2,473 matches
-
umilință, simțind toate chipurile acelea crispate și străine cum parcă o urmăresc să vadă ce va face. Ce putea face? Trebuia să facă ce avea de făcut: Să ajungă la el. Era penibil s-o vadă așa, și totuși o nepăsare ciudată o făcu să dorească asta. În definitiv, nu era vina ei, nu era cu nimic vinovată că viața fusese atât de crudă cu ea și poate și cu el, răzbunându-se pentru acea scurtă fericire de-o vară. Vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
strădui părinții să hotărască, fiecare va primi prenumele care-i este destinat, chiar dacă fiecare crede că el este cel care a găsit prenumele copilului său, după cum fiecare va avea de împlinit soarta pe care o are, indiferent de strădania sau nepăsarea părinților, în funcție de zestrea genetică, spun unii, de cea spirituală spun alții. Este adevărat, însă, că la îmbunătățirea acestei zestre, o contribuție esențială o are educația din familie, școală, societate. și la fel de adevărat este faptul că părinții pot să-și ajute
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
plece. De multe ori, unii nu se mai întorc, iar cei care o fac, revin doar cu o fărâmă de fericire, în sufletele îmbătrânite înainte de vreme. Dar tu, tu cui să te plângi pentru tot ce ți-au făcut? Pentru nepăsarea cu care mai scot, în fiecare zi, ceva din tine, la mezat? Pentru indiferența cu care, sub impulsul lăcomiei, ți-au știrbit farmecul și ți-au călcat în picioare, de atâtea ori, puritatea? Ție cine îți vede lacrimile, cine îți
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
adevăr surprins în câteva cuvinte de Immanuel Kant. O crudă și devastatoare realitate a nației noastre, de aproape douăzeci și șapte de ani încoace. Ușor, dar sigur, s-a reușit, într-o perioadă relativ scurtă de timp, din neglijență și nepăsare, distrugerea identității noastre culturale. Cel mai dureros: cu premeditare! Cei cărora, având pâinea și cuțitul în mână, ar fi trebuit să le pese, nu au făcut altceva decât să-și urmărească propriile interese. Meschine, din păcate! Monumente istorice și de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Și, ca să-l parafrazez pe Eminescu, aș spune ca încheiere: Și te-ai dus, dulce minune! Dăinuie iubirea noastră Floare-albastră, floare-albastră, Chiar dacă e trist în lume. ÎN LOC DE EPILOG Zilele acestea se dezbate pe toate posturile de televiziune problema îngrijirii sau nepăsării față de bolnav din câteva spitale din țară. Au trebuit să moară oameni, mulți oameni, de-a lungul celor douăzeci de ani de anarhie „democratică”, până cineva să se împiedice de doi și să discute public acest aspect. E trist și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
dispensar, o maternitate, o baie publică, o brutărie și magazine. Din păcate, măsurile adoptate și modul în care acestea au fost aplicate nu au făcut decât să adâncească și mai mult răni mai vechi, născute în veacuri și milenii de nepăsare, de asupriri străine, de migrații, de concepere a unui anumit stil de viață imprimat de-a lungul timpului. În fapt, asaltul modernizării a impulsionat modificarea aspirațiilor, mentalității și a modului de viață, în defavoarea tradițiilor populare. Chiar și așa, cu satul
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
se umeziră, iar gîndul că Ilinca e atît de nefericită îl durea mai tare ca toate. Nici măcar nu fu în stare să observe că de ei s-a apropiat Tomiță. Vlad nu poate veni, zise acesta cu un fel de nepăsare în glas și se așeză pe bancă, lîngă Virgil. L-am întîlnit ducîndu-se cu vaca la pășune. Plîngea și zicea că numai Bărzăunul ne-a băgat pe noi în toată grozăvia asta. Bărzăunul se strîmbă a lehamite și aruncă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
înalt, în prelungirea celui verde, se lățea o inscripție complet fără sens, scrisă cu vopsea roșie și litere de-o șchioapă: Nikita a fost bicefal. Gigi Pătrunjel se opri trăsnit. Își simți genunchii nesiguri și pașii șovăielnici. Ținta unei nesfârșite nepăsări. Primul cuvânt care îi trecuse prin minte fusese „indi ferență“. Dar deosebirea dintre nepăsare și indiferență i se dezvăluia lui Gigi Pătrunjel a fi de natură esențială. Căci dacă indiferența era măsurabilă într-o unitate a distanței, a răcelii pure
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vopsea roșie și litere de-o șchioapă: Nikita a fost bicefal. Gigi Pătrunjel se opri trăsnit. Își simți genunchii nesiguri și pașii șovăielnici. Ținta unei nesfârșite nepăsări. Primul cuvânt care îi trecuse prin minte fusese „indi ferență“. Dar deosebirea dintre nepăsare și indiferență i se dezvăluia lui Gigi Pătrunjel a fi de natură esențială. Căci dacă indiferența era măsurabilă într-o unitate a distanței, a răcelii pure, cu nepăsarea lucrurile stăteau cu totul altfel. Nepăsarea era dureroasă, purta măsura unei iubiri
