3,664 matches
-
a genului muzical care l-a consacrat, blues-ul. Rep: Domnule Mike Godoroja, ne bucurăm că vom ocazia să vă revedem la Galați . De această dată într-un spectacol alături de un nume pe care cunoscătorii genului blues îl așteaptă cu nerăbdare și curiozitate. Ce le puteți spune celor care nu-l cunosc pe Boo Boo Davis? Mike Godoroja: Boo Boo Davis este un nume de referință în istoria bluesului din Statele Unite și un artist de renume internațional ce aparține probabil ultimei
Mike Godoroja și "Guvernul de blues" [Corola-blog/BlogPost/97331_a_98623]
-
Ion Stratan. Dublul album va i lansat oficial în toamna acestui an și sperăm să-l putem prezenta și publicului gălățean. Rep: Cu siguranta publicul din Galați va fi receptiv la această propunere. Vă mulțumesc pentru amabilitate și așteptăm cu nerăbdare să vedem la lucru “guvernul” Mike Godoroja și Boo Boo Davis. M.G. : Și eu vă mulțumesc și salutăm pe această cale publicul gălățean pe care il invităm în număr cât mai mare la acest eveniment.
Mike Godoroja și "Guvernul de blues" [Corola-blog/BlogPost/97331_a_98623]
-
am ocazia de a le auzi în astfel de locuri destinate socializării. În ultima vreme însă, găsesc din ce în ce mai puține locuri care pun preț pe oameni și mai puțin pe consum la scală industrială. Vă puteți deci imagina că ard de nerăbdare să vă împărtășesc mica mea descoperire, o cafenea intimă, boemă, care are darul de a reuni oameni frumoși, cu povești și mai frumoase. Old School Coffee House, situată în centrul Clujului, pe una din cele mai pitorești străduțe, lângă Canalul
Old School Coffee House [Corola-blog/BlogPost/97426_a_98718]
-
acești ani. Primul extras pe single este piesa „Hey Good Looking”, cu un videoclip pe măsură: „Țin minte bine ziua filmării, pentru că de cînd am fost pentru prima oară la târgul de la Negreni, prin ’90 sau ’91, îl aștept cu nerăbdare în fiecare an. Așa a fost și în ’94, cînd am filmat materialul ăsta”- Hanno Höfer. Noul album este un tribut adus muzicienilor americani, compozitorii unor piese nemuritoare, interpretate de Nightlosers în manieră proprie: Mary Ann (R. Charles), Shake Rattle
Blues ardelenesc cu Nightlosers [Corola-blog/BlogPost/97663_a_98955]
-
plutind din adânc se strecoară și-ncepe dansul peste clapele imaginarului pian făcând să răsune-n odaie divina muzică a orișicărui clar de lună zărit vreodată undeva și numai stropii ploii cei nerăbdători îmi strică uneori magia bătând inoportun a nerăbdare-n jaluzea. Referință Bibliografică: DUHUL / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2310, Anul VII, 28 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DUHUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383648_a_384977]
-
la cele din copilărie; mândră le prindeam la ureche ca pe cercei, și de atunci am păstrat acest nostim obicei. Privesc cireșele zemoase, ce fac cu ochiul, iar graurii ciripesc... parcă i-a prins deochiul, privirea devine, din ce în ce mai, flămândă și nerăbdarea scade cu fiecare secundă. Dintre frunze, cireșele roșii se-alintă la soare, dar parcă s-au rușinat... de atâta culoare; dincolo de deliciul oferit, când sunt gustate, au ajuns prin poezii și chiar pe pânză pictate. 7 Mai 2017 Referință Bibliografică
CIREŞELE DE MAI de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383653_a_384982]
-
2017. Lângă margini de lume ajung plutind pe nori, în tăceri prelungi, asurzitoare, umbre mărețe și speranțe împletite în ecouri, rugi nevăzute, înălțate cu foc din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului... Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile oamenilor, blândețea-i mințind atât de frumos prin masca-i reflectată în oglinda realității, încât serile senine se contopesc de dragul ei în magii desăvârșite, ce aduc o parte din cuprinsul infinitului în raiul multicolor
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
mult Lângă margini de lume ajung plutind pe nori, în tăceri prelungi, asurzitoare, umbre mărețe și speranțe împletite în ecouri, rugi nevăzute, înălțate cu foc din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului...Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile oamenilor, blândețea-i mințind atât de frumos prin masca-i reflectată în oglinda realității, încât serile senine se contopesc de dragul ei în magii desăvârșite, ce aduc o parte din cuprinsul infinitului în raiul multicolor
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
