275 matches
-
se pot spune, căci nu e vorba de un înțeles ascuns ce așteaptă să fie dat la iveală. Cât privește celelalte două labirinturi, aflăm că sunt ridicate de oameni și la porunca unor oameni. Cu toate acestea, fac vizibil ceva neomenesc. Dacă în realitate a fost posibil așa ceva, sau dacă istoria a consemnat ceva de acest fel, nu are acum importanță. Cuvântul scriitorului le arată exact așa cum sunt. Unul dintre ele, înălțat în insulele Babiloniei, exprimă un imens orgoliu. Se voia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
am trăda cu totul lumea din paginile scriitorului, teribil de însuflețită și viguroasă, o lume a voinței de viață. Stranietatea labirintului se descoperă, cred, în alt chip. Aduce în față ceva care, deși ține de lumea omului, comportă un element neomenesc. Anunță deodată ceva care excede puterile omului. Cel părăsit în lumea deșertului nu are cum să-l străbată, căci se vede singur și fără nici un reper. Iar cel care poruncește să se ridice un labirint din piatră și bronz se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cât mai simpli, cum aflăm în ultimele rânduri ale povestirii: Regele părăsit în deșert are în față propria nimicnicie și, deopotrivă, ceva mai presus de viață și de moarte. O asemenea experiență lasă să se întrevadă, în definitiv, ceea ce e neomenesc în viața și în moartea omului. Secțiunea a doua LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 7. Vanitatea unui argument Firesc până la un punct, logica sancționează în chip sever orice enunț ce ratează sensul ca atare. Merge mai departe, ca să ne spună că nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cazul său, pare să fie valabilă credința că adevărul - legea, de această dată - este în altă parte. Nu neapărat dincolo, separat de lumea acestei vieți, însă în altă parte. Altfel nu ar fi așteptat întreaga viață, cu o răbdare aproape neomenească, să intre în edificiul legii. Paznicul îi va tot spune că nu este încă timpul să intre. Nui spune că nu are voie să intre, sau că nu are acest drept, sau că nu va putea niciodată să intre. Ci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
160-163 ~ contradictoriu 79-80, 80 (n. 67), 102, 132, 137 ~ hiperbolic 84 ~ imposibil 79, 81, 109 (n. 100) ~ indeterminat 105, 110, 117 omenesc limite ale celor ~ști 35, 37- 38, 53, 67, 83, 130-131, 152, 155, 163 (vezi și „limită“) ~ și neomenesc 31-32, 36, 42-46, 52, 54, 122, 129- 130, 151-152, 187 ostentum 74 P paradox ~ absolut 150, 153, 159, 164- 165, 168, 173-175 ~ al clipei 129, 171-172, 177-180 ~ al cunoașterii 165-172 ~ al gândirii 28, 64- 67, 84, 164-172 ~ al iubirii 169-170
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
el însuși dar nu se putea împăca cu ideea incidentului, când a fost salvat de Ramona. Considera că cele întâmplate erau din vina lui, că băuse prea mult. Iar pe soțul ei niciodată nu-l văzuse băut într-un hal neomenesc, deși în casa lor exista permanent băutură și nici nu erau vizitați de oameni care nu se puteau controla. Acesta era motivul pentru care bătrâna doamnă nu vedea cu ochi buni legătura dintre fiica ei și acest tânăr, făcându-i
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
singurul dintre ucenici prezent în mulțime când Pilat i-a întrebat pe cine-l vor eliberat. În clipa de liniște și nehotărâre care a urmat, pentru prima oară și-a deschis gura în acele zile și a strigat cu glas neomenesc «Barabas, Barabas, îl vrem pe Barabas!», iar mulțimile, ca mulțimile, au repetat după el, nici ele nu știau de ce, dar asta nu mai avea importanță. Preoții s-au bucurat și i-au încurajat și mai mult; în definitiv, Barabas era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
