254 matches
-
caritatea și educația religioasă. În anul 1896 a fost stabilită Dieceza Episcopaliană de Washington cu Henry Y. Satterlee ca prim episcop. Din acel moment a fost stabilită strategia pentru construcția catedralei. Celebrul arhitect englez George Frederick Bodley, maestru al stilului neogotic, a fost numit arhitect-șef. Construcția catedralei a început destul de târziu, la 29 septembrie 1907, odată cu ceremonia de deschidere a lucrărilor oficiată de președintele Theodore Roosevelt. Finanțarea catedralei a venit din surse private, nemaiputând să beneficieze de sprijinul statului odată cu
Catedrala Națională din Washington () [Corola-website/Science/333524_a_334853]
-
război, lucrările au reînceput după o scurtă pauză, dar Bodley murise așa că Philip Hubert Frohman a fost numit arhitect-șef. Catedrală a fost finalizată în anul 1990 și inaugurată de către președintele George H. W. Bush. a fost construită în stil neogotic, prezentând similitudini cu catedralele medievale gotice europene, mai ales cu Catedrală din Canterbury. Congresul a desemnat catedrală drept "Casă Națională de Rugăciune" ("Național House of Prayer"). De-a lungul anilor aici au avut loc multe evenimente importante pentru poporul american
Catedrala Națională din Washington () [Corola-website/Science/333524_a_334853]
-
județului nostru dar și a României, este un loc de inițiere în istoria fascinantă a orologeriei, de studiu pentru specialiști, de admirație pentru iubitorii de artă. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea este monument de arhitectură în stil neogotic, de pe la 1910. A fost casă particulară a lui Luca Elefterescu, apoi casă particulară a lui Th. Masterson, iar după naționalizare sediul unor societăți științifice și culturale. Din 1973 este muzeu.
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
din Sanremo a fost ultimul loc de reședință al industriașului suedez Alfred Nobel. VILLA a fost construită în stil neogotic de arhitectul Filippo Grossi în 1870 și a fost cumpărată de Alfred Nobel în 1891. El a renumit-o „My Nest” (Cuibul meu), confirmând nevoia lui de liniște și pace interioară, după ani de aventură și aproape neîntreruptă călătorie. La
Vila Nobel () [Corola-website/Science/334290_a_335619]
-
este un edificiu religios, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, inclus în registrul monumentelor de arhitectură de importanță națională din Republica Moldova. Biserica a fost construită în stil neogotic. Curtea bisericii este înconjurată de un gard înalt de fier forjat. Biserica a fost ctitorită de Cezarina Dolivo-Dobrovolskaia (nume de fată Toma Boczarska), o catolică de origine lituaniană, al cărei soț, un militar rus în rezervă, a ctitorit biserica ortodoxă
Biserica romano-catolică din Orhei () [Corola-website/Science/335203_a_336532]
-
anul 2010 și are codul LMI = B-II-m-B-19483. Datele exacte despre construcția conacului sunt puțin cunoscute, aceasta fiind consemnată pentru prima oară într-un plan topografic din 1946. Stilul arhitectural este greu de definit, înglobând în mod armonios elemente din stilurile: neogotic, neoromânesc, rustic normand, stil chalet și Art Nouveau, la care se adaugă în special la interior, motive clasice și neobizantine. Deși inițial construită ca o locuință, are centrat în interiorul ei un amplu hol de onoare, pe două niveluri, cu rol
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
Conacul familiei Cantacuzino este un monument de arhitectură de importanță națională din satul Poiana, raionul Edineț. Data construcției nu este cunoscută. Se presupune că a fost concepută în în stil neogotic, cu decorațiuni des întâlnite în Europa de est. În spațiul românesc, familia de boieri Cantacuzino au fost printre cei mai înstăriți și cu o istorie bogată. Din spusele localnicilor, după Cantacuzino, conacul a fost proprietatea unui oarecare conte german Scheider sau Schleder
Conacul familiei Cantacuzino din Poiana () [Corola-website/Science/333779_a_335108]
-
finanțator dintr-o familie elvețiană nobilă, al cărui tată s-a căsătorit în Veneto cu o italiană din familia Forti. Proiectul complexului impunător a fost încredințat arhitectului Ernst Wullekopf, care a realizat unul dintre cele mai mari exemple de arhitectură neogotică aplicată unei clădiri industriale. Clădirea surprinde prin proporțiile sale neobișnuite în comparație cu cele ale arhitecturii tradiționale venețiene prezente pe ambele părți ale Canalului Giudecca. Ideea originală de a înființa o moară în Laguna Venețiană i-a aparținut lui Giovanni Stucky pe la mijlocul
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