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cuvânt care îi trecuse prin minte fusese „indi ferență“. Dar deosebirea dintre nepăsare și indiferență i se dezvăluia lui Gigi Pătrunjel a fi de natură esențială. Căci dacă indiferența era măsurabilă într-o unitate a distanței, a răcelii pure, cu nepăsarea lucrurile stăteau cu totul altfel. Nepăsarea era dureroasă, purta măsura unei iubiri absente, subliniindu-i inexistența prin chiar exactitatea locului rămas neîmplinit, a lipsei de implicare. Imaginea răsturnată a faptului că celorlalți le ar păsa. Gigi Pătrunjel mergea aplecat, precum
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fusese „indi ferență“. Dar deosebirea dintre nepăsare și indiferență i se dezvăluia lui Gigi Pătrunjel a fi de natură esențială. Căci dacă indiferența era măsurabilă într-o unitate a distanței, a răcelii pure, cu nepăsarea lucrurile stăteau cu totul altfel. Nepăsarea era dureroasă, purta măsura unei iubiri absente, subliniindu-i inexistența prin chiar exactitatea locului rămas neîmplinit, a lipsei de implicare. Imaginea răsturnată a faptului că celorlalți le ar păsa. Gigi Pătrunjel mergea aplecat, precum un călător în căutare de casă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
era dureroasă, purta măsura unei iubiri absente, subliniindu-i inexistența prin chiar exactitatea locului rămas neîmplinit, a lipsei de implicare. Imaginea răsturnată a faptului că celorlalți le ar păsa. Gigi Pătrunjel mergea aplecat, precum un călător în căutare de casă. Nepăsarea, o suprafață lucidă ce reda ceea ce căuta, doar că reflexia în sine era ireală, căci nu conținea nimic, arătându-i doar ce ar fi putut să aibă, dar de fapt a pierdut. Asta ești tu, Gigi? O groapă de gunoi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
joc de minunățiile cu care a fost dăruit pământul de la natură... Din prietenia țăranului cu pământul pe care-l iubește, se hrănesc roadele toamnei pentru anii care vin. Doctorul tratează, vindecă, tămăduiește, ca să aibă unii ce strica ori îmbolnăvi din nepăsare.. Mergi încet și cu băgare de seamă că drumurile vieții sunt lungi și încurcate. Când dă necazul peste tine, nu te supăra pe alții, că la obârșia buclucurilor tale ești în primul rând tu! Mare e durerea copiilor când părinții
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pentru el, unul pentru Matei, și s-a Întors la căpătâiul lui. Primele hohote de râs se făceau deja auzite, poate că moartea lui Matei Îi Înseninase, luase cu ea În tenebre toate necazurile lor, lăsându-le În sfârșit nonșalanța, nepăsarea, geniul tembel al ignoranților. — Matei, a zis luându-și capul În palme, moartea mi s-a arătat și mie, iar eu am refuzat-o. Nu știu dacă am făcut bine sau rău, nu știu ce mi-ar fi promis, poate că tu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
se ridica invizibil și de netrecut Împotriva panicii, care pe oricare altul l-ar fi cuprins; Îl proteja, credea el, de toate consecințele, făcea să germineze În el ispita de a-și asuma În fine actele, fie ce-o fi. Nepăsarea, Într-o lume ideală, este divină, Vasile. Dar nu trăim noi evul unei epoci ideale acum? — La urma urmei, poate că așa voi ajunge celebru , zâmbi el amar și se ridică să aprindă lumina. O aprinse, apoi se așeză la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
porțile visteriei sale, din păcate, tot mai mulți copii cad pradă tentațiilor și înșelăciunilor cu care acesta își ademenește victimele. Sunt și situații în care aceasta uciderea sufletească se face cu acordul (expres sau tacit) al părinților, ori este rezultatul nepăsării lor ca o derivată a inconștienței lor. Efectele toleranței excesive sau ale indolenței unor părinți față de soarta copiilor cărora le-au dat viață, se fac văzute pe stradă, în școli și, uneori, chiar în propria familie, efecte care implică costuri
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
crește și se înalță. Acum se uită de sus la bărbatul al cărui cap a devenit un punct negru. Știu cine ești. Știu totul despre tine. Aș putea să te strivesc. Chiar acum. Gândurile i se evaporă. Plutește. Simte o nepăsare universală. Vede pigmeul care a rămas departe, un deva jos. Și tot ce se întâmplă mai departe e un spectacol la care Cavanosa asistă mut și rece și nici o umbră de mirare nu trece prin ființa lui imaginară. Cavanosa simte
