383 matches
-
se discută probleme precise. În acest cadru informal se elaborează planuri de salvare și de acordare de lichidități, pentru a evita prăbușirea unor țări, FMI având doar rolul de coordonator, În absența unei bănci centrale supranaționale. Dacă marșul triumfător al neoliberalismului ă presupunând, pentru a relua formula lui Ulrich Beck, că dereglementarea economiei și extinderea geografică a piețelor ar putea rezolva marile probleme ale umanității ă nu a fost deocamdată confirmat, ar fi totuși periculos și pripit să repudiem globalizarea „fără
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este altceva decât oportunismul drapat de political correctness? Autorul, Theodor Codreanu, a fost determinat la reacție de manifestările iconoclaste ale unui curent care pe fondul schimbărilor istorice din Europa Centrală și Răsăriteană din jurul lui 1989 și al modernizărilor sub semnul neoliberalismului a văzut în adeziunea la acesta nu numai un fel de obligație pentru contemporani, ci și un criteriu de evaluare. "Ideologia corectitudinii politice, urmașa marxismului cultural scrie Theodor Codreanu este utilizată copios în ultimii ani, în așa zisele campanii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dialectică a istoriei, în mod exact, din marxismul sovietic, ca să preiau titlul cunoscutei cărți a lui Marcuse. Dar "corectitudinea politică" cu care ne întâlnim după prăbușirea autorității intelectuale a marxismului, din 1989, are altă proveniență. Ea vine acum din inițiativele neoliberalismului stimulat de reușitele globalizării. În orice caz, va trebui cunoscută istoria de după 1989, care nu este doar o prelungire a ceea ce a fost anterior, cum se crede grăbit la noi. Va trebui ieșit din obiceiul reconstituirii istorice vagi, cu largi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a putut afirma cu succes într-un mediu internațional relativ relaxat și comod, deși dominat încă de principii realiste. Ceea ce în RI a ajuns să fie cunoscut sub numele de "a doua mare dezbatere" a fost disputa între neorealism și neoliberalism. Spre deosebire de liberalismul clasic, bazat pe individualitate, drepturi politice, economie liberă și drepturile omului, neoliberalismul aduce în prim plan rolul instituțiilor internaționale ca și creatoare de stabilitate și securitate. Educând statele în vederea surmontării unui mediu anarhic imatur, pentru a îl parafraza
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dominat încă de principii realiste. Ceea ce în RI a ajuns să fie cunoscut sub numele de "a doua mare dezbatere" a fost disputa între neorealism și neoliberalism. Spre deosebire de liberalismul clasic, bazat pe individualitate, drepturi politice, economie liberă și drepturile omului, neoliberalismul aduce în prim plan rolul instituțiilor internaționale ca și creatoare de stabilitate și securitate. Educând statele în vederea surmontării unui mediu anarhic imatur, pentru a îl parafraza pe Buzan, instituțiile neoliberale proiectează de asemenea un mediu internațional structurat pe coordonate economice
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
anexe ale unor procese economice globale asupra cărora nu numai că nu au nici un control direct, ci care aproape că dispune de state înseși. Economia și politica devin, prin intermediul instituțiilor și organizațiilor internaționale, interdependente (Vezi Nye, Keohane: 2009). Neorealismul și neoliberalismul au multe elemente comune, cel mai important fiind cel de structură internațională; contează mai puțin că primul accentuează dimensiunea ei politică iar ultimul pe cea economică: cele două curente sunt în mare măsură complementare. Administrația George W. Bush Jr. a
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Lumea a Treia trebuie să își asume rolul de forță socială majoră a unei mișcări contrahegemonice de proporții. Numai așa, argumentează autorul, se pot pune bazele depășirii blocului istoric global și poate începe procesul de emancipare de sub hegemonia omnipotentă a neoliberalismului. Pentru a reveni la problema inițială a acestui capitol: cum a contribuit marxismul la posibilitatea depășirii filosofiei pozitiviste din care face parte fără doar și poate? Să începem cu asumpțiile de bază ale pozitivismului: mersul științific înspre progres al omenirii
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
spune decât un singur lucru: mergeți înainte" ("At historic crossroads...": 2001, 240-241). Lui Gorbaciov îi este desigur greu să accepte că "modelul sovietic" nu reprezintă o opțiune pentru nicio societate est-europeană și să admită adevărul dureros al victoriei depline a neoliberalismului american. Probabil că avea în vedere constituirea unei noi forme de social-democrație care să fie adoptată de către întreaga Europă și a cărei paternitate să o revendice cel puțin parțial. Nu putem ști cu certitudine. Ce putem ști este că "libera
