330 matches
-
câmp numai cu roțile din față ale căruței acum ruptă în două. Simți ceva cald la cot, se uită și de abia atunci își dădu seama de întreaga grozăvie. Nenea fusese pur și simplu decapitat de o schijă, sângele, pârâu neostoit curgea acum cu spumă albă prin șanțul scorojit și uscat de arșiță. Fetița se trăsese mai la o parte tremurând. Se uita la el cu niște ochi mari întrebători. Păpușa înfășată cu moletiera ceea verde era undeva pusă de-a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o activitate mai delicată, fiindcă dărâmă totul acolo unde ar putea construi. Să urmeze acum indicațiile șefului, i se păru acum stupid și cu totul nelalocul său, se gândea ce să spună bătrânului ca să abată cât de cât îndârjirea lui neostoită și măcar să-l asculte. Nu-i trecu prin cap nici o idee de care să se agațe și zise la întâmplare. - Aveți copii? Ei ce zic? Moșul lăsă roaba din mâini și se uită lung la Simiuc de parcă ar fi vrut
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
strigă și pară de foc îl încinge“. Cuvîntul e dezghiogat precum e miezul cel verde încă, dar dulce de nucă. Și numai după ce-l dezvelești și de cămașa aceea subțire, simți gustul adevărat. Așa și cuvîntul. Străbate această carte o neostoită neliniște spirituală, un duh iscoditor. Undeva, într-o pagină, se zice: ,, ... pentru că liniște nu poți gusta, cîtă oară sînt încă foi necitite...” Nu se sfiesc deloc autorii să aducă îndreptări unor dicționare academice , cînd e vorba de sensurile greșite sau
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
va găsi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat sau mai bine zicând ceea ce Dumnezeu a voit ca să fie rezultatul muncii a multe generații dedate la lucru."143 Deși uriașă ca întindere, comparativ cu Europa civilizată, Rusia e ca un Flămânzilă veșnic neostoit, mâncător de brazde de pământ, fără șansa de a se îndestula vreodată și a-și găsi liniștea, lăsându-și vecinii în pacea lor: Căci stă oare destoinicia unei nații în vrun raport cu întinderea teritoriului pe care ea-l ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de proastă calitate, din belșug botezat cu apă, și siropuri leșietice de culori incerte și cu gust nedefinit. Berea caldă și răsuflată, vândută la halbe, sporea transpirația și producea efecte diuretice. Cu toate acestea, noi ne distram dansând cu o neostoită plăcere până la epuizare. Programele noastre artistice le prezentam și în satele învecinate, formațiile devenind cunoscute și apreciate dincolo de granițele comunei. Sala căminului nostru cultural se dovedea neîncăpătoare pentru mulțimea de săteni ce dorea să vadă spectacolul. Se recurgea atunci la
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
în vizorul celebrei loje P2 ș.a. De atunci, cele două organizații s-au penetrat reciproc, au și lucrat împreună pe alocuri, dar au rămas pe poziții opuse, inclusiv în timpul Războiului rece. Bani au și unii și alții, dar setea e neostoită; e de urmărit lista organizațiilor și statelor sponsorizate de fiecare. Acum, de cînd mai toți suntem capitaliști, bogații au devenit hiperbogați și mai numeroși. Dar lupta e pentru putere în toate formele sale. O jurnalistă canadiană, Chrystia Freeland, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
resemneze și să trăiască împăcați cu gândul pierderii celor dragi, cât despre suferința nepotolită a morților, incapabili, la rândul lor, să reteze legăturile cu viața pe care au trăit-o și a cărei amintire nu încetează să-i tortureze. Patima neostoită, imposibila renunțare la locurile unde se trăiește și se moare, obsesia continuării vieții sau cea a renașterii, acestea sunt forțele creatoare de fantome în teatrul no. Dar în vreme ce tragedia greacă vorbește mai cu seamă despre durerea niciodată stinsă a celor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
distruge creatura nu e adevăr” (I, 64). Afirmație demnă de el însuși, în care sunt încorporate propriile experiențe. Doar că distrugerea de sine îmbracă adesea ipostaza unei întemeieri. Ca și eșecul căutării adevărului: „Totul e capitulare, exceptând neliniștea, exceptând setea neostoită de adevăr” (III, 276). Și am putea continua: exceptând suferința, înfrângerea, descurajarea. Iată: „Adevărul se află în descurajare. Deci curajul, speranța sunt mincinoase, false, nu aduc cunoașterea. A trăi înseamnă să optezi pentru nonreal, pentru nonadevăr” (III, 267). Suferința, așadar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îndeosebi, sunt stagiile de perfecționare. E uluitoare această sete de a cunoaște, de a explora, de a fi prezent... Are ceva din spiritul german temeinicie în toate. Mi-amintește de Boris Pasternak, care-și fixa scopurile creației cu o îndârjire neostoită: În toate să pătrunzi pân'la esență!..". Teama de platitudine îl împinge pe eroul nostru să pătrundă totul cu energia disperării. Și asta explică multe. Întrebarea e când se va opri și unde se va opri. Cine a atins sublimul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