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
celorlalte scene s-a realizat cu acordurile din „The Wall” de la Pink Floyd. „Prefer o nebunie care să mă înveselească,decât o experiența care să mă întristeze”. (W.Shakespeare) La final actorii ne-au anunțat că a fost ultima reprezentație. Nepăsarea autorităților i-a intristat... „Zi cu mai multe începuturi: cum din toate direcțiile ar veni cîte o iubită și tu nu ai decît o singură floare - în chiar ideea de perfecțiune...” (Aurel Ștefanachi) Dilemă Omul este ca un robot.Iși
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
balamale neunse, mersese agale către magazia dărăpănată, tăiase o bucată de sârmă cu cleștele și apoi făcuse cale întoarsă. După ce legase poarta, moș Zgârci aruncase încă o privire, parcă pentru a-și verifica rezultatul muncii, apoi ridicase din umeri a nepăsare și își văzuse de ale lui. Cine îl vizita, iar asta se întâmpla foarte rar, nu avea decât să ridice ușurel sârma de pe par, iar poarta se deschidea. La plecare, avea grijă să nu uite să pună sârma la loc
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de pe Calea Griviței) e plin de păduchi. Iată acum scena de teribilă frondă, naturalism pur, cu fiorul de silă adînc încorporat: În dimineața aceea m-am trezit lîngă Maria-Maria/ Pe scîndurile patului pline de păduchi și de sînge/ Și am sorbit nepăsarea ca pe-o otravă -/ Și-am scuipat în castronul cu terci". Și totuși, inegalul și cumva inegalabilul D. Stelaru, "ucenic al alcoolului", un fidel al "zeului Abur", el, veșnicul hămesit ce mănîncă ouăle cu coajă cu tot și-și trece
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
cooperare și supunere temporară cu gândul de a te dezice, de a te sustrage, de a reveni și a trăda când îți vine mai bine. O rezistență defensivă izvorâtă în mare măsură dintr-o resemnare, devenită prin prea lunga practică nepăsare, și dând frâu liber spiritului tranzacțional pe care ni-l atribuie toți sociologii și unei capacități de adaptare care pornea de la șiretenie și superficialitate ajungând la lașitate și autodispreț. Pentru că disprețul pentru ceilalți devenise treptat dispreț față de sine însuși și
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
un picior,/ Să mai capete-un pitac.// Dar când prind în dimineață/ A țipa, cocoși isterici,/ Răsăritul e-o paiață/ Care joacă pe biserici." (Dimineață). Alte finaluri sînt mai fragile, aplecate, cavalerește, spre romantisme desuete: Și-apoi, cu o regală nepăsare,/ Să te scobori pe trepte de sonete,/ Spre inima-mi ce-ți cade la picioare,/ Ca un umil buchet de violete?" (Din umbră). Lumea unor senzații cînd deșirate, cînd burdușite cu proză și strunite din sfori de păpușari prinde, în
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
contexte, să capete un miez de semnificație din care se desfac apoi toate înțelesurile explicite pe care miezul le poate sugera. Exemplul clasic e cel al Gestell-ului heideggerian, cuvînt anodin peste care un vorbitor nativ de germană ar trece cu nepăsare, dar pe care Heidegger îl alege anume pentru a desemna esența tehnicii moderne. Explicația e aceea că radicalul -stell, asemenea unui parfum căruia calitatea mirosului îi cere adăugarea altor ingrediente, conține, în formă sugerată, sensul tuturor verbelor compuse ce au
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
nedescoperite. Și pentru că nu sînt descoperite, ele sînt "acoperite". Ceea ce le acoperă nu e cine știe ce acoperămînt care stă deasupra lor învăluindu-le și ascunzîndu-le privirii, ci sursa acoperirii lor este pur și simplu dezinteresul nostru. Cauza acoperirii unui lucru este nepăsarea față de el. Dar, din clipa în care începe să-mi pese de un lucru, el intră în cîmpul de deschidere al ființei mele și astfel, luminat de atenția și simțirea mea, începe să se descopere. Nu putem descoperi decît lucrurile
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
secol, în cazul renunțării la punctuație, pare doar un tic conservator. Iar co-mentându-l pe Țepeneag, (neo)avangardistul ex-pe-rimentalist, o inadecvare. Doar autoarea însăși ajunge că constate: "Cuvântul nisiparniță este și un tratat postmodern de abolirea punctuației..." (92) Un fel de nepăsare disociativă schimbă receptarea critică, precum se întâmplă cu un extras din Al. Piru, critic care l-a respins și minimalizat grav pe Țepeneag, în articolul citat drept comentariu pertinent (58-59). De ce nu observă Daiana Felecan că și Ov. S. Crohmălniceanu
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]