761 matches
-
inițiatice. La unele popoare, candidații sânt îngropați sau culcați în niște gropi proaspăt săpate, sau sânt acoperiți cu crengi și trebuie să stea nemișcați precum morții, ori sânt frecați pe tot trupul cu un praf alb ca să semene cu spectrele. Neofiții imită de altfel comportamentul spectrelor, pentru că nu se slujesc de mâini și de degete ca să mănânce, ci apucă hrana cu dinții, cum se crede că fac sufletele morților. În sfârșit, chinurile pe care le suferă urmăresc să arate, printre altele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de altfel comportamentul spectrelor, pentru că nu se slujesc de mâini și de degete ca să mănânce, ci apucă hrana cu dinții, cum se crede că fac sufletele morților. În sfârșit, chinurile pe care le suferă urmăresc să arate, printre altele, că neofitul supus torturii și mutilării trebuie să fie chinuit, sfâșiat, fiert ori fript de către demonii-dascăli ai inițierii, adică Strămoșii mitici. Suferințele fizice corespund stării celui care este "mîncat" de demonul-fiară, sfârtecat de colții monstrului inițiatic, mistuit în pântecele acestuia. Mutilările (scosul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
evoluate (India, Egiptul antic). În scenariile inițiatice, simbolismul nașterii se alătura aproape întotdeauna simbolismului Morții. În contextele inițiatice, moartea înseamnă depășirea condiției profane, nesanctificate, condiția "omului natural", care nu cunoaște sacrul și nu înțelege spiritul. Taina inițierii îi dezvăluie treptat neofitului adevăratele dimensiuni ale existenței: introducîndu-l în sacru, inițierea îl obligă să-și asume responsabilitatea de om. Trebuie să reținem de aici un element important, și anume că accesul la spiritualitate este redat, în societățile arhaice, printr-un simbolism al Morții
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trecut prin inițierea de pubertate vor face parte din societatea secretă, deși toți doresc acest lucru.21 Vom da un singur exemplu: la triburile africane mandja și banda există o societate secretă cunoscută sub numele de Ngakola. După mitul povestit neofiților în timpul inițierii, monstrul Ngakola avea puterea de a-i ucide pe oameni, înghițindu-i, și de a-i scuipa apoi, reînnoiți. Neofitul este băgat într-o cușcă reprezentând corpul monstrului. Aude de acolo glasul înspăimîntător al lui Ngakola, este biciuit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la triburile africane mandja și banda există o societate secretă cunoscută sub numele de Ngakola. După mitul povestit neofiților în timpul inițierii, monstrul Ngakola avea puterea de a-i ucide pe oameni, înghițindu-i, și de a-i scuipa apoi, reînnoiți. Neofitul este băgat într-o cușcă reprezentând corpul monstrului. Aude de acolo glasul înspăimîntător al lui Ngakola, este biciuit și torturat; i se spune că "a ajuns în pântecele lui Ngakola" și este pe cale de a fi mistuit. După ce trece și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este biciuit și torturat; i se spune că "a ajuns în pântecele lui Ngakola" și este pe cale de a fi mistuit. După ce trece și prin alte încercări, dascălul inițiator vestește în cele din urmă ca Ngakola, care îl inițiase pe neofit, l-a scuipat.22 Regăsim aici simbolismul morții prin înghițirea de către un monstru, simbolism atât de important în inițierile de pubertate. Să nu uităm că riturile de intrare într-o confrerie secretă corespund întru totul inițierilor de pubertate: recluziune, torturi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care cuprind înghițirea de către un monstru au ocupat un loc important atât în inițieri, cât și în miturile eroice și în mitologiile Morții. Simbolismul întoarcerii în pântece are întotdeauna o valoare cosmologică. În chip simbolic, lumea întreagă se întoarce, o dată cu neofitul, în Noaptea cosmică, pentru a putea fi apoi creată din nou, adică pentru a putea fi regenerată. După cum am văzut (capitolul II), mitul cosmologic este rostit în scopuri terapeutice. Pentru a putea fi vindecat, un bolnav trebuie ajutat să se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de eliberare. Buddha arăta calea și mijloacele de a muri din condiția umană profană, adică sclavia și neștiința, pentru a renaște în libertate, fericire și nirva1a. Terminologia indiană a renașterii inițiatice amintește uneori simbolismul arhaic al "trupului nou" dobândit de neofit prin inițiere. Chiar Buddha o spune: "Le-am arătat învățăceilor mei mijloacele prin care pot crea, pornind de la acest corp (alcătuit din cele patru elemente, supuse stricăciunii), un alt corp de substanță intelectuală (rûpim manomayam), întreg și înzestrat cu însușiri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fiii" pe care îi "zămislea" "întru credință" apostolul Pavel și "fiii lui Buddha", sau cei pe care îi "aducea pe lume" Socrate, ori "nou-născuții" din inițierile primitive. Deosebirile sânt evidente. Puterea însăși a ritului era cea care "ucidea" și "învia" neofitul în societățile arhaice, tot așa cum puterea ritului îl preschimba în făt pe cel ce urma să facă un sacrificiu, la hinduși. Dimpotrivă, Buddha "năștea" prin "gură", adică făcîndu-și cunoscută doctrina (dhamma); datorită cunoașterii supreme dezvăluite de dhamma, învățăcelul se năștea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la o nouă schimbare de stăpân. Vodă dăruiește locul cumpărat de la Salî aga turcul lui Pătrașco, fost mare postelnic, iar acesta îl vinde “dumisale lui Ilie Sturza stolnicul cel mare”. --Vreau să te aud ce spui, cârcotașule, despre fapta părintelui Neofit de la Bărboi. --Întâi să aud ce a făcut părintele, cumetre - m-a ischitit gândul de veghe.. --La 5 septembrie 1676 (7185) Alexandra, fata Dimii a lui Hulpe și cu feciorii, ei scriu că: “am vândut casa noastră cu loc cu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
veghe.. --La 5 septembrie 1676 (7185) Alexandra, fata Dimii a lui Hulpe și cu feciorii, ei scriu că: “am vândut casa noastră cu loc cu tot... în Ulița Armenească , lângă poarta sfintei mănăstiri Bărboiul... svinții sale egumenului de la... Bărboiul, anume Neofit... și sfinția sa... o au cumpărat pre banii svinții sale sfintei mănăstiri ca să-i hie moșie și pomană, în veci, pentru sufletul svinții sale”. Priceput-ai? --Am priceput, deșteptule! A făcut și el o faptă creștinească. Uite ce scrie însă, la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mă tem că “săoarii” se aflau în legături strânse cu turcii, de la care cumpărau săul. --Asta așa trebuie să fi fost. Acum însă o întrebare nu-mi dă pace, sfințite. --S-o auzim: --Pentru ce, la 27 august 1676 (7184, sfinția sa Neofit, egumenul mănăstirii Bărboi, cumpără “o pivniță de piiatră cu loc cu tot... lângă mănăstirea Bărboiul”, când el trăia în obștea mănăstirească? --Poate pentru mănăstire... Ori... l-o fi împins păcatul... sau... cine mai înțelege firea omului, fie el și egumen
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
datorită adăpostirii sale aici a reușit să-i învingă pe nemți<footnote Ibidem, documentul 529, p. 460 footnote>. În 16 mai 1720, Mihail Racoviță voievod întărește Mănăstirii Cetățuia stăpânirea asupra a două pogoane de vie dăruite de Mihalache, fiul lui Neofit călugăr<footnote Ibidem, documentul 588, p. 516 footnote>. Tot Mihail Racoviță în decembrie 1723, întărește lui Iostin, egumenul Mănăstirii Cetățuia, stăpânirea asupra unei dugheni de pe Ulița Hagioaiei, în urma judecății cu Petru Alevra negustor<footnote Ibidem, documentul 638, p. 552 footnote
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
privitoare la istoria orașului Iași, vol. IV, documentul 352, Editura Dosoftei, Iași, 2001, p. 254 footnote>. Datele cuprinse în acest document lasă să se înțeleagă, că zidul se prăbușise de curând, deoarece Patriarhul Hrisant se referă la starea lui. Egumenul Neofit i-a mulțumit pentru danii și a promis că va reface zidul, o casă și chiliile, ceea ce arată, că fuseseră construite în partea vestică a incintei și din cauza aceasta n-a rămas nici o urmă. Reducerea veniturilor mănăstirii din cauza proastei administrații
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
documentele sunt datate 30 martie 1679. La 18 iulie 1689 egumenul de la Trei Ierarhi dă un loc de casă în schimbul a 40 de stupi. La această tocmeală a participat și egumenul de la Cetățuia, Antim. Din 1700-1710 egumen al Cetățuiei este Neofit. Urmează apoi Ioanichie (1710-1718) sau Ionichie. La 4 iulie 1713 se judecă cu egumenul mănăstirii Sfintei Vineri pentru un hotar<footnote Ibidem, vol. III, documentul 452, p. 399 footnote>, iar la 12 iulie 1713 este martor la proces pentru semnele
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
este egumen între 1718-1728. El apare ca martor la 1 martie 1718, când se vinde o casă cu pivniță și loc pe Ulița Rusească de la Gheorghiță călăraș către Diamandi mare medelnicer<footnote Ibidem, documentul 553, p. 483 footnote>, apare cu Neofit călugăr la Cetățuia, la 26 februarie 1720 când fiul lui Neofit dăruiește mănăstirii Cetățuia două vii de câte două pogoane, cu cramă, șopron și cinci căzi<footnote Ibidem, documentul 586, p. 515 footnote>. Iustin apare și la 16 mai 1720
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
