538 matches
-
sigură c-o insult cum trebuie în scrisoare. —Ce scrisoare? am întrebat eu lent. —Scrisoarea pe care i-o scriu fufei ăleia, spanioloaicei. O, nu! —Curvă tupeistă, a continuat vocea lui Brigit. Cine se crede de-și permite să fie nepoliticoasă cu mine? Nu-i bine așa? Fufă spanioloaică? Și pentru că noi suntem irlandeze, asta înseamnă că suntem fufe irlandezoaice. Ia să vedem dacă mai găsim niște chestii d-astea. N-ar fi mai bine dacă i-ai trimite o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cu alte cuvinte, era un amestec de muncă pe brânci, suferință și plictiseală. După prima zi la noul hotel, m-am târât către casă, extenuată și deprimată. Când am intrat în apartament, telefonul suna de zor. — Da? m-am răstit nepoliticoasă, gata să-l pun la punct pe cel de la capătul firului, oricine ar fi fost, cu umorul meu infect. A urmat o pauză scurtă - dar încărcată de semnificații - apoi vocea lui Luke s-a auzit, ca o mângâiere: —Rachel? Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rugămintea mea le-a făcut pe toate celelalte persoane din lift să se oprească din conversații și să mă privească într-un fel foarte straniu. Oare a ruga pe cineva să-ți apese și ție butonul era considerată o cerere nepoliticoasă? Mi-am făcut o notă mentală, ca data viitoare când aveam să merg cu liftul să mă descurc cu forțe proprii. — Mult noroc, mi-a spus Papion când am coborât la etajul doisprezece. Oare-și dăduse seama că eram acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trecut pe lista mamei. — Te superi dacă fac un duș? m-a întrebat Luke. Transpirația îi năpădise tot tricoul. — Sunt de-a dreptul copt, a rânjit el, dezlipindu-și tricoul de pe piept. — Sigur că nu! Nu-mi vine să cred ce nepoliticoși suntem, Luke. — Te-am obligat să muncești, la doar câteva minute după ce ai sosit. Ce mai gazde suntem și noi... Nu-ți cere scuze, Claire. Sunt fericit c-am putut să dau o mână de ajutor. Toți pentru unul. Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
într-o luni de aprilie, poate 3, poate 23, zi care îi aduce aminte de o fată și de un liceu și de obicicletă. Așa că: nici o iritare, deloc. Domnul recepționer poliglot are chef să răspundă, politicos, la întrebări oricât de nepoliticoase. Dacă îți face plăcere, Tirbușon, pot să repet. Veacul de fier, prin nefasta sa asprime. Veacul de plumb, al răutății generalizate. Al întunericului, din lipsă de înțelepți. Deci, anul 1000. Apocalipsa. Hitler. Crepusculul lumii, sfârșitul? Pentru prostime. Omul n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cinci minute. Nici un sunet de la mobilul meu. Vai, nu o să-mi răspundă, nu-i așa? Probabil a șters mesajul meu. Probabil râde de răspunsul meu disperat. Dar nu a fost chiar atât de disperat, nu? Adică nu a fost nici nepoliticos, dar nici chiar genul de mesaj „Urlă disperarea-n mine“. Îmi dau palme. Probabil a trimis mesaj la toată agenda. Probabil a primit o mulțime de răspunsuri. Îmi dau palme. Cine naiba se crede? O s-o sun pe Patricia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
A fost cât pe ce. Slavă Domnului! Câțiva oameni se uită, cum fac de obicei când o femeie singură intră într-un bar. Îi privesc dușmănos, și ei se uită în altă parte. Oamenii care se holbează sunt atât de nepoliticoși! Mă așez la bar, pentru ca Adam să mă vadă fără probleme când intră. Mă întreb dacă o să-l recunosc imediat. O să-l mai recunoască altcineva? Până la urmă, nu vreau paparazzi pe urmele noastre, haha. Poate ar trebui să port ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ăla pentru că m-a trimis după jeleuri. Dar unde e plodul ? Îl văd, doarme dus. La naiba. Îmi croiesc drum până la mama lui. Prea târziu, spune ea nervoasă. Îmi pare foarte rău, explic eu, dar... —Las-o BALTĂ, spune ea nepoliticoasă, și eu mă furișez de-acolo. Zahăr. Ce să fac eu cu afurisitele de dulciuri? Îmi vine să sparg punga în capul râzgâiatului de copil. Sau chiar în capul mamei. În loc să fac asta, mă duc în spate, dar fetele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
