321 matches
-
vizitează noaptea, când vântul face din orice un semnalizator morse. Prin urmare, cine sânt eu? Eleonora îmi spunea "profesore". Dar nu asta e important. Adineauri, m-am uitat într-un geam și aproape nu m-am mai recunoscut. Cu barba nerasă și părul netuns de multă vreme, arăt mai degrabă ca unul din profeții de ocazie, lacomi de auditoriu, gata să vorbească despre orice subiect dacă sânt ascultați. Alții ar zice că par un cabotin, un pustnic, un strigoi al bibliotecilor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ale unui docher. În rest, nu știu ce să vă mai spun despre chipul meu, decât că aș vrea să fiu și eu alături de dumneavoastră, într-o cameră normală; înainte de orice altceva, m-aș bărbieri, n-aș mai sta cu barba asta nerasă care mă îmbătrînește, deși n-am decât patruzeci și unu de ani... Dar melancoliile nu sânt bune. "Profesore, atenție la porunca a șasea!" 2. Nu vreau să vă conving de nimic, domnilor, și de fapt nu vreau nici măcar să mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai existau decât "remize", eșecuri. De orice cauză mă apropiam, o transformam în impas iremediabil. Pe talgerele balanței dreptății nu era la sfârșit decât un pumn de nisip. Eram istovit după un asemenea proces. Cu ochii înroșiți de nesomn, jigărit, neras și abătut. Zile întregi umblam ca un câine plouat. N-aveam chef de nimic și nu mai vroiam să vorbesc cu nimeni. Mă simțeam într-o stare de disperare cumplită. A început chiar să-mi treacă prin minte gândul sinuciderii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
stau lipit de un birou. Spre deosebire de Valeriano, care nu se mișcă de la biroul lui. Chiar și în ziua când urc la el, îl găsesc acolo, dar nu pare ocupat cu treburile guvernului: curăță un revolver cu tambur. Surâde în barba nerasă, văzându-mă. Spune: — Ai venit, prin urmare, să cazi și tu în capcană, împreună cu noi. — Sau să-i prind pe alții în capcană, îi răspund. — Capcanele sunt plasate una într-alta și se închid toate deodată. Parcă vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atitudinea. Încercă să-și reprime acel sentiment tot mai puternic de teamă că bărbații n-o mai consideră atrăgătoare și își înghiți criticile la adresa australianului — care, observându-l mai bine, era prea scund...ca să nu mai zicem de barba aia nerasă care arăta oribil; nu era ea prea mare pentru niște tipi care nu se sinchiseau să se îngrijească? — și în schimb se strădui să surâdă cât putea ea de frumos. Aplecându-se înainte cu un aer complice, le șopti prietenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de ceara ivorie de la lumânările care se topiseră. — Nu vreau să discut. Vreau să plec, spuse Leigh pe un ton liniștit, fără intonație. — Știu, iar eu te rog să stai. Leigh îi aruncă o privire și văzu că barba lui nerasă era căruntă, iar cearcănele din jurul ochilor erau atât de adânci că păreau niște vânătăi. — Jesse, te rog. Oftă întoarsă cu spatele la el în timp ce-și punea dosarele în geantă. Își aminti că-și lăsase cartea Ceva albastru în camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mă lași singur în fața morții? glumește Lionel. — Iar te repeți. Te-ai uitat la tine cum arăți? Cum îndrăznești să te prezinți în halul ăsta în fața unei femei? Lionel se duce în fața oglinzii din hol. Într adevăr, arată deplorabil. E neras, are cearcăne sub ochi. Maioul e mai mult murdar decât gri murdar, iar boxerii - să nu mai vorbim. Mai e și desculț pe deasupra. E jalnic. Băut fiind, are chef de glumă: — Tu ești femeie? Am crezut că ești o prietenă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
acolo: polițiștii, jandarmii, armata, agenții secreți și echipele de televiziune. Lionel ia lumânarea de pe tort, o aprinde și o pune în fereastră. Din stradă se aude un oftat. Se duce în fața oglinzii. Din oglindă îl privește un om terminat. E neras de două zile, are cearcăne sub ochi, iar șampania i-a lăsat urme adânci pe obraji. Își aranjează cravata. Își dezleagă și releagă mai strâns șireturile de la pantofi. Stinge lumina. Toți telespectatorii umblă la contrast. Se duce, pe bâjbâite, spre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