două zone distincte: prima - dezvoltată pe verticală - includea moara, depozitele și silozurile, precum și birourile; o a doua - formată din clădiri mai mici - adăpostea doar fabrica de paste. De atunci datează aspectul actual. Wullekopf dorea să doteze edificiul cu o fațadă neogotică, având imprimat numele proprietarului morii surmontat de un orologiu uriaș, o perspectivă care a devenit un simbol al arhitecturii industriale din Italia. Începutul decăderii - care a fost, de asemenea, utilizată ca o fabrică de paste - a început încă din anii
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
timp de o lună de cinci sute de angajați). Redescoperită în 1994 de către compania Acqua Pia Antica Marcia (grupul Acqua Marcia), vechea zonă industrială a fost plasată patru ani mai târziu sub protecția Inspectoratului de Arte Frumoase. Lăsând neschimbată arhitectura neogotică, clădirea a fost apoi supusă unei restaurări majore. Sfârșitul perioadei de declin a vechiului complex a avut loc la mijlocul anilor 2000, cu semnarea unui parteneriat economic și financiar între Acqua Marcia și lanțul hotelier Hilton, în baza căruia zona a
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
care organizează evenimente culturale legate de arta secolului al XX-lea; în interior se mai păstrează mobilierul original și multe materiale artistice și fotografice legate de viața lui De Maria și de evenimentele petrecute în această casă. Exemplu de arhitectură neogotică din prima decadă a secolului al XX-lea, Casa dei Tre Oci este rezultatul mai multor tendințe arhitectonice, de la cele tradiționale venețiene la cele avangardiste ale secolului al XX-lea. Clădirea are trei etaje, dar trebuie subliniată importanța primului etaj
Casa dei Tre Oci () [Corola-website/Science/333374_a_334703]
-
cu trei enormi "oci" (termenul venețian pentru "ochi"), ferestre mari sub formă ogivală cu vedere la Canalul Giudecca și la Bazinul San Marco. În centrul fațadei de la cel de-al doilea etaj se află o fereastră biforă încadrată de decorațiuni neogotice.
Casa dei Tre Oci () [Corola-website/Science/333374_a_334703]
-
devenite ulterior adevărate obiective turistice ale viitoarei Capitale, dar și sediile unor instituții importante. Astfel, ridicat în 1822, Palatul Ghika Tei reprezintă un valoros edificiu de arhitectură neoclasică. Tot în Capitală, Palatul Suțu (finalizat în 1835) se remarcă prin stilul neogotic și găzduiește în prezent Muzeul Municipiului București. Început la jumătatea secolului al XIX-lea și finalizat în 1864, Palatul Știrbei de pe Podul Mogoșoaiei, în stil neoclasic, adăpostește astăzi „Muzeul Ceramicii și Sticlei”. Clădirea actualului Teatru Național din București a fost
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
perioada 1890 - 1895, a fost cel mai lung pod din Europa continentală din acea epocă. În 1860 este construită în Capitală "Casa Librecht", numită ulterior "Casa Filipescu" și în prezent "Casa Universitarilor", interesantă prin stilul propriu, de factură romanică și neogotică. Tot în București, în perioada 1865 - 1871, este construit Hotelul Bulevard, în ale cărui camere, în 1877, este introdusă pentru prima dată apa curentă în România. În 1872 este inaugurată clădirea Universității din Cluj (pe atunci "Universitatea „Franz Joseph”"), edificiu
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
1906, an în care parcul a găzduit Expoziția Generală Română din 1906. În 1904 este înființată "Școala Superioară de Arhitectură", avându-l ca director pe Ermil A. Pangrati. Conceput de arhitectul Ion D. Berindey, Palatul Culturii din Iași, în stil neogotic, cu bogate decorațiuni interioare și exterioare, a fost ridicat în perioada 1905 - 1907 și adăpostește o serie de instituții ale capitalei Moldovei, fiind o clădire reprezentativă a orașului. Palatul Ministerului Lucrărilor Publice a fost construit între anii 1906-1910, în stil
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Stilul anilor 1900 se regăsește în majoritatea cartierelor vechi din Timișoara. În cartierul Iosefin unde se află Casa cu păuni. Clădirea Romulus Nicolin, după cum mai este denumită, a fost proiectată de arhitectul Martin Gemeinhardt și îmbină elemente Art Nouveau și neogotice. Numele arhitectului este încastrat pe fațada casei, care este situată vis-a-vis de Palatul Klein. Casa cu păuni Casa cu păuni Alături de binecunoscuții păuni încoronați, deasupra ferestrelor de la etaj mai sunt reprezentate și alte animale, precum lupi sau bufnițe. Legătura dintre
Timișoara și Oradea: “Un alt stil Liberty” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105815_a_107107]
-
insulei Tenerife, cât și a întregii provincii. Fațadă în stil neoclasic datează din anul 1820 și a fost realizată în conformitate cu planurile Catedralei din Pamplona; structura actuala a bisericii a fost edificata între anii 1904 și 1915 și este în stil neogotic. Biserică a fost sfințită la 6 septembrie 1913. Catedrală a fost construită pe o structură din beton, fiind una dintre primele clădiri din Spania în care a fost folosit acest material. Cupola actuala și bolțile au fost reconstruite cu fibre