au format la răsărit lumină simplă întunecată de verbul "a fi" probabil prea încurcat între creștetul mâinile și tălpile amorțite de vârste s-a ridicat din pasăre plictisit a strigat un cuvânt pe care nici acum nu-l înțeleg de nerăbdare a devenit rod oval jumătate gând jumătate mișcare între statică și sfera de soare a necunoscutului trăit până la cădere în urma constatării superficiale am ajuns să prind fibrele tăcerii de câte ori pasul rămâne înțepenit într-o răscruce pentru a o învăța acum
LA RĂSĂRIT DE LUNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383719_a_385048]
-
fericită, deși ne-am simțit bine împreună și doream să continuăm. Numai că, odată cu scurgerea timpului, simțeam că lipsește acea scânteie care să ne dea foc inimii și să ne pârjolească, iar depărtarea dintre noi contribuia la asta. Așteptam cu nerăbdare ziua de duminică, zi liberă, în care să mă pot delecta cu pescuitul pe mare. Așa că, într-o sâmbătă seara, m-am întâlnit la bufetul de la capătul blocului cu partenerii de pescuit, să aflu care mai este situația guvidului, mănâncă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
vom cunoaște mai bine de acum și se vor mai limpizi apele Prutului, care posibil ne va servi drept portativ pentru scrierea noilor muzici, despre care să sperăm va completa Hora Mare de la munți și pân- la mare, ceea ce așteaptă cu nerăbdare TIMPUL. https://www.facebook.com/video.php?v=657620640988905&set=vb.209872512430389&type=2&theater Am convingerea, însă, că numai apariția unei singure persoane poate determina prin cazul său particular, ca numai mergând în beneficiul oamenilor și al Comunității să
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
locuri, care erau complet ocupate pentru deplasarea de la Toronto la Câmp, așa că am acceptat să ocup locul din... portbagaj, fapt posibil pentru că pe atunci aveam 60 kg, eram subțirel și nu a fost nicio problemă, mai ales că ardeam de nerăbdare să ajung și eu acolo. Am ascultat vorbind pe cei care la ocuparea Basarabiei de către ruși au fugit în România, dar cum și acolo au fost vânați, mulți au reușit să plece în Occident și de acolo unii să ajungă
INTERVIU CU DOMNUL DUMITRU RĂCHITAN, PREŞEDINTELE ASOCIAŢIEI CULTURALE ROMÂNE DIN HAMILTON, CANADA de ANCA SÎRGHIE în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380136_a_381465]
-
cele veșnice. Eram prin clasa a treia, la Școala generală numărul 2, azi Ioan Bob. Școala avea două locații: corpul propriu-zis al școlii, alături de care mai avea o sală și în clădirea de vizavi, în curtea Bisericii Bob. Așteptam cu nerăbdare un eveniment deosebit de important pentru elevii de atunci, și anume accederea în rândul pionierilor. Ca să devii pionier, trebuia să atingi un anumit standard la învățătură și purtare. Nu oricine putea dobândi calitatea de pionier. Tocmai învățasem, la Limba română, despre
CRAVATA DE PIONIER de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380223_a_381552]
-
două - râse el. Iar vară-mea, deocamdată, nici gând să revină în țară, că este cuplată cu fiul bătrânei pe care o îngrijește și speră că el... să spere sănătoasă, c-așa-s toate femeile, cred că bărbații ard de nerăbdare să se însoare! Că pentru asta și-a lăsat și copilul la bătrâni și nici nu mai trece să-l vadă, pentru că n-ar vrea să se trezească în situația de a constata că, locul lăsat vacat pentru un moft
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
2016. Surâsul Paulei - poveste de viață Copilăria în anii ´90 Pentru început, dragi cititori, să vă povestesc câte ceva despre mine. M-am născut de ziua copilului, pe 1 iunie 1989. Aveam deja patru frați care mi-așteptau venirea cu mare nerăbdare. Evident, am fost îngrijita și răsfățata de către toți, eu fiind mezina familiei. Cei doisprezece ani de școală i-am urmat în localitatea de baștină, Măneciu, ce se situează în județul Prahova, între Vălenii de Munte și Cheia. Materia preferată în
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Citește mai mult Surâsul Paulei - poveste de viațăCopilăria în anii ´90Pentru început, dragi cititori, să vă povestesc câte ceva despre mine. M-am născut de ziua copilului, pe 1 iunie 1989. Aveam deja patru frați care mi-așteptau venirea cu mare nerăbdare. Evident, am fost îngrijita și răsfățata de către toți, eu fiind mezina familiei. Cei doisprezece ani de școală i-am urmat în localitatea de baștină, Măneciu, ce se situează în județul Prahova, între Vălenii de Munte și Cheia. Materia preferată în
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