duc ceilalți? Ar fi grozav dacă am ști, nu crezi? — Chiar ar fi grozav dacă am ști, îi dau dreptate. Ca să putem să mergem în altă parte. Amy pare așa surprinsă încât îmi vine să râd. Nu vreau să fiu nepoliticoasă, dar oamenii care își petrec viața întrebându-se unde sunt ceilalți mă enervează. Sunt sigură că știți genul ăsta de persoane. Le e atât de teamă că ceilalți sunt altundeva, cu altcineva, făcând altceva, încât ajung să nu se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Stă între mine și mașina de gheață, așa că nu e prea ușor. Aș vrea să mă lase să trec. Chiar așa? întreb plictisită. Da, dar cred că acum se simte mai bine. Asta e fantastic. Acum iartă-mă că sunt nepoliticoasă, dar trebuie să mă bag la loc în pat. Ieri-noapte am stat mai mult decât aș fi vrut. Ignor expresia nedumerită a lui Mike și dispar înapoi în camera mea. Închid ușa și dau fuga la oglindă. O, Doamne. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
era destul de enervat că l-am târât de-acolo. — Da? Deodată îl văd pe Mike într-o nouă lumină. Nu că ar fi spus ceva, adaugă Amy repede. Desigur că nu. Acum mă simt groaznic că am fost așa de nepoliticoasă mai devreme. I-am spus doar că mi-e rău și că trebuie să mă întorc la hotel. —Înțeleg. — Apoi, în dimineața asta a venit la camera mea cu croissante și suc proaspăt de portocale. A spus că voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Foxrock. Dacă până acum m-am simțit intimidată, ei bine, acum sunt mută de uimire când impozantele porți electrice se deschid și mașina intră în curte. —Uau, e minunat la tine acasă, spun, pentru că deși sunt foarte impresionată, ar fi nepoliticos să nu spun nimic. —E doar o casă, mă contrazice el. Doar o casă. Și nu e a mea. E a părinților mei. Parchează mașina și îl urmez pe scări până la imensa ușă georgiană. Înainte să-și găsească cheile, ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
locul ei. —O să mă duc imediat, spun uitându-mă în jos, în revistă, îngrozită că fața mea ar putea trăda ceva. La naiba, ce enervant e. Dacă nu mă duc în carlingă, Mike va crede că sunt din cale-afară de nepoliticoasă. Și dacă mă duc, habar n-am ce-o să-i spun. Vedeți voi, încă mă simt destul de ciudat în preajma lui Mike, din acea dimineață de la hotel. Gata, Katie. Ridică-te. Poți s-o faci. Hai. Termină odată cu asta. E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de lemn și un chelner ne aduce meniul. Rămânem câteva clipe În tăcere. O, Doamne. Acum m-a cuprins pe mine nervozitatea. — Și... Încep, apoi mă opresc. Vreau să-i Îmtreb „Ce-i cu voi aici ?“ Dar ar fi cam nepoliticos din partea mea. Ce v-aduce la Londra ? zic, În loc de asta. — Ne-am dat seama că ne-ar face plăcere să te vedem, spune mama, uitându-se În meniu cu ochelarii de citit la ochi. Așa, eu aș vrea un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
blug de-mi vine s-o iau din loc, să zic că nu-i cu mine. Mai pune timpul drumului din Babadag și o să-ți dai seama că am ajuns la casa din Cuza Vodă exact la ora cea mai nepoliticoasă, când pensionarii se așază la dejun. Ilie are aerul de baștan și mai subliniat, de când a ieșit la pensie, de o burtă țuguiată (tricoul cu burtă, zice el, ține femeile la distanță), de fruntea îngustă care din două cute se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dusă rău! o aud pe Lucy zicând. Zău, Tom, e un adevărat pericol public! — Ba tu ești un pericol, domnișoară! o aud pe mama răspunzându‑i, cu vocea vag șovăitoare. Janice, nu știu cum îi permiți nurorii tale să fie așa de nepoliticoasă! Becky s‑a purtat întotdeauna bine cu tine, de când vă știți. Și cu tine la fel, Tom, care stai aici fără să zici nimic, de parcă n‑ai nici o legătură. Și voi așa credeți că trebuie să vă purtați cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
rău. Fără prea mare tragere de inimă, dimineață deschisesem ultima scrisoare pe care mi‑o trimisese și mă enervasem foarte tare. Cum adică, „nivel excesiv de îndatorare“? Și cum adică „statut special“? Derek Smeath n‑ar fi fost niciodată atât de nepoliticos cu mine, nici într‑o mie de ani. Când ajung, Luke e într‑o ședință, dar nu‑i nimic, fiindcă nu mă deranjează să ard gazul pe aici. Îmi place să vin pe la sediul Brandon Communications, de fapt trec destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