v-a dat pe mână și combinația cu Soporan, când prefectul încă era cu ferma aia cu tractoarele din Deltă. Ce tot o dați cu îngerii... Chiosea dormea dus, cu gura întredeschisă, cu broboane de transpirație năvălind printre țepii bărbii nerase. Vergilică îl zgâlțăi de umăr. Tresări. - Îngerii au căzut de la revoluție, dom’ Aulius. Acuma e alt timp. Acușica noi suntem îngerii, dacă e să vorbim așa, mai poetic. Cum ar vrăji-o Burtăncureanu, de-ar fi să v-o explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acțiuni în companie și, dacă vreunul dintre proiectele actuale, inclusiv gena maturității, se dovedeau profitabile din punct de vedere comercial, avea să fie bogat. Iar Adam ... Josh opri în fața tribunalului. Adam stătea jos, pe trepte, privind fix în pământ. Era neras, iar costumul lui jalnic era plin de pete. Charles Silverberg stătea în picioare, lângă el, vorbind la telefon. Josh claxonă. Charles îi făcu cu mâna și porni spre el. Adam îl urmă și se urcă în mașină. — Mersi, frățioare, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
strigi. Sunt tot eu, doar că au trecut șapte ani, paisprezece, douăzeci, de când am plecat! N-aveam cum să rămân la fel ca În fotografie! Sunt mai slab, mai bătrân, a fost și drumul lung până aici, sunt nespălat, neprimenit, neras, nu m-am putut privi nici măcar la lumânare! Și nici nu-mi dau seama cât m-am schimbat, pentru că aici, la voi, oglinzile sunt acoperite, toate... * Ce plictisitor, ce sfâșietor! De câte ori n-ai mai trăit scena asta la fel! Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de pe scaune, dau să se apropie, șușotesc Între ei, strigă toți, deodată, vocile li se acoperă. — Al cui spui că ești? — Pretinde c-ar fi din familie! — Dar valizele unde-ți sunt? — Dacă ai fi el, n-ai fi venit neras și desculț la nuntă! — Cu cine a zis că e neam? Dacă ai fi el, ai avea Rolex la mână și ditamai Merțanu-n poartă! — Nu e el, nu vezi ce pantofi lucioși are? Nu vezi ce haină scumpă? — Un impostor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
oricum o să Îl aștept În continuare, așa cum Îl așteptam de când mă știu. Poate Îl așteptasem atât pentru că pe el nu-l văzusem cum se Întoarce În fiecare zi, târându-și picioarele, târându-și servieta, târându-se, de la Servici, nervos, istovit, neras, mototolit, autointoxicat de propriile lui dorințe, neputințe, invidii, resentimente prelungite. Poate Îl așteptam pentru că pe el nu-l văzusem, nu-l auzisem șușotind, cap În cap cu mama, seară de seară, calculându-și banii Împrumutați, dați, luați. Lui nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
îmi spune el, punându-și brațele în jurul meu și sărutându-mă pe ceafă - singurul loc unde știe că în mod garantat îmi trimite fiori în jos pe șira spinării. Mă sprijin de el, simțindu-i mirosul, simțindu-i barba ușor nerasă cu obrazul, și-mi permit să mă simt mai bine. Brad îmi cuprinde spatele ușor, mișcându-și mâna încet în jos, până când alunecă între picioarele mele, iar eu nu-mi pot reține gâfâitul. Alunecăm jos, până pe podeaua bucătăriei: curând, micul-dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a început să se rărească, până ce, în cele din urmă, s-a oprit de tot. Abia atunci s-a văzut cum unii purtau pe obraz picături de apă ce se rostogoleau domol despicându-se în firele de păr ale bărbilor nerase. Erau... lacrimile dorului greu de stăpânit. Când au terminat de mâncat, căpitanul a ordonat: ― Pregătiți-vă de drum. Într-un sfert de ceas, plecăm... Mergeau de câteva ceasuri bune. Mers fără spor. Stratul de zăpadă așezat pe pământul dezghețat era
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Luke mă dorea la fel de mult pe cât îl doream și eu pe el. Era adevărat! Luke m-a tras de păr și mi-a dat capul pe spate. M-a durut, dar mi-a plăcut la nebunie. Și-a frecat bărbia nerasă de fața mea și mi-a mușcat interiorul gurii. Era să leșin. —Curvă sexy ce ești, mi-a murmurat el în ureche, iar eu aproape că am leșinat din nou. Chiar mă simțeam ca o curvă sexy. Mă simțeam puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întors către el. Cu o secundă în urmă stătusem chircită ca un fetus țeapăn, iar acum aterizasem pe spate cu Luke așezat deasupra mea. —Ce faci? am croncănit eu. Eram supărată. Deranjată. Trebuia să recunosc