910 matches
-
albă și puse capacul deasupra. Nu putea să bată cuiele la loc, ar fi făcut prea mult zgomot, așa încât îl apăsă numai cu putere. Își făcu vânt și ieși din groapă. Ileana îl privea nerăbdătoare. Fără să răspundă întrebării ei nerostite, Cristian începu să arunce pământul peste sicriu. 25 Ai pronunțat vreo sumă și eu am spus că e prea mult? întrebă supărat bărbatul așezat în spatele biroului modest, acoperit cu hârtiile împrăștiate din câteva dosare de carton. Deschide odată mina aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În tăcere spre intrarea În subterană, trăgându-și prietenul de mână după el. În criptă, ridică lespedea, scoțând lada cu ajutorul lui Cecco. În răstimpul operațiunii, sienezul continuase să fixeze obiectul cu un ochi lacom, Însă Dante Îi ignorase toate Întrebările nerostite. - Trebuie să fugim pe acolo, zise arătând spre deschizătura din capăt. Ajută-mă, În doi putem reuși. Învingându-și scârba pe care acea deschidere fetidă i-o stârnea, se coborî În pasaj. Nu era vreme să facă rost de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Autorului În preajma sa era gol: păsările fugeau în zbor, oamenii cântau, un gol rotund se întindea de la mine până dincolo de orice știre, și... ca un solfegiu în gama mi sau în gamaglobulină sângele fierbea la lumină în multe tonuri peste nerostite zvonuri. În preajma sa, așa de jur împrejur dar cine jură în preludiul pur, și cine te întoarce, toarce, arce, picuri ce demult se vor sparge așa cum de la mult, totdeauna în vânt sau cum am răspuns la întrebarea unde sunt într-
FRICA de PETRU JIPA în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364311_a_365640]
-
excitant al răzbunării, al reglării unor conturi deschise de viață, pe care aproape că începuse să se sedimenteze praful uitării. Dar... și aici întâmplarea declanșează totul. Realitatea cărții se împlinește din frânturi de gesturi, de trăiri, de rememorări, de fraze nerostite până la cap. Personajul principal Violeta, își retrăiește viața de copil abuzat, o fetiță care este supusă unui viol, săvârșit asupra ei de un adolescent, în casa părinților unde era fată în casă, o mică servitoare, făcând curățenie. Violeta știe să
CRONICĂ LA ROMANUL URME DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364588_a_365917]
-
18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt un colț de stea luminez adâncimea ochilor tăi vrăjiți. tăcerea nopților cu lună plină de așteptare nu-ți mai întunecă surâsul de flori. îți împodobesc inima, cu trandafiri albaștri înveșmântați în cuvinte încă nerostite. îți alung oftatul și chem un vânt de dragoste să-ți mângâie dorul, cuprins între palmele sufletului, copil rebel și singuratic. vreau să-ți fiu singura rază, aprinsă de lumina unui vis, într-o seară târzie de mai să mă
SĂ-ŢI FIU SINGURA RAZĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361286_a_362615]
-
Acasa > Strofe > Creatie > NU VOI FI BĂTRÂN NICICÂND! Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului sufletul meu poartă Iubirea. mereu proaspătă, mereu lacrimă de bucurie, pe o frunză de dor nerostită... dacă aș fi bătrân, aș Iubi... aș uita secundele pașilor 8 anilor trecând apatici, printre vârste aș aduna firele de nisip din clepsidrele sparte și le-aș ascunde într-o scoică. un puf de zbor s-ar strecura neștiut, printre
NU VOI FI BĂTRÂN NICICÂND! de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361293_a_362622]
-
aceeași priveliște, toate acestea îl înfiorau. Parfumul glasului ei tăcut, vibra parcă la marginea timpului oprirea de sine, popasul dinaintea mareului drum care i se pierdea în toate direcțiile. Din mijlocul camerei, tăcut, o privea înaintea lui plutindu-și șoaptele nerostite ca o mângâiere prin părul său. Lăsă fruntea preț de o clipă pe umărul ei. Ce bine era să nu mai știi să vorbești înaintea unui asemenea întreg de oameni la un loc. Dar mintea făpturii făcu loc unui salt
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
SCRIU.SUNT. ATÂT. Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului agățat la răspântii, penelul pictorului fugărește culorile aninat de un sunet, pianul își privește clapele râzând, la fiecare atingere a cuvintelor nerostite de interpret. un vers răzvrătit bate la poarta sărutului cuvântului, căutând metaforei ochii de apă și foc, lăsând principiile unei moralități desuete, să-și răsfrângă buzele a dezamăgire, în oglinda unui timp ce nu așteaptă plecăciuni... armăsar rebel al secundelor
SCRIU.SUNT. ATÂT. de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361567_a_362896]
-
