1,289 matches
-
realizeze astfel o tălmăcire muzicală. Nenumărate sunt dificultățile de ordin lingvistic întâmpinate în versiunea de față - adevărată piatră de încercare a traducătorului de astăzi -, regăsindu-se la toate nivelurile limbii, sintactic, semantic, lexical, frazeologic, prozodic, căci romanul abundă în arhaisme, neologisme, latinisme și italienisme, precum și în hiperbate, metafore, tautologii. Soluțiile de echivalare sunt mereu sugestive, lăsând mult râvnita impresie de curgere lină, de naturalețe. În tălmăcirea celor peste cinci mii de versuri, care reprezintă o căutare deliberată la vremea aceea a
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
darul de a pune în evidență pregătirea participanților și, în același timp, capacitatea lor de a gândi pe cont propriu. Lucrările mi s-au părut remarcabile, înainte de toate, prin stăpânirea, până aproape de virtuozitate, a limbii române, prin utilizarea precisă a neologismelor, prin cunoașterea limbajului de specialitate. Am identificat și texte care, prin originalitatea interpretărilor, păreau să aparțină unor critici literari talentați și experimentați, deși fuseseră compuse pe loc, de niște adolescenți (care învață, ca într-o viziune matinală a lui Nichita
O Românie ideală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7611_a_8936]
-
flori și pachetul de salam: "April e o splendoare/ În explozie de floare/ Dar drama-i plagă, doare/ De patru luni în spital ancorat,/ De patru ori pe pancreas tăiat." (Doleanță). De un comic (involuntar) infinit este folosirea gongorică a neologismelor, în versuri de slăvire exaltată a iubirii: Nu obosești, poet pasional,/ Să mă săruți cu un fior astral?/ Miriade, ardente sărutări/ Mă leagănă în zeești desfătări/ Când suntem doi, formând un întreg/ Cu rezonanța noastră un strateg/ Care doboară complexe
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
ideea poetică, uneori vibrantă și îndrăzneață, imediat ce îmbracă haină străină devine convențională. Cruditățile de limbaj și exotismul poemelor românești se șterg. Ceea ce jenează în versurile poetului francez Macedonski (iar situația se va repeta în roman) este relativa inabilitate lexicală, utilizarea neologismelor latine savante în contexte de lirism intens, provocînd scăderea bruscă a patosului. Peisajelor somptuoase din versurile românești le corespunde aici luxul rece de tip Leconte de Lisle; doar rareori temperatura toridă pătrunde și în textul galic, precum în acest final
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
fi trebuit să-l urce pe scenele pariziene. Din păcate, aceste aspirații au eșuat. Le calvaire de feu, interesant doar ca experiment, nu reușește să exprime exasperarea simțurilor, așa cum dorise autorul lui: într-un limbaj rebarbativ și analitic, înțesat de neologisme tehnice, prozatorul se ocupă, pe 150 de pagini, cu descrierea senzațiilor preponderent erotice încercate de cei doi eroi ai săi, un cuplu de adolescenți izolați pe o insulă pustie. Rezultatul e mai degrabă hilar. Ce-i drept, varianta românească a
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
un cuplu de adolescenți izolați pe o insulă pustie. Rezultatul e mai degrabă hilar. Ce-i drept, varianta românească a aceluiași text, intitulată Thalassa, apărută cu peste un deceniu mai tîrziu, rămîne mult superioară: aici există mai puține pasaje analitice, neologismele stridente au dispărut, descrierile sună uneori extrem de inspirat. Dar ambele forme, franceză și română, ale unicului său roman arată clar că această specie nu i se potrivea lui Macedonski. Ca dramaturg, scriitorul s-a afirmat în tinerețe cu palide prelucrări
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Exprimarea raporturilor de coordonare și subordonare – conjuncția, conjuncțiile coordonatoare și subordonatoare; aplicativ: locuțiunile conjuncționale . Nivelul semantico-lexical Vocabularul limbii române; cuvântul – unitatea de bază a vocabularului; formă şi conţinut; sensul propriu și sensul figurat; sinonime; antonime; omonime; polisemie; aplicativ: arhaismele; regionalismele; neologismele; împrumuturile; categorii semantice (contextualizare/ recontextualizare); paronimele frecvente; pleonasmul; dinamica vocabularului – normă/abatere de la normă; câmpul lexico-semantic; mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului; aplicativ: sufixele diminutivale și augmentative N ivelul fonetic Sunetul şi litera: corespondenţa dintre ele; reguli de despărțire a
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
cuvintelor care conțin foneme specifice limbii ucrainene Vocabular Structura cuvântului. Cuvântul, unitate de bază a vocabularului; Cuvântul și contextul; forma și sensul cuvintelor. Categorii semantice: sinonime, antonime Cuvintele moștenite și cuvintele împrumutate. Limba literară, limba populară, limba vorbită, limba scrisă. Neologismele. Regionalismele. Mijloacele de îmbogățire a vocabularului: interne și externe. Familia de cuvinte. Cuvintele polisemantice. Polisemia în raporturile ei cu omonimia. Variație stilistică Variații de registru Construcția frazei în limba vorbită și în limba scrisă Organizarea coerentă a textului: succesiunea ideilor