străine, nu s-a ivit totuși niciodată vreo neînțelegere nici în mijlocul ei, nici împotriva principelui, atât când soarta le-a fost nefavorabilă, cât și atunci când treburile au mers bine. Faptul acesta n-a putut să aibă alte cauze decât cruzimea neomenească a lui Hanibal, cruzime care, adăugată la însușirile lui nenumărate, l-a făcut să fie întotdeauna, pentru soldații lui, demn de respect și de teamă. Dacă n-ar fi avut acea primă însușire, celelalte nu i-ar fi fost de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
lanterne, n-am mai avut nimic altceva de făcut decât să mă uit, firește, tot nu venise Salvarea. — Te doare? Vroiam să-l Întreb, dar n-am făcut nimic decât să mă uit. Nu-mi dădeam seama de unde vine șuieratul neomenesc prin gura deschisă și șuvițele de sânge prelingându-se din colțul buzelor, din nări și ochii care Încă mai priveau din fața Încremenită. — Te doare? Te doare? Te doare? Și, undeva, Încă mai sclipind, Înțelegătoare, lumina cât un vârf de ac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de telefoniste racordate la băieții cu ochi albaștri. Pârâituri, Întreruperi, intervenție la profesorul Stan să avem linie libeă, telefonul roșu, trebuie s-o sun urgent, dar urgent! urgent de tot, pe Christa! Și, În fine, după trei ore de tensiuni neomenești, un țârâit debil. Și el, repezindu-se să smulgă telefonul cu priză cu tot, ca să spună: — Da, draga mea, sunt bine, fii liniștită, mă simt perfect, nu mă doare stomacul, nu sunt constipat, nu am diaree, Îmi iau la vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ți-a ieșit din minte faptul că i-ai distrus viața, nu? Își frecă bărbia dus pe gânduri. — E un pictor mizerabil. — Dar e un om admirabil. Și un bucătar excelent, adăugă râzând batjocoritor. Împietrirea lui era de-a dreptul neomenească, și în indignarea mea nu mai eram dispus să-mi îndulcesc vorbele. Chiar dacă e o simplă curiozitate, aș vrea să-mi spui dacă ai simțit cumva măcar o undă de remușcare pentru moartea lui Blanche Stroeve? Îi urmăream cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri, ce se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!(Cuvinte atribuite lui Iulian Apostatul. ) Ei bine, după acest episod destul de plin de dramatism - pe care, însă, nu l-am exagerat deloc -, sufletul lui Eugen începu din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
poziția aceasta nefirească! Oare cum de am reușit să ajung în halul ăsta, atât de departe de poziția mea obișnuită de dormit? Asta sigur nu poate fi de bine. Pe urmă, de ceva vreme, tot aud numai glasuri sumbre și neomenești în somn. Poate că vor sămi transmită ceva anume, căci doar s-au mai întâlnit asemenea cazuri. Oare ce să fie? Spre exemplu, ultimele cuvinte de noaptea trecută, pe care le-am auzit limpede de tot, au fost: ‹‹Gata! Acum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
exact atunci, fără îndoială că, instinctiv, din prima clipă și-ar fi întors privirea de la victimă - n-ar fi suportat priveliștea. Într adevăr, Victoriei, de la durere pesemne, i se schimonosi în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de groază. Tremură, plâng, țipă, dar dau năvală. Ascultam și nu pricepeam nimic; actul nostru era pur organic. Afoni perfecți. Nimic spiritual. Totuși, firile noastre voluntare și biciul nevăzut al tatălui - padre padrone - ne-au antrenat într-o muncă aproape neomenească. Exersam fiecare câte zece ore pe zi. Uneori și noaptea. „Labor omnia vincit!” Virgilius se referea, desigur, la disponibilitatea omului obișnuit. Spune-i așa ceva insului de pe stradă și-n cumsecădenia lui neghioabă acesta va lua chestia de bună. Va munci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
