272 matches
-
n-avea rost să se complacă în starea aceea. Nu, ea avea timp, îmi sugera chiar că timpul tocmai de aceea există, pentru astfel de stări. Pentru ce altceva? Ce e mai important decât asta? Aici e-aici! Restul e nerozie. "Uite ce e, îi spusei, eu am treabă, ți-am spus de la început când mi-ai dat telefon că n-aveam chef să vin. Și ți-o spun și pentru viitor, că în general am treabă, pe care însă sânt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
însă să nu mă pună la un moment dat să plătesc un tribut prea mare, cum făcea Cubleș. Puteam distinge apoi și indivizi infatuați care țin, dintr-o pornire irezistibilă, să vorbească numai ei, deși astfel nu exprimau decât marea nerozie, și aceea nesărată, fiindcă există și nerozii interesante, a întregii lor personalități, indivizi având de obicei un vocabular inacceptabil, frizând nepolitețea, tutuind oameni pe care abia îi cunoșteau, legîndu-se de fizicul lor, care ar exprima că nu stăteai prea bine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
moment dat să plătesc un tribut prea mare, cum făcea Cubleș. Puteam distinge apoi și indivizi infatuați care țin, dintr-o pornire irezistibilă, să vorbească numai ei, deși astfel nu exprimau decât marea nerozie, și aceea nesărată, fiindcă există și nerozii interesante, a întregii lor personalități, indivizi având de obicei un vocabular inacceptabil, frizând nepolitețea, tutuind oameni pe care abia îi cunoșteau, legîndu-se de fizicul lor, care ar exprima că nu stăteai prea bine cu nu știu ce, agitîndu-se pe scaun, surzi la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un om fericit și că suferința mea e o iluzie, o himeră pe care ar trebui s-o alung; puteam trăi astfel o mie de ani și muri liniștit. Altceva, o bucurie mai mare nu există pe pământ, restul e nerozie. Acasă, însă, ne întîmpina mama ei, care mi-o smulgea literalmente din brațe și punea stăpânire pe ea: că n-am văzut că fetița a obosit? Ce, am de gând s-o omor, așa cum i-am spus când am auzit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în conul de umbră al umanității din acea parte a pământului în care ai trăit... Dacă vrei s-o luminezi, trebuie să faci un efort suprem, aproape inuman... Da, îl voi face, gândeam, pentru asta m-am născut... Restul e nerozie..." Dar săptămânile trecură vertiginos... Și întîmplarea mă luă prin surprindere. Tocmai când, pierdut în reverie, meditam asupra afirmației fizicianului L. H. Domash, care, plecând de la tradiția orientală, dar sprijinindu-se pe revelațiile fizicii modeme, gîndise: conștiința pură este acum considerată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
contemplu mersul, s-o înțeleg fie și numai dintr-atît, că nici o întrebare n-are rost, că gestul de față, clipa prezentă, sentimentul trăit de ea dăruit mie erau tot ceea ce e mai de preț pe această lume. Restul nu e nerozie, dar nu găsea în ea nici un ecou. "Cum, dar ți-am spus!", zise după ce se întoarse. O contemplasem venind, ca pe o străină. Era voinică, o redescoperisem, bine clădită, imaginea însăși a fertilității, rănită acum de implacabile instrumente care curățiseră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întoarse imediat spre prinț. — Mulțumesc, prințe, excentric prieten al casei noastre, pentru seara plăcută pe care ne-ai oferit-o tuturor. Cred că acum inima ți se bucură că, în sfârșit, ai izbutit să ne amesteci și pe noi în neroziile dumitale... Ajunge, drag prieten al casei noastre, îți mulțumim că măcar ne-ai făcut să deschidem bine ochii și să te vedem în adevărata lumină!... Înciudată, începu să-și aranjeze mantila, așteptând ca să plece „aceia“. În această clipă, de „aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bârfească nimic? — Nu, n-am auzit nimic de la Lebedev, dacă la el vă referiți... — Hm, mă gândeam că dimpotrivă. Propriu-zis, discuția de ieri dintre mine și dumneavoastră a fost provocată tot de acest... ciudat articol din arhivă. I-am remarcat nerozia și întrucât eu însumi am fost martor... vă mirați, prințe, vă