Catedrala din San Cristóbal de La Laguna () [Corola-website/Science/334010_a_335339]
-
interesului în perioada romantică pentru arta și arhitectura medievală, regele Ludovic I al Bavariei i-a ordonat în 1833 arhitectului Carl Alexander Heideloff să execute o serie de lucrări de restaurare, dar nu a fost mulțumit cu refacerile în stil neogotic și a stopat lucrările. Fiul său, Maximilian al II-lea i-a comandat mai târziu lui August von Voit să continue renovarea castelului între 1852 și 1858 într-un stil arhitectonic mai conservator. În anii 1930 opinia generală cu privire la arta
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
arhitectură din sudul Moraviei și, de asemenea, printre cele mai cunoscute simboluri ale orașului Brno (este reprezentat, de exemplu, pe moneda cehă de 10 coroane). Aspectul exterior impresionant cu cele două turnuri înalte de 84 de metri este în stil neogotic, în timp ce interiorul este în mare parte baroc, fiind realizat de sculptorul morav Ondřej Schweigl. Actuala înfățișare a bisericii se datorează arhitectului vienez August Kirstein, care a câștigat un concurs de arhitectură în anul 1901. Biserica a fost reconstruită pe baza
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
fiind realizat de sculptorul morav Ondřej Schweigl. Actuala înfățișare a bisericii se datorează arhitectului vienez August Kirstein, care a câștigat un concurs de arhitectură în anul 1901. Biserica a fost reconstruită pe baza planurilor sale în perioada 1904-1909 în stilul neogotic. Începerea construcției catedralei datează din secolele XI-XII, când pe acest loc s-a aflat o veche capelă romanică. Lucrările de construcție erau începute la sfârșitul secolului al XII-lea, în timpul domniei margrafului Conrad al II-lea Otto, duce al Boemiei
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
noi și eliminarea unei mari părți a elementelor gotice din interior. Reconstrucția a fost continuată de arhitectul local František Benedikt Jangles. În anii 1879-1891 s-a început modificarea arhitecturală a bisericii. În acest timp se lucra la reconstrucția în stil neogotic a capelei Sfintei Fecioare Maria din prezbiteriu și, de asemenea, a sacristiei. Forma actualului altar principal datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când altarul vechi în stil baroc a fost înlocuit cu un altar de lemn în stil neogotic
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
neogotic a capelei Sfintei Fecioare Maria din prezbiteriu și, de asemenea, a sacristiei. Forma actualului altar principal datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când altarul vechi în stil baroc a fost înlocuit cu un altar de lemn în stil neogotic, cu înălțimea de 11 m. Altarul a fost realizat de sculptorul vienez Josef Leimera în 1891 și prezintă la partea superioară răstignirea lui Cristos, iar la partea inferioară pe toți cei doisprezece apostoli. În exteriorul catedralei, lângă zidurile acesteia, se
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
a secolului al XI-lea. Biserica Sf. Petru și Paul, din secolul al XI-lea, care domină Vyšehradul, a fost remodelată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea și din nou în anii 1885 și 1887 în stil neogotic. Vyšehrad și zona din jurul său a devenit parte componentă a orașului Praga în 1883. Zona este în prezent unul dintre districtele cadastrale ale orașului. Începând din secolul al XXI-lea, Vyšehrad a devenit un parc public, care este un loc
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
Praga (1757), iar decorațiunile exterioare au fost înlăturate în 1799. Turnul a fost folosit pentru ceremoniile de încoronare începând din 1836, pe aici trecând alaiul domnesc către Catedrala Sf. Vitus. Aspectul actual al turnului se datorează refacerii sale în stil neogotic în anii 1878-1886 de către arhitectul Josef Mocker după modelul turnului de la capătul dinspre Orașul Vechi al Podului Carol. Mocker a construit un acoperiș ascuțit și o platformă de observație și a eliminat ceasul adăugat la începutul secolului al XIX-lea
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
coroanei și arhiva au fost aduse la Praga, iar în 1620 castelul a fost predat împăratului Ferdinand al II-lea. După ce a fost cucerit în 1648 de către suedezi, el a început să se ruineze. În cele din urmă, o reconstrucție neogotică a fost realizată de Josef Mocker între 1887 și 1899, dându-i castelul aspectul actual. Reconstrucția a fost realizată după modelul folosit de Napoleon al III-lea și Viollet-le-Duc la Castelul Pierrefonds sau mai târziu de Wilhelm al II-lea
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]