buze și se prezintă. Soarele tocmai a apus. Cerul e acoperit de nori roșiatici. Sunt într-o dispoziție groaznică. Însă bărbatul din fața mea e un jurnalist cunoscut. Face parte din personalul unui ziar important, Dagongbao. Nu-mi permit să fiu nepoliticoasă. Îi întind mâna. Îmi cer scuze că nu-mi amintesc cu exactitate... Ne-am cunoscut? Dan ne-a făcut cunoștință, ții minte? A, da, așa e, acum îmi amintesc. Domnul Tang Nah. V-am citit recenziile. Sunt excelente. El dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se uită la mine pe sub marginea ochelarilor. Nu mă recunoaște la început. Apoi se mai uită o dată la mine. Văd că mă recunoaște, dar tot nu zice nimic. Se uită lung în continuare. Mă analizează cu privirea. O privire îndrăzneață, nepoliticoasă chiar. Ca un negustor de antichități care cântărește o piesă - nu se grăbește. Asta mă face să mă simt stânjenită. Apoi îmi zice c-o să facă tot ce poate. O să te descurci în Yenan. Se lasă pe spate și zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și încep să se plângă că are vocea prea slabă. Auzul nostru a suferit de pe urma raidurilor aeriene ale lui Chiang Kai-shek. Tu ești de la oraș, nu știi ce e războiul... Deodată, o femeie o face ipocrită pe profesoară. Asta e nepoliticos, zice Lan Ping. Nepoliticos? Femeia scuipă pe jos. Ipocrito! Clasa se ia după femeie. Lan Ping aruncă creta și nu mai predă. Femeile aclamă bucuroase. Pe neașteptate, se aude sunet de focuri de armă. E Zi-zhen. Femeia mai în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plângă că are vocea prea slabă. Auzul nostru a suferit de pe urma raidurilor aeriene ale lui Chiang Kai-shek. Tu ești de la oraș, nu știi ce e războiul... Deodată, o femeie o face ipocrită pe profesoară. Asta e nepoliticos, zice Lan Ping. Nepoliticos? Femeia scuipă pe jos. Ipocrito! Clasa se ia după femeie. Lan Ping aruncă creta și nu mai predă. Femeile aclamă bucuroase. Pe neașteptate, se aude sunet de focuri de armă. E Zi-zhen. Femeia mai în vârstă face un gest cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Goli restul paharului în pământul uscat de la flori. — Oribil suc, spuse strâmbându-se când inspectorul sanitar șef intră. De ce nu bei mai bine suc de portocale? îl întrebă. Sau de ananas? Oamenii de la templu băteau zgomotos în ușă. Ce individ nepoliticos, își zise ofițerul, privind paharul gol. Întâi îi băuse tot sucul de ceapă și apoi avusese îndrăzneala să-l mai și critice. De ce-l băuse în primul rând? Hotărî imediat să nu aprobe planul lui Verma. Era un plan absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-te doar puțin. E drăguță și bine-crescută, o să-ți placă. Într-adevăr, firea se schimbase de când fusese mușcat de Pinky. Înainte, nu-și pierdea niciodată calmul... Clătinară din capete la gândul acesta din nou. Dacă vă place așa mult, răspunse nepoliticos, însurați-vă voi cu ea, să vă dea vouă bătăi de cap și necazuri. Dar, fiule, doar... — Îmi mâncați zilele, îi întrerupse, trântind altă ușă. Numai că, în cele din urmă, curiozitatea învinse și coborî fără prea multe discuții când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
căscând și simțindu-mă eliberată. M-am făcut ghem, bucuroasă că eram singură. Nu-mi trecuse prin cap că ar dori să rămână, dar nu reușesc niciodată să dau oamenii afară pe ușă după o partidă de sex - pare extrem de nepoliticos, chiar dacă ești conștientă că și tu și el veți răsufla ușurați mai târziu pentru că s-a Întâmplat așa. Manierele lui erau fără cusur: mă sărutase, Îmi șoptise „Ne mai vedem“, apoi mă lăsase să dorm. În definitiv, la cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
indignat. Julie are patru ani și eu am aproape șase! Cinci și jumătate, Îmi zise ea, iar băiețelul se uită urât la noi. Autobuzul trecea pe lângă clădirea BBC-ului, la capătul străzii Upper Regent. Janice spuse dintr-o dată: — Doamne, ce nepoliticoasă am fost, turuind atâta despre mine. Îmi cer scuze. Oare ce părere ți-oi fi făcut despre mine? — E-n regulă, pe bune, am liniștit-o eu. Oameni Îmi vorbesc adesea despre ei. Îmi place să-i ascult. La auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]