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
limitân-du-se la doi termeni. Altă incertitudine are ca obiect caracterul neutru sau negativ al rezolvării unei dileme. Unele dicționare românești prind în definiția dilemei trăsătura semantică defavorabil („situație cu două ieșiri, ambele defavorabile", Florin Marcu și Constant Maneca, Dicționar de neologisme, DN, 1986). Interpretarea negativă a dilemei e răspândită și în dicționarele străine - „alegere nedorită și neplăcută" (MW), „două alternative nefavorabile" (COD), „termeni... la fel de nesatisfăcători" (TLFi); nu și în Petit Robert. Nu e deloc necesar să preluăm (așa cum a făcut-o
Dileme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6003_a_7328]
-
prim plan o operă mediană, exaltată însă de critică în lipsă de altceva. Rămîne autorul junimist prin excelență și discipolul maiorescian prin vocație. Unica sa reușită culturală este de natură lingvistică: a scris o limbă clară, nuanțată, a dozat atent neologismele indispensabile, arhaismele, regionalismele și termenii populari - supunîndu-se regulii formulate de Maiorescu și devenite cu timpul o regulă a Junimii în ansamblul ei. Frazarea atentă și buna-cuviință lexicală se degajă din orice scriere a autorului; înainte de a afla ce vrea Zamfirescu
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
debut, uitatul poem Levante și Calavryta, poetul de 22 de ani ne oferise esențialul inspirației sale: romantismul mediu gen Musset, în tonalitate generală de factură Bolintineanu. Spre deosebire însă de pașoptist, Zamfirescu nu acuza nici o stridență lexicală, nu utiliza nici un neologism deplasat, iar tragica bucată se desfășura fără pic de patos, după regulile bunei-cuviințe. Lui Macedonski îi plăcuse, probabil, inspirația solară și sudică a debutantului, atracția lui pentru Mediterana, visul unui clasicism păgîn. Exact ca în Levante și Calavryta scrie poetul
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
nu s-a întîmplat niciodată ca barbaria să învingă în mod durabil civilizația, și în lupta acestor două elemente nu încape îndoială al cui va fi viitorul.” (În contra școalei Bărnuțiu). Faza a doua a creației începe la Maiorescu o dată cu studiul Neologismele (1881) și durează pînă spre mijlocul deceniului zece, o dată cu încheierea de fapt a activității sale critice. În general polemicile dispar, iar exemplele negative nu mai reprezintă resortul articolului, dimpotrivă: fiecare nou studiu pune în lumină un mare scriitor. În legătură cu fiecare
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
dejucarea unei intrigi, cineva anunță că „trebuie actorie mare, pe bază de mucles.” Ajuns la Paris, un fanfaron de trei parale care cochetează cu ideea de spionaj n-are habar de conjugări și, drept urmare, ia formele verbale de imperativ drept neologisme! În dicționare nu sunt de găsit, zice el, și adaugă: poate în Larousse! Cui are răbdare să-l asculte, același palavragiu i se recomandă drept ditictiu. Detectiv, adică. De la astfel de inventatori spontani de vocabule, preia și Niculae Gheran câteva
Oborul pentru totdeauna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5722_a_7047]
-
să facă fraze gândite parcă în limba lui Dante și să considere cu indulgență aventurile lui Heliade numindu-l doar „stravagant”. Numai că, în stilul său seducător, în paginile sale cele mai terne, strecura măcar sclipiciul insolit al câte unui neologism mai ales italienesc, ceea ce nu anula eroarea de fond, în fapt, malonestitatea (ca să nu mă exprim prea neaoș și să scriu „ticăloșia”); eu aș zice, revenind la clipele de atunci, că o slujește și o face suportabilă; eu am întregistrat-o
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
o variantă impusă doar prin scris de E. Lovinescu, spre dezaprobarea marelui filolog Lazăr Șăineanu, sub cuvânt că nu există în franțuzește. El predomină (sau „predomnește”) astăzi, s-a banalizat, e deci de un efect stilistic mai redus. Multe din neologismele ereticului academician, mai ales italienisme, au rămas și-i caracterizează stilul, ceea ce în comunism îi era îngăduit, deși câte un romanist titrat ca Iorgu Iordan i-l reproșa în sfera lor academică, uneori și în presă. Tov. acad. G. Călinescu
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
mai ajuns mormântal, sepulcral, macabru, a fabricat un cuvânt indiscutabil mai expresiv, la modul senzațional, dacă mi se permite expresia. La scurt timp după aceea am descoperit ceva care punea în cauză una din prioritățile lui Călinescu în materie de neologisme: e vorba de buclucașul italienism „certo”, pe care îl întrebuința cu sensul din limba surorii noastre mai culte, adică un oarecare, un anumit, fiind deci un pronume nehotărât. Pompiliu Constantinescu, neștiind italienește, îl preluase de la Călinescu cu sensul crezut de
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