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fi avut dreptate. Anii '80 nu au adus schimbări importante în ceea ce privește orientarea internațională a leninismului romantic. Acestea au fost corelative metamorfozelor intrasistemice ale "lagărului socialist" și, chiar dacă în sens reactiv, s-au pliat de asemenea și pe transformările globale extrasistemice. Neoliberalismul neoconservator al administrației Reagan (1981-1988), o formă ideologizată a liberalismului clasic, a abordat agresiv fenomenul leninist, deja descompus din interior de consistente influențe ideatice "burgheze". Leninismul a răspuns la început în termeni sistemici, după care a pus în practică, din
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
note: explaining the 1958 Soviet troop withdrawal from Romania", în SAIS Review, vol. 10, nr. 2, pp. 231-246. Verona, Sergiu (1992), Military occupation and diplomacy. Soviet troops in Romania, 1944-1958, Durham & London, Duke University Press. Vesalon, Lucian (2010), "Populism și neoliberalism în discursul "modernizării statului"", în Gherghina, Sergiu; Mișcoiu, Sergiu (ed.), Partide și personalități populiste în România postcomunistă, Iași, Editura Institutul European, pp. 191-232. Vincent, R.J. (1995), Human rights and international relations, New York, Melbourne, Cambridge University Press. Viotti, Paul, Kauppi, Mark
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la 20 octombrie de cel al lui Maniu. Dar integritatea și constituționalismul lui Maniu constituiau un blestem pentru Carol, așa că acesta va demisiona. La 14 ianuarie 1933, a fost instituit un nou guvern Vaida, care a durat pînă la restaurarea neoliberalismului din noiembrie. Iorga a ridiculizat conducerea Partidului Național Țărănesc, pe care o considera acum mai rea decît cea liberală. Vaida a devenit "aventurierul Pestei" (Budapestei); Au cutezat să abuzeze de numele Majestății Sale". "Să umilească Coroana, aceasta este cea mai
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
-și mascheze ambițiile" (în privința antisemitismului și a puterii personale)55. Astfel încît procesul prezis de Borkenau își încheiase ciclul complet. Întrucît condițiile unei democrații românești lipseau, frămîntările sterile lăsau o singură alternativă: o dictatură radicală (de stînga) sau una reacționară. Neoliberalismul (așa cum și-a elaborat Manoilescu ideile corporatiste) a ajuns la concluzia sa logică: un stat fascist (sau pseudofascist) sub conducerea unei clici favorabile industrializării; un regim modernizat cu regele jucînd rolul de dictator. Deoarece poporul nu accepta de bunăvoie sacrificiile
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
frustrare)? Dețineau vreun răspuns "liberalismul" și industrializarea forțată (de pe urma căreia, ca să-l parafrazăm pe Banuel, numai "o burghezie lipsită de farmec și de discreție" a profitat), suportată de 80% din populație (țărănimea)? Acest liberalism avea să se transforme ulterior în "neoliberalismul" de tip fascist al Dictaturii Regale. În ciuda marilor lui eforturi, cea mai importantă contribuție a lui Iorga la politica țării sale a fost faptul că și-a dat seama de la bun început de pericolul nazist și de cel sovietic. Repetîndu-și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Eminescu de "filogermanism", dobîndit datorită educației sale și a "procesului său formativ spiritual". Vezi Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu și romantismul german, București, 1986. Ștefan Zeletin îl considera pe Eminescu cea mai mare figură a reacției românești împotriva clasei burgheze române". Zeletin, Neoliberalismul, București, 1927, p. 127 66 Caragiale a imortalizat tipul, creînd personajul fictiv "Rică Venturiano" 67 O viață de om așa cum a fost, vol. I, p. 208 68 Op. cit., p. 209 69 În 1890 (și ulterior), Iorga l-a onorat cu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Martin Griffiths, op. cit., pp. 300-306. 34 Mircea Malița, Între ..., p. 295. 35 Joshua S. Goldstein, Jon C. Pevehouse, op. cit., pp. 95-139. 36 Ionel Nicu Sava, Studii de securitate, Centrul român de studii regionale, București, 2005, p.65. 37 Lucian-Dumitru Dârdală, "Neoliberalismul" în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, op. cit., p. 151. 38 Mircea Malița, Între..., p. 13, p. 339. 39 Daniel Biro, "Idealismul utopic sau gândirea internaționaliștilor liberali" în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, op. cit., p. 89. 40 Joshua S. Goldstein, Jon C. Pevehouse
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
de efectele populismului (și asta chiar dacă trebuie să admitem că, în realitate, aceste efecte nu sunt atât de ușor de separat). Urmând o linie argumentativă similară, anumiți cercetători au demonstrat convingător faptul că populismul în America Latină este compatibil atât cu neoliberalismul, cât și cu etatismul (Roberts 1995; Weyland 1996, 2001). În fapt, chiar și în Europa de astăzi își găsesc adăpost atât partide populiste de stânga, cât și de dreapta (Albertazzi & McDonnel, 2007; March & Mudde, 2005). Prin urmare, nu există niciun
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
statut de adversar. Ascensiunea chavismului a transformat dezbaterea privitoare la populismul din America Latină în trei feluri fundamentale (și aflate în legătură una cu cealaltă). Mai întâi, în linii generale a eclipsat dezbaterea din anii 1990 referitoare la compatibilitatea populismului cu neoliberalismul. Alegerea lui Chávez, de la bun început un adversar înverșunat al "neoliberalismului sălbatic", a fost prima dintr-o serie de victorii electorale fără precedent ale liderilor populiști și de stânga din regiune. Până în 2011, unsprezece țări, reprezentând 2/3 din populația
