268 matches
-
și viguroși. În acest stadiu, holericul este, de obicei, liniștit și chiar apatic, lipsit de poftă de mâncare, dar stăpânit de o sete pe care însă nu o poate înlătura, căci, îndată ce i se dă de băut, survin vărsături de nepotolit. Pe măsură ce deshidratarea crește, pielea bolnavului se usucă, ochii i se încercănează, nasul îi devine proeminent, iar buzele i se învinețesc. Temperatura corpului coboară tot mai mult. Urina începe să se împuțineze. Adeseori apare un sughiț chinuitor. Trecerea la stadiul de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
redus de cazuri secundare, fie la focare epidemice care pot fi stăpînite". Putem spera că România își află astăzi locul printre țările cu asemenea "standarde convenabile", ceea ce o asigură împotriva agresivității care nu pare să se curme prea curând, a nepotolitei molime. Departe de a da semne de prompt regres, holera lasă impresia că se menține și astăzi pe unele din cele mai amenințătoare poziții epidemiologice. În anumite țări din Asia, din Africa și din America de Sud, unde pe vremuri ea apărea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Geraldine. Serios, cu adevărat incredibil. N-am trăit niciodată partide așa uluitoare, în toată viața mea. E pur și simplu superb. De fiecare dată când mă uit la el, nu-mi vine să cred că e al meu. ― Deci e nepotolit? ― Absolut. Am ajuns să facem sex și pe masa lui de la birou. ― Of, suspină Geraldine. Sunt atât de invidioasă. ― De ce? Nu-mi spune că a mers totul prost cu tipul ăla pe care l-ai cunoscut la petrecerea de adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că nu mai am loc în piele, că am devenit prea mare pentru clasa noastră. A fost una din cele mai de seamă sărbători ale ființei mele. Dup,ă o vreme, nici aceste succese efemere nu reușeau să-mi astâmpere nepotolita sete de măgulire. Voiam excitante din ce în ce mai puternice pentru mândria mea bolnavă. Și atunci ram ajuns la... umilirea profesorilor. Cum aș putea să uit ora aceea; de pomină, din clasa a VIII-a? Profesorul nostru de istorie, un bătrân mărunțel, care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
retrăiesc în ore lungi de reverie sărbătorile iubirii noastre. N-aveau să se mai întoarcă niciodată, ca zilele smulse din calendar. Revedeam plecarea surprinzătoare la Constanța, plecarea și mai surprinzătoare la Constantinopol, frenetica noastră bucurie de viață cu râsul ei nepotolit, vizita micuței cinteze care ne-a făcut atâta bucurie ― și, desprinsă de realitate, surâdeam trecutului. Parcă numai astea erau? Dar călătoria pe mare, cu ultimele clipe ale unor osândiți la moarte, dar Kala-Miche (dispariția și apariția ta), dar espadon-grille, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aventurii. Mie nu-mi place să mă duc în locuri unde am mai fost. Mă atrage necunoscutul, și de necunoscut am avut parte. America de Sud mi se părea mai interesantă. Buenos Aires era pe atunci un oraș cu posibilități, oferea șanse unor nepotoliți ca noi. Am ajuns acolo fără un franc, fără să știm pe nimeni. Trăgându-se dintr-o familie cu stare, bărbatul meu nu știa să facă nimic, dar cu timpul s-a dovedit extrem de întreprinzător și a devenit un prosper
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
au făcut prezenți în toată lumea ca foarte destoinici, dar printre aceștia și destui compromițători. Și totuși... În timp, apele se vor mai liniști, mai revenind la matcă. Viața a scăpat de monotonie, evenimentele se succed în cascadă, oamenii în nepotolita lor sete de a ști, le absorb prin confruntare, asociere, selecție, în funcție de repere, pe făgașul dezideratelor nutrite în taină o jumătate de secol de opresiune comunistă și de aproape un sfert de secol de orizont opac. Se repetă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și cai -, striviți de pietre, se iviseră în vale. După acea povestire, băiețelul își urmă în liniște paznicul până în praetorium. Erau zile de iarnă petrecute într-o inerție liniștită, oamenii se îngrijeau de arme și de cai și se antrenau. Nepotolita revoltă germanică părea să se fi liniștit. Ca să nu fie recunoscut de urmăritorii săi, sălbaticul Arminius, învins, își mânjise fața cu sângele curs din propriile răni. Mulți dintre oamenii lui îl părăsiseră, alții îl trădaseră. Tânăra lui soție căzuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