trezirile bruște în articulații se aranjează petrecerea timpului dansul se repetă la nesfârșit în acordurile vârstelor las în scrumieră rotocoalele de fum să curgă în litere umbre gânduri și mă aștern alături de oase într-un dans al figurinei din cuvinte nerostite ritmul se întețește până la strigăt halta nebunilor începe să se umple de tropotele cailor reinventați a fi clopote căzute pe dalele mărunte ale dialogurilor promise și amânate mereu în oglinda aproape opacă mă privesc hibrid al așteptărilor într-un vuiet
MĂ AŞTEPT TOT EU (...DINCOLO DE FRONTIERĂ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363832_a_365161]
-
a ars mocnit în tine Cuvântul meu să te elibereze din a vinii chingă Iar timpul irosit în lacrimi să nu ne mai aparțină. Nu ai să știi nicicând că am cules nuferi din noroi Am transformat regretele într-un nerostit poem De dragul clipei fericite ce se închina la doi... Loviți am fost pe veșnicie de al dragostei blestem. Referință Bibliografică: Vis și rugăciune / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 917, Anul III, 05 iulie 2013. Drepturi de
VIS ŞI RUGĂCIUNE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363931_a_365260]
-
calculat vreodată rata de schimb a impulsurilor la care sunt supuși cei ce pot să privescă un nud fără a avea voie să îl atingă? Ai grijă ce spui și ce scrii, se auzea de pe hol. Cineva îți următește cuvintele nerostite și te poate prinde în capcana suspiciunilor, fără a fi neapărat vinovat de dorință iubirii. Ai voie să mă privești un minut, atât. Fără închipuiri voalate, dezmierdări sau atingeri nevinovate. Doar așa îmi poți sculpta nudul fecund. Nu mă atingi
SCHIMBAREA ANOTIMPURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362916_a_364245]
-
aduce dramul de fericire sau cel puțin de mulțumire, - un edificiu superb unde să adăpostească, de privirile viclene, ce e mai prețios pentru ea și cei scumpi ai ei: speranțele încă treze, visele încă nevisate, cuvintele nescrise și necitite, gândurile nerostite, gesturile neduse la capăt -, averi neprețuite care nu încap pe nici o terezie. Cine să mai știe gustul acelui fruct al pământului, de vreme ce, culegătorii de cartofi au adormit pe lan, toropiți de soarele lânced, oploșiți de răsuflarea bourilor din însemnele heraldice
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
simt în priviri dar nu i nimeni în casă să aducă povestea pierdută când așteptam să revii voi pune deoparte firul din lacrimi și de ochii mei vor uita să mai plângă amintirea s-o dai jos de la grindă tu nerostită poveste pierdută într-o seară de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: timpul dragostei / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1896, Anul VI, 10 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate
TIMPUL DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363401_a_364730]
-
Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului formă a clipei, pentru toți poeții și scriitorii de ieri, de azi și de mâine, poetul este o formă a clipei eterne ascunsă în rezerva cuvintelor nerostite sentimental locul unde visele ard esența realului jertfă a dimineților incluse în ceremonia luminii undă neliniștită a vieții veșnic în suferința culorilor neîndeajuns de bogate pentru intensitatea trăirilor ce zbat în patima lui vocație a suferinței din care răsar nestemate
O FORMĂ A CLIPEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363546_a_364875]
-
ceruri spre-apus, mergand fără tertip pe piscu’-naltei meniri cu inima-avere ajunsu-vei și visu’-ți e-mplinit ‘napoi, la vale, cu bătrânețea-n spate, a zilei grea sfârșeală vei fi îndeplinit. O ultimă privire arunci în urmă ta, a vietii nerostite dureri mai simți o dată dar toate acestea pier, cu inima curată, de ai trăit, de ai sperat, de-ai fost un om fără de pată... Muri-vei printre stele, în întuneric vag, cu luna între ele, străluce că un mag: Un
UITE ! A SOARELUI LUMINĂ-N GRAȚIOASE SALTURI SE VEDE-N RĂSĂRIT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362338_a_363667]
-
Nici un felinar care să-mi amintească de prezența ta, acolo, sub el.... Nici o paloare de muzică să-mi răsfețe auzul, Cu vocea ta inconfundabilă, gravă, baritonală... Doar o toamnă târzie încă mai respiră, prin frunzele ei ruginii, Bătând dincolo de cuvintele nerostite ale inimii, A plumb și-a rătăcire de noi, cu noi, în noi A tristețe că, odată cu mine, va trebui ca să plece pentru totdeauna... Spre nicăieri, spre niciunde... Nu-i toamnă care să nu-mi amintească trecerea pașilor tăi pe
TOAMNĂ TÂRZIE... de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362372_a_363701]
-
coboar-alene, Pe sufletele noastre răvășite, Un strop din liniștea banchizelor perene Și-o rază din lumina stelelor vrăjite. Iar dacă vii cu vietăți viclene, Ești, iarnă, rea, cu zări încremenite. STALACTITE În peștera unde trăim o viață Stau toate gândurile nerostite, Atârnă de tavan ca stalactite Și sunt mai reci ca țurțurii de gheață. În lumi reale sau închipuite, Speranțele se pierd încet în ceață, Chiar soarele se-ascunde-n dimineață Și clipe cad ca picături cernite. Iar umbrele ne cheamă-n lumea