comunica cu ele, hainele trebuie să-ți fie albe și imaculate, oricât de întunecate ți-ar fi gândurile. Abadiania este un univers al veșmintelor albe, o lume hiperaglomerată de îngeri căzuți ce mișună în toate direcțiile, așteptând cu o răbdare neomenească să le crească aripile. Peste tot, cozi interminabile; către camerele de energie, unde se desfășoară consultațiile sau operațiile spirituale; la farmacie, la băile de cristale, să intri la cascada sacră, pentru supa rituală făcută la "Casa" ce încheie o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
temători de variantele spiritiste, înțeleg că energia colosală de care dispune Joao nu poate fi decât de origine divină. El este un ales al domnului, de unde și numele Joao de Deus. El vindecă precum Hristos, făcând uz de puterile lui neomenești. În fond, această formulă pare cea mai adecvată și pe înțelesul oricui. Celelalte oferă explicații confuze, nepalpabile, echivoce, chiar și pentru practicanții lor. Oare Joao ce crede, pe care dintre variante o preferă? Oare el cum își spune? Are vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prin bălăriile care creșteau vara, înalte cât omul și chiar mai mari, în spatele azilului, unde se ascundeau tot felul de câini pripășiți. Noi ne aventuram rar pe-acolo; el umbla fără grijă; dacă era cazul bolborosea ceva într-un limbaj neomenesc pe care însă câinii îl înțelegeau. Odată, țin minte, a apărut chiar în fața azilului un câine mare cât un vițel, roșu ca focul. Toți care ne găseam afară în clipa aceea am tulit-o în coridor, cu excepția Hingherului care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui mari ca pe o zdreanță, tăcea mai departe, absent, iar băiețandrul nu îndrăznea să aibă nici o inițiativă, își plimba ochii de la mine la Laura care, îngrozită și goală, s-a îndepărtat câțiva pași. M-am pomenit scoțând un strigăt neomenesc, un fel de urlet, poate în speranța că astfel îi voi face pe cei doi pescari să se întrebe dacă nu m-a auzit cineva, apoi m-am încheiat repede la pantaloni. Văzând că nu se întâmpla nimic, am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un costum gri pal stropit, o cravată de mătase neagră, o cămașă albă Încheiată În stil vechi, cu gulerul și manșetele rotunjite. Pe degetele lungi și subțiri are nenumărate inele masive care atrag voit atenția asupra mâinilor sale fine și neomenesc de palide. ș...ț Părul lung, prelins pe un craniu boltit, stă răsucit În șuvițe pe tâmple și gât”. Cu ochi de artist, Beaton Îi mai observă expresia mîinilor, a frunții, chipul destins, de o rară finețe a trăsăturilor, mustața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o formă slabă, care stătea pe fundul apei și care avea contururile atât de buhăite și de umflate încât abia dacă-ți dădeai seama ce fusese. Marie începu să țipe dintr-odată, scoțând niște sunete ascuțite, înalte și atât de neomenești de parcă ar fi fost un pescăruș care-și urmărește prada. Tresărirăm cu toții, iar Bez scăpă lanterna; se auzi cum cade în apă cu un zgomot puternic și apoi se stinse. Forma dispăru. Marie țipa din ce în ce mai tare. —E Violet! țipa ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
transmite însă mersului său aroganța. Gândurile mele sunt atât de neclare, încât simt necesitatea beției. Deodată îmi văd personajul venind apatic spre firma de pompe funebre, unde, în fața vitrinei, odihnește în poziție verticală un coșciug. Tânărul pare pierdut în gânduri neomenești, își târăște trupul cu scârbă. Dar brusc și fără să se clatine, omul ia coșciugul în spinare și o rupe la fugă. Surprinși, ori mai degrabă consternați, angajații firmei ies în stradă; evident însă că nu au sub nici o formă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri, ce se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!1 Ei bine, după acest episod destul de plin de dramatism - pe care, însă, nu l-am exagerat deloc -, sufletul lui Eugen începu din nou să se adâncească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]