hotărâri pe cont propriu. — Roma n-a făcut nimic, zise Agrippina. În schimb, zeci de orașe mici ridică în cinstea lui monumente după cum le dictează inima. Era adevărat. — Tiberius crede că a înăbușit totul, dar se înșală, spuse cu mânie nepotolită credinciosul Creticus. M-a luat de lângă Germanicus când a vrut să-l ucidă. Nu mă va face să tac acum. În frumoasa reședință de pe colina Vaticanus, Agrippina și tovarășii lui Germanicus începură să adune obsesiv mărturii și dovezi cu privire la otrăvire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cât îl ținea gura. Tatăl, încântat de capacitatea pulmonară a fiului său, alerga să-l răsfețe, înlocuit fiind curând în această treabă de nevastă-sa. Jonas ridica atunci pânzele trântite pe jos, apoi, cu penelul în mână, asculta fermecat vocea nepotolită și răsunătoare a fiului său. Tot în acea vreme succesul îi adusese lui Jonas nenumărați prieteni. Aceștia își arătau bunele sentimente la telefon sau prin vizite făcute pe nepusă masă. Telefonul, care, după adâncă chibzuință, fusese așezat în atelier, suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
treacă la statutul de concubină. M-am uitat lung la fata bine făcută, cu gleznele la fel de subțiri ca ale lui Iuda și apoi la Basemath cea subțire și i-am spus Tabeei că pofta lui Esau de femei era la fel de nepotolită ca și celelalte pofte ale lui. Ea a început să chicotească, dar o privire ascuțită a Adei ne-a liniștit pe amândouă. Lumina începuse să pălească când Iacob și Esau s-au apucat să spună povești. Servitorii noștri au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copiii au terminat școala vara trecută, cancerul i-a răvășit trupul ca un incendiu În pădure. Chirurgii au fost primii, urmați de o echipă de intervenție de farmaciști și radioterapeuți, toți Încercând să stăvilească incendiul. Dar cancerul a fost de nepotolit - sâni, plămâni, pancreas. A fost ca și cum energia lui Jill - ea a fost persoana cea mai plină de energie pe care am cunoscut-o vreodată - era folosită Împotriva ei, ca și cum forța vitală Însăși putea fi deturnată și reinvestită În unicul scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care au actualizat prin mijloace rituale actul exemplar al Creației. Altfel spus, omul religios nu poate trăi decât într-o lume sacră, pentru că doar o asemenea lume participă la ființă, există cu adevărat. Această necesitate religioasă oglindește o sete ontologică nepotolită. Omul religios este însetat de ființă. Spaima dinaintea "Haosului" care înconjoară lumea sa locuită corespunde spaimei în fața neantului. Spațiul necunoscut care se întinde dincolo de "lumea" sa, spațiul necosmicizat, adică neconsacrat, care nu este decât o întindere amorfă în care n-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
te descânte; și să-ți cate-n ghioc. și, pe măsură ce-l descânta și-l ghiocea, vorbea, bolborosit: hapoi peste mare păcat ai dat, dragul meu. Da. Peste mare păcat. Ai căzut în bestemul hachițelor. Ce-s alea? Nervii. Nervii femeilor nepotolite. Blestemul lor pătimaș. Să fugi de ele, cât vei vedea cu ochii! Să fugi, și să tot fugi! A împrumutat, de la șatră, o căruță. Sa dus la un castel de-al său, mai apropiat. I-a plătit descântătoarei, cât n-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un bărbat și dacă mă gîndesc bine ea a fost singura mea prietenă. Băteam grădina Icoanei și grădina Botanică Împreună, Îmi spunea că o femeie iubește Într-un bărbat de cele mai multe ori lumea spre care aspiră. Îmi vorbea de setea nepotolită a oamenilor de a-și depăși condiția și groaza ei de ratare era mai terorizantă decît groaza mea de cancer. În făptura ei delicată și timidă, se ascundea o forță căreia nimic nu-i putea sta În cale. De la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de zbuciumul și subtilitatea ființelor mici, neliniștite și fragile ; sunt și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