construcțiile teoretice devin unice. Apoi trebuie să mai observăm că de vreo două secole încoace, tendințele pluraliste câștigă în importanță și dintr-un alt motiv. Ele se manifestă pe fondul ascensiunii spiritului pozitiv care a generat în epoca modernă o neostoită nevoie de a stabili criterii, de a delimita, de a defini și a clasifica, multiplicând mereu perspectivele prin varietatea unghiurilor de analiză. Rezultatul imediat al acestui fenomen a fost un nesfârșit cortegiu de tipologii, de -isme de tot felul, imposibil
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
devenit un loc comun sintagma viața mea e un roman, dar de data aceasta, lucrul chiar merită încercat. Fiindcă aici întîlnim descrierea atentă, cu exces de detalii, a trei lumi complementare: arta, boema, emigrația. Cu inserturi (permanente!) politice, cu atacuri neostoite anticomuniste și, vai!, chiar (cam multe!) antisemite. Pînă a citi memoriile "sovietologului" (cum se autointitulează) Furdui, sincer să fiu, nu știam că numele lui Stalin Djugașvili s-ar traduce prin... fiul evreicei! (djuga = evreică). Hm... Culmea ironiei! Mai întîlnim, în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de roșu aprins/ Afară se află lumina, fără-ndoială,/ și apa din lacuri gemea, încrețită/ de pala de vânt, nicicum de verbul/ rostit din cartea cu file de aur". În ciuda aparențelor contrare, în mitologia lirică la care Ștefan Amariței trudește neostoit, începând cu Plaja sau Pe malul Aheronului, figurile asociate genezei și miracolului ocupă, ca întotdeauna, o poziție centrală. Referințe critice (selectiv): Marian Barbu, în revista "Dorul" (Danemarca), noiembrie 2000; Marian Barbu, în "Dacia literară", nr. 6/ 2005; Marian Barbu, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și greieri cu sunete reci ca zidul" (Nicolae Panaite). Tematic vorbind, imaginarul liric din Mângâios pare totuși organizat în jurul unei forțe centripete, criza profundă a interiorității, declanșată doar în aparență de erotica întunecată. Toate înfățișările pe care ia, într-un neostoit elan de întregire a ființei, anima descrisă în carte de la "fecioara în haine albastre/ cu pecețile purtate/ la vedere-n nerușine" sau "femeia rară,/ cu picioarele împiedicate/ și nestemate bătute în talpe// și cu surpare de-a stânga"(***) la "Muma
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
soi de credință care impune o adevărată religie a simțurilor. Lexicul semnalează că avem de a face cu un psalm laicizat, în care iubita este zeificată, iar amorezul oficiază, spășit, în acel templu al iubirii care este femeia. Dintr-un neostoit erotism se ajunge, decent întru totul, la misticism". Iată și o mostră, pe deplin edificatoare, a faptului că, într-adevăr, bărbatul poate îmbrăca inclusiv momentele de un erotism apăsător alunecând înspre lubric în straiele somptuoase ale unui act de venerare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să facem pasiența din cărți și din palme / sus uitați de trecători,/ iubirile noastre sunt calme". În Paletă de amurg (Editura Junimea, Iași, 1991), poetul rămâne același devorator de fantasme erotice sau livrești, trecându-le însă printr-o vocație picturală neostoită. Cromatica și, în genere, întreaga recuzită poetică capătă, aici, expresive tușe avangardiste; un text emblematic este Versailles, pastel autumnal golit de orice urmă de suavitate sau ingenuitate: În parcul lung de-o zi cu bicicleta/ tuns zero ca răcanii-n
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în acest sens, dar și pentru că surprinde maniera specifică de lucru a lui Dumitru Spătaru: scriitorul obține acum cel mai potrivit material amestecând în pasta câte unui episod cotidian (ce nu îi poate stârni decât reacții hazlii și repede trecătoare) neostoita sa pasiune culturală: în acest caz particular, debutul textual invocă direct un vers celebru dintr-o romanță cântată, inimitabil, de Nicolae Nițescu în treacăt fie spus, puțini știu că textul, numit Intimă, îi aparține finului umorist Cincinat Pavelescu, pe care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o eboșă de portret prea puțin amical, dacă nu caricat de-a binelea. Autodeclaratul "cămătar de semne" nu iartă viciile prea puțin literare ale unora dintre confrații întru poezie, fixându-le o dobândă nu întotdeauna mică pentru narcisism, ipocrizie, pasiunea neostoită pentru talanți, nuri sau aburi etilici. Iașul poetic de azi se poate de bună seamă recunoaște, cu luminile și mai ales umbrele lui, în dulcile-amărui poetizări secunde ale lui Dumitru Spătaru... Referințe critice (selectiv): Liviu Antonesei, în "Convorbiri literare", nr.