că arăta destul de bine. Barba nerasă îl prindea, iar în lumina zilei ochii îi erau de un albastru întunecat. Am aruncat o privire în jos și i-am zărit penisul erect. Mi-am mutat repede privirea în altă parte. Eram îngrozită, dar și excitată. — Vreau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și pe chipul lui. M-am uitat la el temătoare, minunându-mă de ceea ce vedeam și simțind, în același timp, că-l doream. îmi doream să mă atingă, să fie tandru cu mine, să mă sărute, să-i simt bărbia nerasă pe obraz, să-i respir parfumul pielii. Am ridicat o mână tremurândă și i-am atins ușor părul mătăsos. în secunda în care l-am atins, zăgazul s-a rupt. De data asta n-am mai așteptat ca nebunia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe zi ce trece. Sunt atâția hormoni masculini în aer că dacă mai stau mult pe-aici o să-mi cadă biluțele. Am vreo șansă să primesc o cafea cu gheață? — Doamne, nu știu, i-a răspuns Luke, frecându-și barba nerasă într-un gest perplex care mie mi s-a părut așa de sexy încât nu mi-am mai dorit decât ca Brigit să plece o vreme și să ne lase pe mine și pe Luke să facem niște surfing la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lor și ți se spune „Ne mai vedem“, nu trebuie să te întorci și să-i întrebi pe un ton rugător CÂND? DISEARĂ? MÂINE? CÂND, CÂND, CÂND? Nu trebuie să zici decât „Mmmm, ne mai vedem“, să le mângâi obrazul neras cu o gheară imaculată și să dispari într-un nor de „nu am nevoie de nimeni“ cât se poate de palpabil. Voiam să par dură. Cu toate că nu eram deloc așa. Voiam să-mi schimb vechile tipare comportamentale. Așa cum mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-ți fac reproșuri, dar le-ai spus tuturor celor din grupul meu de terapie că nu m-ai iubit niciodată. Am martori, am adăugat în glumă. —Doamne, așa am spus, nu-i așa? a zis Luke frecându-și bărbia nerasă cu un gest pe care îl recunoșteam dintr-o altă viață. Da, sigur, așa am spus. După asta Luke mi-a aruncat o privire foarte serioasă. N-ar fi trebuit să spun asta, dar eram furios, Rachel, eram foarte furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pește oceanic și de bei apă cu clor, nici de pulă nu te-mpiedici, nici de pizdă nu ți-i dor. Tanger începe să râdă cu tot corpul lui uscat, chiar de mâncător de pește oceanic, cu firele de păr nerase din barbă, cu șireturile de la adidași, atrăgând abia acum priviri curioase spre masa noastră - am început să-i zic masa noastră fiindcă Tanger se lipise efectiv de mine în zilele astea, când venea, mă căuta, iar dacă nu dădea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trecuse. Îi simțeam puterea strunită de sufletul lui cald. Era un bărbat coborât de pe columnă, cu părul sur, răvășit de parcă tocmai venise din luptă, cu sprâncene stufoase și privire atentă, un nas proeminent și puțin încovoiat ca la șoim, fața nerasă și brăzdată de riduri adânci, un om care impunea respect și care părea că respectă tot ce mișcă pe lângă el. Aș fi vrut să-i răspund, dar gura mea nu putea scoate niciun sunet. Dacă ar ști că am plecat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
visat urât! Meseria asta văd că-ți produce coșmaruri. Am tras adânc aer în piept de parcă ieșisem de sub apă. Aveam fruntea plină de broboane de transpirație și stăteam ghemuit cu spatele la păturile de lână care înțepau prin pijama ca o barbă nerasă. Cearșaful de pe pat mi se adunase la picioare. Titi sforăia ca un porc, lui Shumy îi miroseau picioarele de parcă tocmai îi putreziseră, TIR-uri goneau spre destinații necunoscute zgâlțâind dormitorul și ziua venea peste noi să ne învețe cum să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
doar cu Horia Victor să-și continue drumul destul de lung de la școală până acasă. Iarna nu prea vedeai mișcare dincolo de perdelele de la ușa magazinului de miere și lumânări de la parterul casei din colț. Totuși ușa se deschise și un bărbat neras, întrerupând pentru o clipă sporovăiala cu cineva dinăuntru, scuipă vârtos drept în zăpada călcată în picioare din mijlocul trotuarului. Că doar nu era s-aștepte până ce-i dispar din cale doi mucoși de doișpe ani, abia intrați la gimnaziu. Cei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]