474 matches
-
observă că posibilitatea unificării coreene ar putea fi un factor important în schimbarea atitudinii Chinei față de prezența militară a SUA în Asia de Nord-Est (Bernstein și Munro, 1997, p. 30). O astfel de schimbare ar fi în concordanță cu predicția neorealistă potrivit căreia China va fi împinsă treptat către conflict cu status quo-ul regional. Totuși, Beijingul consideră că viitorul Taiwanului este principala problemă din dezbaterea dintre SUA și China. Documentul emis de administrația chineză în 1993, cu privire la reunificarea Chinei a repetat
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
paralelă între comportamentul Chinei din timpul crizei rachetelor din Taiwan și comportamentul Germaniei din perioada interbelică (Friedman, 1997, p. 233). Astfel, există semne că puterea tot mai mare a Chinei o încurajează să conteste status quo-ul regional, așa cum sugerează logica neorealistă. În relațiile dintre China și Japonia există evoluții paralele. După "revitalizarea" Tratatului de Securitate americano-japonez din 1996, chinezii au devenit tot mai preocupați că alianța are scopul de a îngrădi China. Un aspect special care generează tensiuni pentru China este
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
exprimat și îngrijorarea cu privire la posibila achiziționare de către China a tehnologiei de alimentare în aer, și a emis avertizări publice cu privire la achiziționarea unui portavion (Segal, 1993, p. 30; Roy, 1994, p. 163). Se poate afirma că astfel de tendințe sprijină predicțiile neorealiste privitoare la conflictul structural emergent între Japonia și China. Rolul Chinei în dinamica geopolitică din Asia vine în sprijinul interpretării neorealiste a strategiilor sale post-Război Rece. China a afișat o perspectivă de sumă nulă asupra suveranității sale în Hong Kong și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
unui portavion (Segal, 1993, p. 30; Roy, 1994, p. 163). Se poate afirma că astfel de tendințe sprijină predicțiile neorealiste privitoare la conflictul structural emergent între Japonia și China. Rolul Chinei în dinamica geopolitică din Asia vine în sprijinul interpretării neorealiste a strategiilor sale post-Război Rece. China a afișat o perspectivă de sumă nulă asupra suveranității sale în Hong Kong și Macao, în negocierile cu Marea Britanie și Portugalia. Mai mult, ea a insistat ca negocierile privind aceste teritorii să se desfășoare bilateral
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
serie de rivalități teritoriale este exacerbată prin animozitățile istorice dezvoltate între China și alte state din regiune (Buzan și Segal, 1994, p. 4). Numărul și complexitatea disputelor în care este implicată China în Asia de Est pot fi invocate de neorealiști drept simptome ale unor tensiuni structurale mai profunde, care sunt o consecință a puterii în afirmare a Chinei. Evoluția relațiilor Chinei cu Rusia, India și Pakistan, precum și cu state din Africa de-a lungul anilor 1990 pot fi, de asemenea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
unor tensiuni structurale mai profunde, care sunt o consecință a puterii în afirmare a Chinei. Evoluția relațiilor Chinei cu Rusia, India și Pakistan, precum și cu state din Africa de-a lungul anilor 1990 pot fi, de asemenea, explicate din perspectivă neorealistă. Odată cu dispariția amenințării sovietice, relațiile chino-rusești s-au ameliorat foarte mult în câteva domenii (Goo, 1993, p. 293; Garver, 1998, pp. 119-129). Destinderea chino-rusă poate fi privită în termenii efectelor unei structuri multipolare emergente, "în care un bloc ruso-chinez "continental
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
chino-rusă poate fi privită în termenii efectelor unei structuri multipolare emergente, "în care un bloc ruso-chinez "continental" balansează un bloc americano-japonez "maritim"" (Garver, 1998, p. 131; vezi și Bilveer, 1998). Relațiile Chinei cu state din Asia de Sud vin în sprijinul enunțurilor neorealiste. Relațiile chino-indiene s-au dezghețat la începutul anilor 1990, culminând cu un acord privind granița disputată din Himalaia, în 1993. Totuși, această ameliorare a apărut ca urmare a izolării diplomatice a Beijingului după masacrul din Piața Tiananmen. Între cele două
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
majoră în Africa. Totuși, odată cu progresele modernizării economice a Chinei, aceste contacte au devenit depășite (Snow, 1994, p. 320). Așadar, tiparul general al relațiilor Chinei cu Rusia, India și Pakistan, precum și cu state africane poate fi înțeles în termenii predicțiilor neorealiste. China are relații avantajoase cu aceste state când este marginalizată, dar pe măsură ce marginalizarea se reduce, politicile ei reflectă interese ce decurg din capacitățile în schimbare. Conform analizei neorealiste, comportamentul Chinei față de menținerea păcii de către ONU reflectă puternic o preocupare pentru
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și Pakistan, precum și cu state africane poate fi înțeles în termenii predicțiilor neorealiste. China are relații avantajoase cu aceste state când este marginalizată, dar pe măsură ce marginalizarea se reduce, politicile ei reflectă interese ce decurg din capacitățile în schimbare. Conform analizei neorealiste, comportamentul Chinei față de menținerea păcii de către ONU reflectă puternic o preocupare pentru suveranitate. În octombrie 1991, China a participat la desfășurarea autorizată de Consiliul de Securitate al ONU a unor forțe pentru supravegherea alegerilor din Cambogia, și a făcut presiuni