1718, când se vinde o casă cu pivniță și loc pe Ulița Rusească de la Gheorghiță călăraș către Diamandi mare medelnicer<footnote Ibidem, documentul 553, p. 483 footnote>, apare cu Neofit călugăr la Cetățuia, la 26 februarie 1720 când fiul lui Neofit dăruiește mănăstirii Cetățuia două vii de câte două pogoane, cu cramă, șopron și cinci căzi<footnote Ibidem, documentul 586, p. 515 footnote>. Iustin apare și la 16 mai 1720 când Mihail Racoviță voievod întărește Cetățuiei stăpânirea asupra a două pogoane
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
două pogoane, cu cramă, șopron și cinci căzi<footnote Ibidem, documentul 586, p. 515 footnote>. Iustin apare și la 16 mai 1720 când Mihail Racoviță voievod întărește Cetățuiei stăpânirea asupra a două pogoane de vie dăruite de Mihalache, fiul lui Neofit călugăr la Cetățuia<footnote Ibidem, documentul 588, p. 516 footnote>, iar la 2 noiembrie 1720, egumenul Iustin al Cetățuiei este martorul vânzării unei vii în Valea Comisului, Gligorie cu fiica lui Safta vând lui Alexandru mare căminar via cu 60
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la care egumenul Cetățuiei a fost martor, iarăși nu se menționează numele lui<footnote Ibidem, documentul 217, p. 154, 361, p. 262și 367, p. 266 footnote>, însă la 5 mai 1739 este martor în procesul unor dugheni se amintește de Neofit fără însă a-l prezenta ca fiind egumenul de la Cetățuia. Neofit este egumen al mănăstirii din 1739. S-a judecat pentru neplata unei chirii pentru un loc de pivniță<footnote Ibidem, documentul 317, p. 228 footnote>. La 20 martie 1739
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
numele lui<footnote Ibidem, documentul 217, p. 154, 361, p. 262și 367, p. 266 footnote>, însă la 5 mai 1739 este martor în procesul unor dugheni se amintește de Neofit fără însă a-l prezenta ca fiind egumenul de la Cetățuia. Neofit este egumen al mănăstirii din 1739. S-a judecat pentru neplata unei chirii pentru un loc de pivniță<footnote Ibidem, documentul 317, p. 228 footnote>. La 20 martie 1739 egumenul Neofit al Cetățuiei apare într-un document prin care este
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
însă a-l prezenta ca fiind egumenul de la Cetățuia. Neofit este egumen al mănăstirii din 1739. S-a judecat pentru neplata unei chirii pentru un loc de pivniță<footnote Ibidem, documentul 317, p. 228 footnote>. La 20 martie 1739 egumenul Neofit al Cetățuiei apare într-un document prin care este însărcinat să trimită ajutor la Sfântul Mormânt<footnote Ibidem, documentul 352, p. 254 footnote>. La 16 octombrie 1741 Neofit apare într-un sobor de egumeni ai mănăstirilor din Iași pentru a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
footnote Ibidem, documentul 317, p. 228 footnote>. La 20 martie 1739 egumenul Neofit al Cetățuiei apare într-un document prin care este însărcinat să trimită ajutor la Sfântul Mormânt<footnote Ibidem, documentul 352, p. 254 footnote>. La 16 octombrie 1741 Neofit apare într-un sobor de egumeni ai mănăstirilor din Iași pentru a judeca împreună cu mitropolitul Nechifor al Moldovei și alți ierarhi rămânerea în cinul monahal a boierului Șerban Cantacuzino<footnote Ibidem, documentul 73, p. 47 footnote>. La 7 decembrie 1748
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Șerban Cantacuzino<footnote Ibidem, documentul 73, p. 47 footnote>. La 7 decembrie 1748 când mitropolitul Nichifor judecă pricina unei moșii între două mănăstiri apare ca martor și egumenul Cetățuiei. Acesta este Hristofor<footnote Ibidem, documentul 577, p. 354 footnote>. Tot Neofit în 31 august 1742 se judecă pentru o casă din fața Uliței Rusești<footnote Ibidem, documentul 43, p. 32 footnote>, la 29 februarie 1742 se judecă pentru o pivniță de pe Podul Hagioaiei<footnote Ibidem, documentul 194, p. 108 footnote>, iar la
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Frumoasa. Dacă îți mai amintești, am mai vorbit noi despre unii care s-au călugărit târziu, după ce au avut familie și copii. Așa s-a întâmplat și cu cel care în mirenie s-a numit Necula grecul, iar în mănăstire Neofit. Feciorul lui, pe nume Mihalache, dăruiește mănăstirii Cetățuia, la 26 februarie 1720 (7228), „două pogoane de vie lucrată, și cu un șopron ce iaste în mijlocul vii și cu cinci căzi gata”. Mi-am adus aminte de porunca lui Costandin Mihail
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Era intitulată chiar „Abu”. Îmi aminteam ziua când Abulafia Își făcuse apariția la editură, entuziasmul aproape copilăresc al lui Belbo, bombănelile Gudrunei, ironiile lui Diotavelli. „Abu” fusese, desigur, riposta personală a lui Belbo față de detractorii săi, o glumă goliardică, de neofit, dar spunea multe despre furia combinatorie cu care Belbo se apropiase de aparat. El, care afirma Întotdeauna, cu surâsul lui palid, că din moment ce descoperise că nu poate fi un protagonist, se hotărâse să fie un spectator inteligent - inutil să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]