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu putea depăși limitele prestabilite și comunicate. Fie din pricina epuizării pretimpurii și neprevăzute a resurselor de rocă de la Movila lui Purcel, fie din cauza distanței sau a transportului până la Iași a materialului extras, ori poate, mai simplu, acționând în virtutea pasiunii sale neostoite pentru explorarea subsolului moldav, la 21 octombrie același an, montanistul raporta Departamentului Lucrărilor Publice alte câteva observații și concluzii desprinse, după o "mărginită cercetare" a dealului Opinci din zona Repedea, de lângă Iași, pe aceeași temă încă la ordinea zilei, găsirea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
legături fixe, o rădăcină zburătoare. Există cei care își plimbă lumea de origine prin interiorul limbii franceze, există cei care lasă imaginarul Celuilalt să-l pătrundă pe al lor, să i se substituie chiar ; există, în fine, cei care fac neostoite drumuri dus-întors între "țara de aici" și "țara de acolo" (după cum le numește Marius Daniel Popescu), creolizînd limba, fără s-o știe, în sensul pe care Edouard Glissant îl conferă acestui cuvînt, anume de "pătrundere a sistemelor de imagini poetice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mărci pentru a satisface, pînă la urmă, un dat imuabil al naturii umane nevoia de fabulație. Periodic, între o criză și alta, comentatorii (și nu doar din sfera literară) se întreabă de ce citim romane, de ce continuăm să le plebiscităm cu neostoită sete? De ce mai citim Don Quijote sau Codul lui Da Vinci, Tolstoi sau Balzac, de unde această pasiune pentru po vești închipuite și personaje în pielea cărora ne strecurăm și plîngem sau alături de care ne bucurăm? Căci distincția aceea atît de subtil
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
puțin eufonică), al treilea element fiind tocmai cel care, în cheie transdisciplinară, unește dezunind, afirmă subiectul și ileitatea în același timp, contrazicînd în duh ceea ce cuvîntul fixează în literă, nelăsînd astfel subiectului posibilitatea deplinei coincidențe cu sine și "obligîndu-l" la neostoita găzduire responsabilă a Celuilalt. Și nu în ultimul rînd, păstrarea formelor de substantive verbale utilizate de Lévinas, fără înlocuirea ultimului (Dédire) cu un participiu trecut, deci pasiv, subliniază și procesualitatea continuă, trecerea, curgerea veșnică a tăcerii ileității în cuvîntul înscris
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de la Alcazar în China, învăluind în demnitate și legitimitate legen dare senzualitatea fierbinte și inventivă a amanților, i-au asigurat de la bun început o vastă paletă de cititori veniți din toate orizonturile să se adape din farmecele fabulei, cu o neostoită și reconfortantă nevoie de absolut și de transgresiune. Totuși, ceea ce i se întîmplă nu e mai puțin tulburător, nici mai puțin simptomatic pentru ciudata confuzie și suprapunere de planuri pe care o trăim actualmente, din cauza discursului dominant discursul pieței și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
foarte apreciat la locul de muncă și mulțumit de activitatea sa, pe care nu o găsește deloc rutinieră sau nocivă, un om deschis, surîzător, spontan, atent la cei din jur, excelent ascultător și subtil partener de discuție, cu vie și neostoită curiozitate îndreptată spre tot ce înseamnă natura umană. Și un bun cunoscător al spațiului estic (după un lung sejur în Cehia și călătorii în alte țări fost sovietice, Praga fiind de altfel singurul toponim explicit din roman), un pasionat cititor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
literară de o subtilitate ce depășește cu mult trama narativă, iar tehnica autodenigrării, a acelui understatement accentuează, parcă, ideea că Literatura cu majusculă e cea în care forma e superioară fondului. Trupul de la Miezul nopții Lidia Cotea, profesor și cercetător neostoit în ale literelor franceze la Universitatea bucureșteană, publică un volum (L'Imaginaire du corps chez les écrivains de Minuit années '80-'90, la editura L'Harmattan din Paris, 2013) în care își propune să surprindă și să redea "rostirea" corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
plin oriental, ca stare a conștiinței unificate. Ar urma un salt către "marele conținut", în care Cioran acceptă să-l vadă pe Dumnezeu ca pe ultima limită a singurătății sale și prag al dialogului pustiitor dar necesar cu Celălalt, sete neostoită de Unu, exprimată de paradoxul suprem: "Dumnezeu este, chiar dacă nu este." (NN) Înfrîngerea vitalismului balcanic printr-un laconism elegant l-a smuls din matricea sa ființială, eliberîndu-l de o condiționare trupească. Cioranul român își transpunea viața în cuvinte; Cioranul francez
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]