342 matches
-
doi, Îi Întrebă despre cum erau treburile În sat, despre tatăl ei, tristul Diogenis Dagdelinis. Tânărul și aproape bătrânul răspundeau cu grabă și bâlbâit, Încălecându-și unul altuia vorbele. Chiar și așa, amețiți cum erau, ghiciră În ochii negri ai nepământenei o tristețe resemnată de vită Înjugată la plug, care rabdă bice și jordii fără să Încerce să se ferească. Se auzi glasul răstit și fioros al patronului turc, un om destul de În vârstă, cu fața negricioasă, ciuruită amarnic de vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și înmormântări. Erau căutați mereu. Nimeni nu i-a învățat să cânte, fiecare a îndrăgit un instrument și muzica a venit din interior. Odată au venit de Anul Nou și pe la tata și au cântat o noapte întreagă, cântece aproape nepământene. I-am iubit și i-am venerat pe oamenii ăștia cu muzica lor armonioasă. Și am să-i iubesc mereu pentru că ocupă locurile lor de neînlocuit în oglinda mea interioară. Un alt frate al bunicii era prezicător. Trăgea zodiile, așa
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Ce titlu are? — Păi, ăăă, nu prea are unul... Adică, Încă n-am... — Planeta nedescoperită! proclamă ea triumfător, răsucindu-se ca să se uite la mine. Îmi place teribil! — Vă place? — Instalațiile mobile sunt În vogă, spuse ea, cu acea solemnitate nepământeană cu care specialiștii se referă la ultimul răcnet al modei. Foarte În vogă. Mai aruncă o privire prin garsonieră. Ochii ei de vultur, ca un reflector În mișcare, trecură peste mănunchiul de unelte, sârma, bucățile de metal și celălalte rămășițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ia Domnul și mi-am pregătit totul, căci nu vreau să las pe spatele copiilor mei și a nepoților povara înmormântării, așa cum a făcut și cel pe care-l ai în față și te uiți la el ca la un nepământean. Deci, dacă aș muri mâine sau poimâine, nu mă vei duce nici pe mine la groapă după datină, cu slujbă, fiindcă nu s-ar respecta ce a spus HUE, că n-am auzit bine. Oameni buni, se adresă Dumitru Avădănei
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un cadou, frumos înfășurat în hârtii legat cu panglică, pe care ,însă nu avusese nimeni curajul să mi-l înmîneze: mi-l puseseră pe bancă. Erau jenați și puțin speriați de gestul lor, de parcă ar fi făcut un dar unui nepământean. Nici azi nu știu ce conținea cutia aceea, căci o lăsasem pe bancă, fără să o ating măcar. Pierdusem orice urmă de umanitate, îmi dădeam seama de asta, dar credeam că astfel progresez pe drumul către suprauman. În vacanța dintre a unsprezecea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din altceva... e o chestiune sentimentală... sau mai curând un simbol... ceva ca un fel de mică religie ciudată... Nu reușea să se exprime clar, deși el știa și înțelegea ce vrea să spună. Era ceva ce ținea de calitatea nepământeană a lui Adam, de latura lui stranie și absolută. Brian nu și-l putea imagina pe Adam matur, refuza să și-l închipuie ca pe un tânăr cu voce groasă, pieptul păros și cu o viață sexuală. Poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pildă), ar fi fost extrem de dificilă. Problema de imediată urgență, însă, era să-l oprească pe Emma din cântat. Vocea necultivată a lui Tom fusese puternică. Vocea cultivată a lui Emma era rezonantă, pătrunzătoare și extrem de stranie, un sunet aproape nepământean. La Casa Gărzilor Călare se deschiseseră ferestrele. Câțiva trecători traversaseră drumul dinspre clădirea Vechii Amiralități. Alții, care ieșeau de la Teatrul Whitehall, se opriseră siderați să privească în jur, uluiți. Zurbagiii din Trafalgar Square se apropiaseră și se țineau acum după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atlet sau a unui dansator gata să se avânte, perfect sigur de sine. Se răsuci pe trei sferturi, își întinse brațele în lături și începu să cânte. De astă-dată dădu drumul din plin vocii lui, cu acea forță pătrunzătoare, aproape nepământeană. Sunetele înalte umplură grădina și o făcură să vibreze ca o tobă; valuri armonioase, reverberate, preschimbară grădina într-o cupolă de cleștar, răsunând de muzică. Dincolo de grădină, glasul puternic și dulce inundă străzile cufundate în noapte și pătrunse în casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rostit aceste cuvinte, forja a fost zguduită de un zgomot puternic, asurzitor. Toată fierăraia a prins a se învârteji și a se lovi, sporind considerabil hărmălaia. Focul arunca ciudate fulgere, care săgetau atelierul. Un rânjet răgușit, dar de o forță nepământeană, a cutremurat totul. Satan, diavolul ușii, în persoană, se prefăcuse în mii de așchii luminoase și zăngănea lanțuri infernale. I s-a auzit vocea: - Tu m-ai căutat. Ce vrei de la mine? Biscornet rămase împietrit. Era uluit de cele întâmplate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