A. Urechia de pe la 1866-1867. De altfel, la folosirea lui determină și franțuzismul un certain roman sau une certaine idée. Faptul că un scriitor și om de cultură de anvergura lui Călinescu întrebuința cu vădită intenție demonstrativă italienisme și în genere neologisme latine și neolatine, în atmosfera de atonie și conformism de partid care oferea „noutăți” aproape numai din rusește sau trecute prin filiera muscălească, făcea din ceea ce citeam (sporadic) la Cronica optimistului sau cu alte ocazii o stridentă erezie... Timpuri! (Nu
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
nu mai pomenesc de numeroșii termeni din lexicul muzical la care el recurgea frecvent pentru a caracteriza poezia: „brio”, „adagio”, franțuzismul „son” (sunet) părând și el la prima vedere un italienism. Rog să se țină seama că acum, când cele mai multe neologisme s-au banalizat, efectul aproape exotic al unor inovații călinesciene s-a pierdut; abia când și când mai descopăr ce noutate însemnau ele (chiar și cele ale „moderniștilor”, prin anii ‘20-‘30 ai secolului în care m-am născut eu
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
se recomandau și mai vârtos prin această calitate, cele care urmau cursurile pensioanelor catolice se exprimau uneori mai ușor în franțuzește și nemțește, iar engleza făcea și ea pași galopanți, consecutiv interesului general (chiar politic și diplomatic) pentru lumea anglo-saxonă. Neologismele din sfera latinității noastre pe care n-o mai contesta nimeni, chiar dacă niște exaltați de tipul Dan Botta ne îndrumau spre Bizanț, fiind depășiți doar de N. Densușianu cu „pelasgii” săi, pentru mine erau cele mai atractive, chiar dacă italienismele lui
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
să impună un tip solemn de tratare, mai ales că monstruosul volum de hârtie al lui Călinescu depășea obișnuitele fruntarii (un cuvânt foarte folosit în vremea războiului, când ne luptam nu doar cu dușmanii, dar și cu infiltrațiile lor, cu neologismele, așa că era mai lăudabil să întrebuințezi acest cuvânt decât franțuzismul pe care-l înlocuia forțat: frontieră). Era o incursiune și în politică, în istorie, în artă, ca agent al afirmării naționale, urmând niște linii vădit contradictorii. Era mai mult o
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
literatura română încetase să mă preocupe, voiam să scriu un op de tip eseistic-filosofic, așa cum îmi sugerase exemplul lui Papini cu al său proiectat Adamo, rapporto sugli uomini, de care aflasem dintr-un articol de Mircea Eliade. Interesul meu pentru neologisme era pur instinctiv, ținând de calitatea de scriitor pe care, treptat, mi-o dovedeam mie însumi scriind o literatură variată, în nici un caz hărăzită publicării, până în 1959, când lucrurile se schimbaseră mult. Repet: este situația mea de atunci, nu e
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
până în 1959, când lucrurile se schimbaseră mult. Repet: este situația mea de atunci, nu e vorba de ce gândesc eu acum; mi-am schimbat și nuanțat unele propuneri sau ipoteze prea radicale, deși am rămas un partizan și un cultivator al neologismului neolatin, în care văd cea mai directă și justificată legătură a noastră cu Occidentul la care aspiră indistinct cam toată lumea. (A.G.)
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
contractă", le strâng,... fenomen tipic epocii de tranziție de la neînvățarea de carte spre însușirea unui nivel superior de cunoaștere și deci de a avea modalități de rostire corectă a cuvintelor, fără de precipitare sau fără teama de a greși pronunțarea acelor neologisme mai greu de rostit și în fața cărora vorbitorii se cabrează asemeni unui cal înaintea unui obstacol... A propos de gemenii monozigoți, când diferențele mici nasc conflictele mari... Cineva spune despre Istorie: „E o damă grasă și confuză, peltică" -, dar care
De inimă albastră... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6248_a_7573]
-
scăpat sticla de Pepsi-Cola direct pe pietrișul fierbinte al plajei taberei de pionieri. In acele zile de demult copiii trebuiau să aspire la casca strălucitoare de pompier sau la halatul alb de medic. Până și cuvântul universal „designer" părea un neologism dubios, tolerat în măreața limbă rusă datorită unor limite lingvistice numai până la prima înrăutățire serioasă a situației internaționale. Dar pe vremea aceea în limbaj și în viață în general existau foarte multe lucruri dubioase și stranii. Să luăm fie și
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
în uz, dincolo de pitorescul unui eveniment sportiv. În orice caz, în română succesul sau a fost uriaș: probabil pentru că are aspect onomatopeic, nu ridică dificultăți de pronunțare și intră perfect în tiparul morfologic al substantivelor feminine articulate. Dublă pasiune pentru neologisme și pentru onomatopee a condus la o adaptare morfologica imediată și la o productivitate lexicala și semantica extremă. E uimitor cum împrumutului lexical i s-a refăcut prompt un singular nearticulat -vuvuzelă („Un oligarh rus a cumpărat o vuvuzelă de
Vuvuzela, vuvuzeaua by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6184_a_7509]