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fost motivat în primul rând de preocupările legate de influență, și nu de o transformare fundamentală a atitudinilor sale față de suveranitate (Gill și Reilly, 2000, p. 50). Astfel, comportamentul Chinei în privința intervenției internaționale pe parcursul anilor 1990 este compatibil cu predicțiile neorealiste. Poziția Chinei cu privire la regimul de non-proliferare poate fi interpretat ca reflectând un comportament compatibil cu neorealismul. China a aderat la Tratatul de Neproliferare în 1992, la extinderea acestuia în 1995 și la Regimul de Control al Tehnologiilor pentru Rachete (MTCR
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1995 și la Regimul de Control al Tehnologiilor pentru Rachete (MTCR) în 1994. În 1995, China a cooperat și cu SUA în exercitarea presiunilor asupra Coreei de Nord, pe tema proliferării nucleare. Totuși, aceste evoluții pot fi explicate cu ajutorul teoriei neorealiste. Ca putere nucleară în cadrul regimului, NPT și extinderea NPT din 1995 nu au constrâns în nici un fel capacitatea Chinei de a dezvolta arme nucleare (Godement, 1997, p. 103). Acțiunile Chinei de a controla proliferarea nucleară în Coreea de Nord sunt în totalitate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în cadrul regimului, NPT și extinderea NPT din 1995 nu au constrâns în nici un fel capacitatea Chinei de a dezvolta arme nucleare (Godement, 1997, p. 103). Acțiunile Chinei de a controla proliferarea nucleară în Coreea de Nord sunt în totalitate compatibile cu predicțiile neorealiste datorită interesului ei față de luarea unor astfel de măsuri. Mai mult, China nu a susținut sancțiunile economice impuse de Consiliul de Securitate al ONU, ci a insistat asupra acțiunii bilaterale. Prin urmare, China a făcut ca eforturile sale să depindă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sancțiunile din domeniul înaltei tehnologii, și a subliniat că angajamentul său nu este în nici un caz ireversibil (Godement, 1997, p. 102). Mai mult, au existat în continuare acuzații că RPC încalcă regulile regimului (Mullins, 1995, p. 138). Astfel, conform predicțiilor neorealiste, MTCR fie este atât de slab încât nu impune constrângeri reale asupra transferurilor de rachete ale Chinei, fie este ineficient, probabil. În cele din urmă, aspecte ale strategiilor economice ale Chinei aduc dovezi care sprijină argumentele neorealiste. Surplusul comercial al
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Astfel, conform predicțiilor neorealiste, MTCR fie este atât de slab încât nu impune constrângeri reale asupra transferurilor de rachete ale Chinei, fie este ineficient, probabil. În cele din urmă, aspecte ale strategiilor economice ale Chinei aduc dovezi care sprijină argumentele neorealiste. Surplusul comercial al Chinei cu SUA este semnificativ, ea fiind tot mai presată de SUA să înlăture barierele comerciale și să crească transparența sistemului său juridic (Levine, 1998, pp. 104-105). Pe parcursul anilor 1990, încercările Chinei de a fi admisă în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
atât între Europa, Japonia și SUA, cât și între statele europene (Cable și Ferdinand, 1994, p. 255; Moller, 1996; Maull, 1997; Klein, 1998). Un astfel de comportament poate fi înțeles în termeni compatibili cu conflictul structural emergent anticipat de modelul neorealist. În general, există numeroase dovezi care favorizează o interpretare neorealistă a strategiilor Chinei dintre 1989 și 1999. Conform cu puterea sa economică în afirmare, China și-a modernizat capacitățile militare și a urmărit o agendă tot mai revizionistă după Războiul Rece
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
europene (Cable și Ferdinand, 1994, p. 255; Moller, 1996; Maull, 1997; Klein, 1998). Un astfel de comportament poate fi înțeles în termeni compatibili cu conflictul structural emergent anticipat de modelul neorealist. În general, există numeroase dovezi care favorizează o interpretare neorealistă a strategiilor Chinei dintre 1989 și 1999. Conform cu puterea sa economică în afirmare, China și-a modernizat capacitățile militare și a urmărit o agendă tot mai revizionistă după Războiul Rece. Acest fapt a dus China către un conflict atât cu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de Est. Relațiile Chinei cu alte state din sistemul internațional s-au schimbat în funcție de capacitățile ei relative, iar atitudinile față de intervenție și regimul de non-proliferare, precum și față de includerea în OMC indică tipare de comportament care pot fi asociate cu predicțiile neorealiste. Instituționalismul Potrivit teoriei instituționaliste, instituțiile internaționale pot dobândi o valoare instrumentală pentru state. În anumite condiții, statele vor fi încurajate să instituționalizeze aspecte ale interrelaționărilor lor, atunci când acest lucru facilitează urmărirea intereselor naționale. Totuși, când instituționalizarea impune costuri nete statelor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
