la un moment dat... cd-ul se oprește și ecranul rămâne negru" (forum.softpedia.com). Un caz special este cel în care formula insinuează caracterul negativ al lucrurilor nenumite; în acest caz, rezumarea are în primul rînd funcție eufemistică: ,să stai înnebunit de gândul că omul de lângă tine face și drege este cel mai chinuitor lucru" (ele.ro). Distanța luată față de acțiunile despre care se vorbește - agitație văzută de
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
diversele servicii secrete cu care făcuse afaceri și pe care, fără excepție, le trăsese în piept... ori toate acestea la un loc, ca în Orient Express-ul Agathei Christie. Ca și când toate aceste ipoteze n-ar fi fost de ajuns, naratorul nenumit al romanului ne împinge ușor într-o altă dimensiune, generatoare de o nouă, inedită realitate ficțională: aparentul sfârșit al magnatului ar reprezenta de fapt sfârșitul lumii noastre și renașterea lui într-o nouă dimensiune. Melmont se transformă astfel într-un
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
peste mijloc cu un șal de }arigrad, cu ișlicul în cap și învelit pînă la ochi cu o giubea de postav albastru blănită cu blană de rîs" (cap. I). în această antologică scenă ne întîmpină un fond balzacian mai profund: nenumit, dar prezent, Lavater îl ajută pe scriitorul român, ca și pe Balzac, să citească pe fața eroului său caracterul și destinul personajului. Iar prima apariție a celuilalt erou principal, Tuzluc, apariție sonoră, prevestitoare, sub forma zgomotului pașilor ce coboară încet
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
voce relatează povestea - Maria așteptându-și sfârșitul. Copilul cu nume schimbat Un copil de 5 ani își pierde părinții în timpul călătoriei pe mare și un bărbat vârstnic începe să-i poarte de grijă. Amândoi ajung în Novilla, într-o țară nenumită, în care se vorbește limba spaniolă. Li s-a șters trecutul, memoria și își încep aici noua lor viață, cu alte nume: David și Simon. Bărbatul știe că trebuie să-i găsească mama și are convingerea că o va recunoaște
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
fete, desigur nevinovată, și în capitolul 19, care descrie lumea pe dos, dictatura, demonica religie politică. Încheierea, splendidă, este o adevărată găselniță literară: scribul nu mai are vorbe, trebuie să șteargă, să aproximeze, să se descurce cu înlocuitori, pentru că o nenumită cenzură a atins cea mai delicată materie primă a libertății: cuvântul. În La apa Vavilonului (Humanitas, 1999), Monica Lovinescu are unul dintre cele mai frumoase elogii aduse cuvântului și una dintre cele mai profunde profesiuni de credință ale unui scriitor
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
Scott Bryan Wilson în The Quarterly Conversation, nr. 9, toamna 2007: Persoana întâi, persoana a doua și persoana a treia sunt folosite interșanjabil (și se schimbă destul de des) de cele mai multe ori fiind centrate în jurul punctului de vedere al unui protagonist nenumit. Aceste elemente, combinate cu simțul timpului și al cronologiei care sunt de-a dreptul haotice (în asemnenea măsură încât evenimentele se contrazic în cadrul aceluiași capitol), contribuie la caracterul straniu, asemănător visului din structura romanului lui }epeneag.(...) Complet absorbitoare în timpul lecturii
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
iar noi plângem pe corzile rupte ale harfei care a tăcut.” Un alt pasaj menționează un geniu care „mai este în viață - și fie ca viața să-i fie cât mai lungă!” S-a considerat mai târziu că acest artist nenumit - Goethe, desigur - a fi fost Schubert, dar în 1827 nimeni nu s-ar fi gândit să-l compare pe relativ obscurul compozitor cu Beethoven și să-l așeze în rândul artiștilor exemplari ai epocii. Într-adevăr, peste șapte ani, când
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
întrece pe cavalerul sacrificat, decît la capitolul considerației de sine în derivă astrala. O derivă ilustrata antologabil în editorialul prin care, la sfîrșitul anului trecut, direcția revistei își anunță falimentul, fără a-l numi ca atare. Ba chiar pretinzînd că nenumitul faliment vine după un miracol: "un miracol care n-a durat trei zile, ci nouă ani". Recte din 1990, cînd, în loc să intre pe o nouă orbită, publicația fondată de Victor Iliu, fără îndreptățire rebotezata Noul Cinema, a fost coborîta mult
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
impact asupra cititorului așa cum papilele gustative percep gustul piersicii după ciocolată: fad. Firește că cele două cărți aparțin unor genuri literare diferite, dar calitatea este punctul în care ele se despart ireconciliabil. Nu îmi explic rațiunea unui fel de regulă nenumită care se aplică celor mai mulți dintre scriitorii contemporani: debutul editorial marchează cartea cea mai bună a autorului. Există excepții, destule, din fericire, în care promisiunea făcută la început este onorată cu asupra de măsură. Cazul romanului Despărțiri, însă, urmează regula generală
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
la fel ca pentru cei doi ucenici care-l întâlnesc pe Isus înviat în drumul lor spre Emaus, dar nu-l recunosc, nimic nu e de la sine înțeles pentru cei patru eroi ai acestui roman: Bobby, Luca, Sfântul și naratorul nenumit, adolescenți proveniți din familii burgheze, cu o fermă educație catolică. Toți patru sunt frământați de întrebări la care nu află răspuns, întrebări despre bine și rău, prietenie și credință, dragoste și moarte. Declanșatoare a crizei lor este Andre, fata de
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
a trăi cu gîndul că vei fi trădat, povestea ciobanului nuntit cu cerul. Pe-o gură de raiu, volumul cu ilustrații de G. Zlotescu, scos de Naționala Gh. Mecu în 1943, e reorchestrarea, pentru altă mamă, a cîntecului de moarte nenumită. A presimțirilor, a îndoielilor și, peste toate, a temerii de tot ce alții ar putea afla. De tranzitivitatea unei reflecții, de publicul nepoftit în sala unui monolog fără martori. Șir de mărturisiri usturătoare, față de care empatia imposibilă l-ar împinge
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
-și fi ales singur drumul sau, "cînd discipolul e pregătit, magistrul îl așteaptă la ușă." Nu are, volumul acesta de studii, nimic din sobrietatea definitivă a unui testament literar. Totuși, sînt tentată să așez, în prelungirea unei cărți despre școală, nenumită așa, și despre frumusețe, versurile pe care autorul ei le cita undeva către sfîrșitul Testamentului unui eminescolog: " Și de-or trece pe-aste șiruri Ochii cei cuminți de fată Sau a junelui privire, De visare îngrecată, Da, la voi se
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
de eseurile lui Adrian N. Mihalache. Într-un fel de prefață - intitulată Pe gânduri... și împănată cu jocuri de cuvinte ce abuzează de bietul substantiv - mă trezesc ricoșând din citat în citat (Bacovia, pomenit și ca “Poetul”, Malraux, Rimbaud & Baudelaire - nenumiți, dar evidenți); și tocmai pe când constatam caracterul enciclopedic ad-hoc al cărții, dau peste Pledoarie pentru pornografie. Aidoma inginerilor sovietici care considerau cursul Volgăi o greșeală pe care se simțeau obligați s-o îndrepte, eseistul nostru propune câteva “îmbunătățiri” necesare, pe
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]