al Cenaclului literar ”Alexandru Sahia” din Oltenița, mai bine de trei decenii. A publicat mai multe cărți: - Perle de Dunăre albastră, (aforisme) la Editura Demnitatea Națională - Democrație la proțap - la Editura Tridona , 2007 - Oltenița. Monointimități. (monografie) - la Editura Tridona - Iubire nepământeană - la Editura ”Star Tipp” S-a stins din viață în martie 2008, după o grea suferință.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93455]
-
lui Goya (1746-1828), ci și onomastica personajelor: Zoroastro, Sava Gotul, Mavrocosta, Oswald Zaur (din Faur) Austriacul, autorul planurilor secrete ale suburbiilor, HristinaFecioara, subiect de voyeurism practicat printre ostrețele gardului de către elevii de la Școala de Arte și meserii Ficht,un personaj nepământean, ce se va înălța la ceruri într-un sicriu de argint, o dată cu cenușa călugărului Beniamin și a bărbăției Primarului, Petruțio Baroiani, Comisiona, Nimfodora, surorile Caraculacu și cei patru șoareci albi, Danauto și Batofix, prisăcarii și fabricanții de lumânări și sloiuri
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
O să vin cu tine. O noapte rece de februarie, pe o șosea întunecoasă din Nebraska. E singură în mașină, conducând orbește. În urmă cu câteva ore, filmase reprezentația de seară. Dar camerele nu reușiseră să surprindă întreaga forță a adunării nepământene. Păsările din seara asta au zguduit-o atât de rău că nu se poate întoarce la hotel. Echipa de filmare se risipise demult și e singură și anxioasă, la fel de fragilă și de slabă cum se simțise la New York, toamna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
său. Simțise În ființa sa totul, amestecul tragic și indisolubil al neamurilor. Cunoștea contopirea groaznică a animalicului și a spiritualului. Cunoștea spaima fără nume a bătrînului codru barbar, soborul de figuri barbare adunate În jurul lui Într-un cerc sumbru și nepămîntean, sentimentul că se Îneacă În grozăviile pădurii nepătrunse a timpului barbar. Pe toate acestea le purta În ființa lui, pofta și lăcomia lentă a porcului nesătul, precum și muzica puternică și stranie a sufletului. Cunoștea ura și sila de fiară veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înfiora, la ceasul de dinaintea ivirii zorilor, iar apoi mă duceam acasă și-l sculam pe fratele meu. Vorbind repede, În șoaptă, ne Întorceam grăbiți În oraș, În foșnetul frunzelor de septembrie, trecînd pe străzile răcoroase, scăldate acum În cenușiul calm, nepămîntean și magic al zorilor ce parcă redescoperă dintr-odată pămîntul scoțîndu-l din Întuneric, astfel Încît planeta se ivește cu o liniște impresionantă, maiestuoasă, sculpturală și rămîi cu ochii țintă plini de bucurie și de Îndoială, privind, așa cum au privit desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
PAUZĂ ÎN GÎNDURI ȘI PE SPINARE ÎI TRECURĂ FIORI RECI. CA O PLASĂ DE PĂIANJEN. ÎN JURUL LUI ÎNCEPU SĂ CREASCĂ TOT MAI MULT O VAGĂ LUMINĂ ALBĂSTRUIE, ȘI VĂZU CĂ ÎNTR-ADEVĂR ORAȘUL A DISPĂRUT. ÎI LUASE LOCUL O LUME NEPĂMÎNTEANĂ, BLEUMARIN, ȘI PLASE, PLASE ȚESUTE PE KILOMETRI ÎNTREGI. SE TRĂGEAU ÎNAPOI SPRE TAVANUL FOARTE ÎNALT ȘI DISPĂREAU ÎN ÎNDEPĂRTAREA ÎNCEȚOȘATĂ. SE RĂSPÎNDEAU ÎN TOATE DIRECȚIILE, TOPINDU-SE ÎN SEMIOBSCURITATE, CA NIȘTE LUCRURI DIN LUMEA SUBPĂMÎNTEANĂ. DIN FERICIRE, NU PĂREAU SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
În afară de asta, vîrtejul de spaimă și Îndoială de sine pe care simpla mea cerere ți l-a produs e plată Îndeajuns pentru mine. Batem palma, domnule Wakefield, dacă te Învoiești la aceste condiții. Îți dau un an. Este o ocazie nepămînteană, dar acum, că existența mea a fost probată științific prin existența găurilor negre, Îmi pot permite să fiu un pic mărinimos. Wakefield cîntărește aspectele practice ale căutării sale. — Dar ce se va alege de toți oamenii care depind de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru asta. Nu primesc nici măcar un pahar de suc. Li se cere să facă „servicii“: o reparație la acoperiș, la instalații, ceva prin grădină, orice. Unora nu le place să Îi aibă În preajmă: sînt așa de stranii, atît de nepămînteni, par aproape imponderabili. Chiar am auzit oameni spunînd că „serviciile“ lor sînt un fel de ritual Înainte de a ne ucide, dar eu nu cred. Tu? Wakefield nu vrea să se gîndească la asta. CÎnd se droghează devine uneori un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