întrucât cresc gradual costurile de imagine asociate cu încălcarea normelor incipiente sau cu un comportament obstrucționist. Astfel, există semne că ARF moderează așteptările strategice ale Chinei, chiar dacă într-un grad limitat. De asemenea, instituționaliștii ar putea construi contraargumente la afirmațiile neorealiste privind folosirea regimului de non-proliferare de către China. NPT poate reduce probabilitatea ca vecinii Chinei să achiziționeze arme nucleare, astfel reducând nevoia Chinei de a descuraja (Garrett și Glaser, 1995, p. 76). În ceea ce privește MTCR, Rynhold sugerează că, "aparent, chinezii percep chestiunea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
CTBT pentru a-și putea duce la bun sfârșit programul de modernizare nucleară (Roy, 1998b, p. 151). Totuși, aderarea la CTBT îi cere Chinei și să riște proliferarea nucleară în Asia de Sud, fapt care a și avut loc recent. Conform teoriei neorealiste, Carpenter sugerează că orice încercare de a bloca India în CTBT a impulsionat India să elimine decalajul dintre capacitățile sale nucleare și cele chineze (Carpenter, 1998, pp. 2-3). Așadar, aderarea Chinei la Tratat este notabilă dintr-o perspectivă instituționalistă, mai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și achiziții militare" (Shambaugh, 1994, p. 55; vezi și Shambaugh, 1992, p. 89). În ansamblu, realismul identității sugerează că presiunile interne au făcut ca RPC să urmărească o politică externă care, deși seamănă la un nivel superficial cu un comportament neorealist, este susținută, de fapt, de un tip distinct de realism politic. Realismul identității poate să ofere o explicație generală solidă a unor trăsături aparent contradictorii ale comportamentului de politică externă al Chinei după Războiul Rece. În timp ce China manifestă o tendință
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
asupra statutului relativ sau absolut al Chinei, așa cum sugerează neorealismul și instituționalismul. După cum concluzionează Beylerian și Canivet, preocuparea reală a regimului chinez în anii 1990 nu a vizat statutul, ci identitatea (Beylerian și Canivet, 1997, p. 222). Astfel, spre deosebire de alternativele neorealiste și instituționaliste, realismul identității surprinde clar modul distinct prin care politica externă chineză reflectă complexitatea relației dintre autoritatea internă a regimului și mediul extern. În linii mari, predicțiile modelului liberal cu privire la strategiile Chinei după Războiul Rece pot fi convingătoare. Aceasta
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
linii mari, predicțiile modelului liberal cu privire la strategiile Chinei după Războiul Rece pot fi convingătoare. Aceasta nu înseamnă că China și-a conturat un set în general liberal, de preferințe strategice. În schimb, comportamentul Chinei în politica externă trece dincolo de predicțiile neorealiste și instituționaliste datorită influenței puternice a preferințelor sale strategice asupra comportamentului în plan extern. Comportamentul diplomatic realist al Chinei apare din cauza particularității elitei conducătoare: ea depinde profund de beneficiile interdependenței și, concomitent, se teme de consecințele acesteia. Conceptul de realism
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
profunde a identității sale naționale. O posibilă reacție a elitei chineze față de această situație este orientarea către "neoconservatorism". În timp ce o revigorare noeconservatoare ar putea-o încuraja să adopte o versiune mai dură a realpolitik, ea nu trebuie înțeleasă în termeni neorealiști. În schimb, neoconservatorismul poate fi privit ca o reacție față de intensificarea crizei identității naționale chineze de la sfârșitul anilor 1980. Fewsmith notează că, în era post-Tiananmen, neoconservatorismul trebuie privit ca o reacție la faptul că "principala întrebare de referă nu atât
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sinteză a urmărit atât să integreze prăbușirea Uniunii Sovietice într-o concepție asupra tendințelor istorice generale din sistemul internațional, cât și să genereze o agendă de cercetare asupra naturii ordinii post-Război Rece, mai vastă decât cea produsă în urma dezbaterilor dintre neorealiști și instituționaliști. Apoi am examinat studiile de caz ale politicii externe a unor state importante în perioada dintre 1989 și 1999, în lumina modelelor teoretice. Studierea reacțiilor acestor țări față de sfârșitul Războiului Rece a indicat tendințe empirice din sistemul internațional
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
propus de realiști și instituționaliști implică în mod clar faptul că teoriile sistemului internațional stabilite în timpul Războiului Rece nu trebuie să fie revizuite fundamental în lumina evoluțiilor din politica internațională a anilor 1990. William Wohlforth a încercat să reformuleze modelul neorealist astfel încât să-l adapteze la o agendă de cercetare mai largă, ce include posibilitatea stabilității marilor puteri la nivel global (Wohlforth, 1999). Potrivit acestui argument, concentrarea capacităților americane în sistemul internațional este atât de mare încât blochează încercările sistematice de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]