ucide durerea mă îngână din suflet l-am rugat un ceas să mai rămână dar n-a privit ‘napoi și-acum stau fără glas și-aș număra iar pașii dar sunt mult prea bătrână și în acest balans aștept cu nerăbdare un ultim vals. Referință Bibliografică: Ultimul vals / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1515, Anul V, 23 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ULTIMUL VALS de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378188_a_379517]
-
comerțul...Ideea lui Deleș a fost să vină undeva la țară și a ales aceste locuri. Și Deleș m-a claustrat aici, în această văgăună, instituția căsătoriei e cea mai oribilă intituție de pe pământ!” Și eu, săracul, care ardeam de nerăbdare s-o iau pe Agneta! Ce aud din gura acestei femei? Nu se poate să fie așa, dar n-am vrut s-o contrazic. “După ce am trăit câtva timp cu iluzii, ocupându-mi timpul cu pictura, mi-am dat seama
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
cu ochi rotunzi, S-a gândit s-o viziteze ca să vadă el pe viu Ce mister poate ascunde. Tare i-a părut hazliu, Ca de-ndată ce-a urcat scările de la intrare, Dând din coadă bucuros, plin de zel și nerăbdare, Cu urechile ciulite, peste tot unde-a privit, Alți o mie de căței, cu căldură i-au zâmbit. Bucuros peste măsură, cum n-a fost el niciodată Și-a propus să se întoarcă-n acest loc și altădată. Alt cățel
OGLINDA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377184_a_378513]
-
Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului CÂȚU-MÂȚU (partea-ntâi) În Săptămâna Mare a Paștelui, copiii colindau prin sat cu Câțu-Mâțu. Despre ce era vorba? Câțu-Mâțu era un obicei fermecat așteptat cu nerăbdare. În Joia Mare din Sfânta Săptămână, singuri sau câte doi, cu clopoței în mână și cu un coș din papură sau din răchită, copiii mergeau din poartă-n poartă și începeau să recite o poezioară, agitând clopoțeii: Câțu-Mâțu, Două ouă-ncondeiete
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
luxuriant. Să fi depășit de puțină vreme adolescența?! mă-ntreb răscolit. Totuși, privirile au profunzimi de femeie pe sub genele dese! Clipește repede, dar nu din stânjeneala c-ar fi fost fixată, nu! Cel puțin așa-mi pare. Poate din cauza unei nerăbdări voit neascunse?!... -Dacă n-a venit, poate vorbești cu mine, o abordez îndrăzneț în timp ce mă ridic de pe scaun. Neauzind nici o replică, mă îndrept plin de speranță către masa unde ea rămăsese imperturbabilă. După ce mă recomand, trag scaunul exact în fața ei
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
în care privește intens, mai întâi cu interes, apoi cu stupoare și, spre final, cu adâncă mulțumire. După ce-i proiectează în oglindă imaginea hotărâtoare, parcurgând traseul luminos în sens invers, el revine în starea de veghe, nu înainte să perceapă nerăbdarea ei de a trece prin noapte și prin ziua de mâine mai repede... Un râs machiavelic sparge tăcerea din camera lui în timp ce oprește programul. Azvârle nepăsător ochelarii și, pe deplin eliberat de preocuparea pentru ea, se-ndreaptă spre ieșire. Va
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
decibeli. Tânjesc după o linie melodică... De după ochelari, o caut avid. Mă tem să nu fie... Dar nu lipsește, nu! Și azi clipește des-des, dar nu din stânjeneala c-ar fi privită, nu! Acum sunt sigur. O face din cauza unei nerăbdări voit neascunse. Cer un scotch sec, dar nu beau, paharul e simplă butaforie... Nici nu fumez... Sunt răbdător totuși, chiar dacă o cercetez înălțând privirile spre chip, numai după ce picioarele și trupul trec examenul evaluării. Mă dor și ochi, și suflet
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
în așa fel încât cel care le vede rotunjimea să le perceapă ca fiind “ale lui”, a explicat poeta. Astfel, Aura Popa șlefuieste cuvintele, tatuând poemele “cu păpădii”, ca mai apoi să le scuture în văzduhul speranței, unde doar “vântul nerăbdării” le-ar putea scutura: „Cu păpădii am tatuat poeme/ Și în văzduhul tău le-am scuturat/ Dar vântul nerăbdării prea devreme/ Le-a risipit și nici n-ai observant”. (În vară...) Lumina înseamnă iubire, o cale spre senin unde își
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Astfel, Aura Popa șlefuieste cuvintele, tatuând poemele “cu păpădii”, ca mai apoi să le scuture în văzduhul speranței, unde doar “vântul nerăbdării” le-ar putea scutura: „Cu păpădii am tatuat poeme/ Și în văzduhul tău le-am scuturat/ Dar vântul nerăbdării prea devreme/ Le-a risipit și nici n-ai observant”. (În vară...) Lumina înseamnă iubire, o cale spre senin unde își adună visele spre a simți “cerul tremurând”: „Îmi ești lumină și popas în toate,/ Nu mai respir decât cu
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]