am stat de vorbă cu el cu două minute Înainte să se-ntîmple! Am văzut tot ce s-a petrecut! Eram la cîțiva pași de el cînd l-a lovit! și retrăiau clipa sîngeroasă, repetînd-o iar și iar cu o lăcomie nepotolită. Așa s-a petrecut cea dintîi moarte pe care am văzut-o În oraș. Mai tîrziu, ceea ce mi-a rămas viu În amintire - după ce-am uitat aproape complet grozăvia sîngelui și a creierului și mutilarea oribilă a trupului unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a timpului barbar. Pe toate acestea le purta În ființa lui, pofta și lăcomia lentă a porcului nesătul, precum și muzica puternică și stranie a sufletului. Cunoștea ura și sila de fiară veșnic nesătulă, fiara cu chip de porc și setea nepotolită, foamea nesfîrșită, gheara mare, grea și sfîșietoare ce scormonește cu o poftă mocnită și lentă. Și ura fiara cea mare cu ura iadului și a crimei, pentru că simțea că o regăsește În el Însuși și că el Însuși este prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mare, grea și sfîșietoare ce scormonește cu o poftă mocnită și lentă. Și ura fiara cea mare cu ura iadului și a crimei, pentru că simțea că o regăsește În el Însuși și că el Însuși este prada acestor dorințe sfîșietoare, nepotolite și obscure. RÎurile de vin, vitele Întregi fripte la proțap și, În bezna pădurii, grămada de trupuri animalice uriașe și urletul barbar din jurul lui, trupurile voinice și ademenitoare ale femeilor blonde prinse În orgia animalică a stomacului mereu nesătul, atotdistrugător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am făcut atunci, tărîmuri noi, promisiunea războiului și gloria și bucuria și victoria și un oraș strălucitor? Vai, tinerețe, Încă rănită, vie, sfîșiată de tristeți de nerostit, Încă jelind cu o jale de nesuportat, Încă suferind de o sete de nepotolit - oare unde să căutăm? Căci furtuna sălbatică se dezlănțuie deasupra noastră, furia sălbatică se abate asupra noastră, foamea sălbatică se hrănește din trupurile noastre... și sîntem fără adăpost, fără scăpare, fără mîngîiere și veșnic hăituiți, iar mintea noastră e tulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și Decemvirilor, ea se va amesteca pururi cu sângele și țărâna tuturor legionarilor căzuți în tortura anchetelor, în luptele din munți, în temnițe și oriunde pe câmpul de luptă, fundament peste veacuri care va zădărnici toate ingerințele vrăjmașilor Crucii și nepotolitului jind de înrobire a pământului românesc de către demonii hrubelor și ura veneticilor pe care noi îi adăpostim. Iată numele celor din groapa comună de la Jilava: Corneliu Zelea Codreanu Căpitanul Nicadorii: 1. Ion Caranica 2. Doru Belimace 3. Neculai Constantinescu Decemvirii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Illiria îl adoră pe Antonius Primus, iar Antonius Primus nu e vitellian. Valerius asculta cu atenție. Marcus interveni din nou: — Vitellius se îndreaptă spre Italia într-un car împodobit cu ghirlande de flori, dând un banchet după altul. Foamea lui nepotolită i-a pus în mișcare pe negustorii din întregul Imperiu, care dau fuga să-l aprovizioneze cu trufandale. Mai-marii orașelor în care se oprește Vitellius sunt disperați din cauza costurilor banchetelor pe care sunt obligați să le ofere, în timp ce soldații lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
frumusețea? În frământu-mi fără margini, Ca un val împins spre vale, Trec prin codrii de imagini Spulberând totul în cale; Cât și cum, pun întrebarea, Căzni-mă-voi spre lumină? Și, printre hățișuri, zarea, De visare-mi crește plină; În nepotolit de freamăt, Printre unde și vâltoare, Cu o naștere prin geamăt Dau visării întrupare...
DAU VIS?RII ?NTRUPARE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83771_a_85096]
-
Întind mâna pe Întuneric, pipăi până ajung la hârtie și creion; la primul contact cu aceste obiecte străine, corporalitatea poemului s-a estompat pe jumătate; mă cramponez de resturile mutilate ce mi-au rămas, ca să reconstitui scheletul; am o foame nepotolită de scris: iată, lumina se-ngână cu Întunericul, stau culcat În patul cald, primitor, mă bucur fără motiv; nu-mi simt forma corporală a trupului; eu nu mai sunt În el, eu sunt În mâna care scrie, În vârful unghiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
probabil din cauza incursiunilor hunilor în Scythia Minor. Ulterior, după încheierea dezbaterilor, a semnat hotărârile sinodului. Nu știm cât a durat păstoria lui, dar în 458, episcopia Tomisului era condusă de Teotim II. Numele este menționat în legătură cu frământările provocate de monofizism, nepotolite nici după sinodul IV. Solicitat de împăratul Leon I (457-474) să-și spună părerea despre hotărârile sinodului, episcopul Teotim răspundea în scris că primește fără rezerve ceea ce s-a stabilit la Calcedon, încă o probă că ierarhii de la Tomis erau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]