coșmar ca să scap de țipăt. Se auzea din ce în ce mai tare, până când mi-am dat seama că aveam ochii deschiși și că sufletul acela chinuit nu era dintr-un vis și nu era nici departe. Urletele erau ale mele și acel sunet nepământean venea din gura mea contorsionată. Eram acoperită de sânge. Brațele îmi erau înecate în sângele gros, cald care curgea din gâtul lui Shalem ca un râu pe pat și pe jos. Sângele lui îmi pătase obrajii, îmi lipise ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de la biserică. Parcă afost o plutire, nici nu i-a auzit pasii. Pentru o clipă avu revelația unei apariții aievea... cu zâmbetul ei bun, blând si cald în chip de icoană. Iorgu a fost surprins. Sora Elisabetta lasă impresia a nepământeană, și totuși atât de reală, de concretă. Este o persoană specială. ”- Doamna Maria va fi bine îngrijită...!” îl asigură ea pe Iorgu. Cred că vă simte lipsa... suferă. Uneori vă strigă, vă cheamă!” Și, după ce l-a asigurat că vor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
atunci doar pentru a-l Întreba de Messalina; nu dăduse de ea, s ar fi putut să o omoare. Filozofia lui neagră, născută imediat după ruptura cu dansatoarea, sufoca tot ceea ce mai rămăsese din legătura dintre cei doi bărbați, aproape nepămînteană, așa putea fi numită, marile amiciții fiind tot mai rare. Cum Își pierdeau, Doamne, unii mințile! Castor avea să se Întoarcă vin decat. Dar, se temea Thomas, acesta s-ar fi putut să o reîntîlnească pe pacostea lui ori să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
probabil, la fel. Păreri oarecum eronate ; era ceva paralel Între ei, adevărata lor Întîlnire ar fi putut să se petreacă doar la infinit, așa cum geometrii lăsau credulilor impresia că s ar putea Întîmpla cu dreptele echidistante. Nu iubesc... Antonia era nepămînteană, Thomas o adora, nu putea fi pusă În rînd cu nimeni, era un fel de duh, poate aceasta murise de multă vreme și doar imaginația celui tînăr, uneori prea Înfierbîntată sau dornică de un reazem, Îi dădea consistență, formă omenească
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cocinile de porci s-au întărit. Brusc liniște și beznă. Scena a șasea La țară. Este seară. Se stă între timp pe o bancă în fața căsuței. În spate se aud zgomote de la o serbare populară EL: Este totuși o scenă nepământeană, și chiar dacă am fi alungat în lume treizecișicinci de copii, asta nu ar face closetul din spatele casei mai real. Dacă cineva ar muri aici, s-ar crea impresia că a mai putut ține apa. Nu poți să ții cu mâinile
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
din viața aceasta și astfel e scutit de tulburarea și neliniștea de pe urma lipsurilor, a bolilor incurabile care grăbesc sfârșitul acestei caduce vieți, a suferințelor de tot felul care împiedică gustarea bucuriilor pământești etc. Α fi sfânt înseamnă și a fi nepământean, în sensul de a nu fi alipit sufletește de lucrurile acestei lumi (sfânt ἃγιος; γῆ, ῆς înseamnă în limba greacă veche pământ, la care i se adaugă prefixul negativ sau privativ ἀ; deci ἃγιος, adică sfânt = nepământean). Pentru cel împăcat
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
și a fi nepământean, în sensul de a nu fi alipit sufletește de lucrurile acestei lumi (sfânt ἃγιος; γῆ, ῆς înseamnă în limba greacă veche pământ, la care i se adaugă prefixul negativ sau privativ ἀ; deci ἃγιος, adică sfânt = nepământean). Pentru cel împăcat cu Dumnezeu, care nu are sufletul lipit și robit de lucrurile acestei lumi, apropierea palidei morți nu-i este un chin, căci nădăjduiește cu tărie în adevărata viață, viața veșnică alături de Dumnezeu. Iată că Spiritualitatea creștină, prin
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
știut dinainte că era acolo, altfel unii nu ar fi bănuit nimic. Totuși bătrânii spuneau că prezența unui sat se simte chiar dacă nu se aude glas de om, câine, sau cocoș, îi simți prezența prin ceva tainic, nelămurit și aproape nepământean. Este ca o respirație proprie a satului și asta se presupune a fi tot din cauza oamenilor care viețuiesc în satul acela, oameni care trimit impulsuri tainice spre alte ființe asemenea lor, impulsuri la care știința nu a reușit să dezlege
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]