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din America Latină în trei feluri fundamentale (și aflate în legătură una cu cealaltă). Mai întâi, în linii generale a eclipsat dezbaterea din anii 1990 referitoare la compatibilitatea populismului cu neoliberalismul. Alegerea lui Chávez, de la bun început un adversar înverșunat al "neoliberalismului sălbatic", a fost prima dintr-o serie de victorii electorale fără precedent ale liderilor populiști și de stânga din regiune. Până în 2011, unsprezece țări, reprezentând 2/3 din populația regională, erau guvernate de președinți de centru-stânga. Cei mai mulți dintre acești lideri
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fără precedent ale liderilor populiști și de stânga din regiune. Până în 2011, unsprezece țări, reprezentând 2/3 din populația regională, erau guvernate de președinți de centru-stânga. Cei mai mulți dintre acești lideri au fost mult mai prudenți decât Chávez în privința contestării ortodoxiei neoliberalismului; niciunul dintre ei, până la urmă, nu se bucura de luxul de a avea, asemenea Venezuelei, o comoară neașteptată precum veniturile din petrol, care ofereau, prin bogăția lor, libertate politică. Totuși, "virajul spre stânga" a reflectat în mod evident o uzură
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a pus pe agenda politică a regiunii căutarea de alternative la frontul neoliberal și la politica de centru (Lewitsky și Roberts, 2011; Weyland et al. 2010). După ascensiunea lui Chávez, problema nu se mai punea dacă populismul putea coexista cu neoliberalismul, ci mai degrabă dacă putea crea alternative semnificative și viabile la acesta. În al doilea rând, în Venezuela și în alte state din America Latină, această căutare de modele de dezvoltare alternative a politizat din nou inegalitățile socio-economice. După criza datoriilor
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
liberalizare de tip "atrage și înlocuiește" (vezi Stokes, 2001). Pérez fusese președinte în perioada de relaxare a cheltuielilor bugetare specifică boom-ului petrolier din anii 1970, iar în campania sa electorală promitea o revenire la prosperitate și critica din plin neoliberalismul și instituțiile financiare internaționale. Prin urmare, campania electorală nu prea oferea indicii asupra schimbării de direcție pe care Pérez și partidul său erau pe cale să o efectueze. Întrucât a simțit faptul că establishmentul politic își pierdea progresiv legitimitatea − rata de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
definiție deci, adversarii politici au fost concepuți ca fiind forțele antipatriotice, având legături în mod caracteristic cu interesele puterii imperialiste. Sub forma acestei construcții ideologice, chavismul se putea defini pe sine ca fiind în opoziție cu capitalul internațional și cu neoliberalismul globalizat, fără să respingă capitalismul sau pe capitaliști în sine. Într-adevăr, Chávez a ajuns la putere promovând o economie mixtă "umanistă", care împrumuta elemente de la ambele modele de dezvoltare capitalist și socialist, cu o piață eliberată de controlul monopolist
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de talie mică și mijlocie, el a refuzat să privatizeze serviciile sociale și compania națională de petrol, argumentând faptul că sectoarele strategice ale economiei ar trebui să rămână în proprietatea statului. Deci discursul chavist timpuriu nu a promis să înlocuiască neoliberalismul cu o viitoare alternativă socialistă. În loc de asta, discursul s-a tot întors la logica "celei de a treia căi", dintre capitalism și socialism, a unor personalități precum Perón, care se angajaseră de partea unui capitalism orientat spre interior și condus
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
precum Perón, care se angajaseră de partea unui capitalism orientat spre interior și condus de stat. Într-adevăr, această orientare semăna oarecum cu etatismul rentier alimentat de câștigurile din petrol al Venezuelei din timpul duopolului AD-COPEI de dinainte de trecerea la neoliberalism la sfârșitul anilor 1980. Discursul mai radical referitor la construcția "socialismului pentru secolul XXI" s-a născut mai târziu, după 2004 (vezi Hawkins, 2010a: 83), atunci când guvernul lui Chávez s-a stabilizat politic și economic după o serie de confruntări
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Population Size, Unemployment, and Individual Characteristics on Voting for the Vlaams Blok in Flanders 1991-1999", în European Sociological Review 25(4): 411-24. Roberts, A., (2003), "Demythologizing the Czech Opposition Agreement", în Europe-Asia Studies 55(8): 1273-303. Roberts, K. M., (1995), "Neoliberalism and the Transformation of Populism in Latin America: The Peruvian Case", în World Politics 48(1): 82-116. ------ (1998), Deepening Democracy? The Modern Left and Social Movements in Chile and Peru, Stanford: Stanford University Press. ------ (2006), "Populism, Political Conflict, and Grass-Roots
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]