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
se-așează, ca o eternitate Trăiesc o reverie și-n tainice tăceri Se-ntorc visele albe din alte primăveri... MAI RĂSFOIESC O FILĂ... Mai răsfoiesc o filă din timpul cel de ieri Și-atâtea amintiri în minte-mi năvălesc, Tablouri nerostite ușor mă copleșesc Fragmente de visare-n catifelate seri Coboară lin pe fila de calendar de ieri. Citește mai mult PRIMĂVARA AMINTIRILORDin pomii ninși de floare strâng amintiri lăsateîn primăveri brodate cu vise colorateLe pregătesc culcușul prin bobocei - splendoare -Când
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
-Prin părul meu se-așează, ca o eternitate Trăiesc o reverie și-n tainice tăceriSe-ntorc visele albe din alte primăveri...MAI RĂSFOIESC O FILĂ...Mai răsfoiesc o filă din timpul cel de ieriși-atâtea amintiri în minte-mi năvălesc,Tablouri nerostite ușor mă copleșesc Fragmente de visare-n catifelate seriCoboară lin pe fila de calendar de ieri.... XXIII. PAULA DIANA HANDRA - PARFUM ȘI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME), de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 828 din 07 aprilie
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
Întrebare: Cărți publicate? Răspuns: Încet dar sigur ajuns relativ destul de repede deja șaisprezece romane: „Trăiri”, „Ultima clipă”, „Trecutul doare”, „Președintele văduvelor”, „Nimic nu mai e cum era”, „Viață, viață cum treci”, „Scrisori nevinovate” „Descoperirea” „Valy”, „Tributul naivității”, „Uită-mă” „Întrebări nerostite”, „Dragoste târzie”, „Primăvară în plină iarnă”, „Viața, o iluzie”, „Deziluzii” și multe altele în proiect... Presa și cititorii mei au identificând calitatea, atractivitatea pentru subiectele abordate, stilul și chiar condimentarea scrierilor lipsite de acea pudicitate falsă, abordată de așa zișii
INTERVIU CU MINE ÎNSUMI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361094_a_362423]
-
am îmbolnăvit de poezie m-am îmbolnăvit de poezie precum copiii de vărsat de vânt precum oamenii de dragoste m-am îmbolnăvit de cuvânt mi-e foame , mi-e sete, mă arde simt tăișul sabiei scrijelindu-mă în căutarea adevărului nerostit. m-am îmbolnăvit de poezie precum mărul de mere părul de pere nucul de nuci doar că uneori fructele mele cad încă necoapte iar alteori oamenii le scuipa printre dinți păstrând doar miezul lor dulce. m-am îmbolnăvit de poezie
M-AM ÎMBOLNĂVIT DE POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360792_a_362121]
-
desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau vorbele-mi răsar la fereastră, de pe buzele necuprinsului, iată, mă zboară o pasăre-albastră ... Evanghelia Tăcerii este o carte rară, despre trăirea intensă a sentimentului „rostirii nerostite”, în care marile teme ale creației nu sunt ca o sumă a universului răpanian, ci ca o suprapunere și simultaneitate a unui ritm circular, a relației Poetului cu opera sa. Ciclul Evangheliilor lirice îl încheie Evanghelia Apocalipsei, în fond Apocalipsa
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
carieră militară exemplară, încheiată însă prea repede, poate brutal de repede. O dovadă în plus a faptului că „nu vremurile sunt sub oameni, ci oamenii sunt sub vremuri”. Probabil că toate aceste întrebări rostite de mine, și poate și altele, nerostite de unii, vor primi cândva un răspuns, atunci când generalul Mircea Chelaru va găsi de cuviință să-și scrie memoriile. Până atunci însă, după un vechi obicei ostășesc, nu putem spune decât: Onorul la General! Și, desigur, toate urările de bine
EDITORIAL DE NICOLAE BALINT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363133_a_364462]
-
deplină, de cântec neîntrerupt de vârstele omului și scena se repetă neîncetat, lăsându-mi în fața ochilor cioburi de încercări, de roduri pline de esența fiecărei fracțiuni trăită sau nu. Împletesc acum coșuri din trupuri de plante din lunca acelor cuvinte nerostite de ei, omul cu inima învelită în gheață și a omului care șoptește ascuns bulgărelui de aur, tainele tăcerii. În jurul meu este tăcerea înveșmântată în singurătate. Știi omule ascuns, că tăcerea primește roluri mii. Eu o văd numai pe ea
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
făcut poteca sub picioare de cerbi, de prăbușire și de miei... Aproape te-am iubit că un cuțit În scoarță unor brazi, sub luna plină ți-am picurat apoi, ți-am fost lumină și ți-am fost vreasc în focul nerostit. Fă-mă iubire, eu mai știu să cânt cu acest sânge, cântec despre toate. Mestecenii cad albi, pe neîntâmplate povești cu foc, cu iarba și pământ Fă-mă iubire, cântă-mi până iar plutim de prăbușire printre zorii viorilor și
CAMELIA RADULIAN,´´FEMEIA -POEM´´, VA INVITA LA LANSAREA VOLUMULUI DE VERSURI ´´ OGLINZI´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363233_a_364562]