uitați la chipul meu? N-nu, eu... Par mai tânăr decât sunt, spuse generalul lungind cuvintele, dar sunt întrucâtva mai în vârstă decât par în realitate. În opt sute doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult un organ al patimilor politice decât al adevărului. Despre relele economice produse prin acest soi de întreprinderi nu mai vorbim. Nu există întreprindere cât de hazardată, cât de calculată pe ușurința publicului și pe voința de a-i esploata nerozia care să nu fi fost susținută adesea de presa de toate culorile și, când ne-aducem aminte de concesia Stroussberg și de susținerea vie a acestei afaceri premeditat putrede din partea "Romînului" și a altor gazete din vremea aceea, când ne
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
orice preț, deși n-are nimic de spus. E plin de glumițe, istorioare în doi peri, calambururi și grimase mucalite. E băiat deștept, tachinează „paradigma feminină a auditoriului“, enervează, în final, pe toată lumea. 2. Vorbitorul competent. Știe. Ascultă vag nerăbdător neroziile celorlalți și intervine decisiv, cu un aplomb mirandolian, pentru a tranșa lucrurile. E autoritar și enciclopedic. De la agricultură la teologie, nimic din ce e teoretic nu-i e străin. Poate da lecții fotbaliștilor și miniștrilor, taților de familie și tineretului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
generație fără să facă obiectul unei pedagogii. Toate aceste considerații împing apariția gîndirii conceptuale, a limbajului articulat, deci a vieții în societate, în niște vremuri atît de îndepărtate, încît nu poți, fără să dai dovadă de o naivitate vecină cu nerozia, să elucubrezi ipoteze. Dacă vrei să pui pierderea estrului la originea culturii, trebuie să admiți că ea se produsese deja la Homo erectus, poate chiar la Homo habilis, specii despre a căror fizi ologie nu știm nimic în afară de faptul că
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Eminescu destăinuie unui prieten grijile sale: Nu am prejudiții, și cu toate acestea mi-ar părea rău dacă țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume, ar încăpe pe mâini streine. Iartă că devin sentimental e o nerozie, dar n-am ce-i face, fiecare om își are pe ale sale9. Ipoteștii înseamnă pentru Eminescu, înainte de toate, pământ sacru și rădăcini, rădăcini care dau viață și care o întrețin. În viziunea eminesciană, satul Ipotești s-a transformat repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și că, îmbrăcat în haina morții, eu, în luptă cu bătrânul timp, îi rumpeam aripile și-l azvârleam în uitare! Altădată limbele mi se păreau neroade, vorbele fără înțeles... orce vorbă ce o puteam referi la ea îmi părea o nerozie, și o nerozie să cuget asupră-le... mintea mea încetase de a-mi interpreta înțelesul vorbelor... uimit și nebun, vedeam în închipuința fiecărui concept numai palidele conture a divinei sale umbre 263. Contopirea cu somnul, mai ales înaintea unor presimțiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în haina morții, eu, în luptă cu bătrânul timp, îi rumpeam aripile și-l azvârleam în uitare! Altădată limbele mi se păreau neroade, vorbele fără înțeles... orce vorbă ce o puteam referi la ea îmi părea o nerozie, și o nerozie să cuget asupră-le... mintea mea încetase de a-mi interpreta înțelesul vorbelor... uimit și nebun, vedeam în închipuința fiecărui concept numai palidele conture a divinei sale umbre 263. Contopirea cu somnul, mai ales înaintea unor presimțiri, a unor previziuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în avangarda ungurilor), vom ajunge să vorbim de o națiune secuiască, de limbă maghiară, periculoasă prin poziție geografică, un cancer în pântecele României, și prin origine: 50% din sângele secuiesc, lucru demonstrat științific, este românesc. Am ajuns la scadență: plătim nerozia din politica față de românii din Basarabia și față de Rusia, dar și politica prostească de cedare în fața insolenței separatismului secuio-maghiar. Contați, domnilor guvernanți, pe un ajutor al UE? Oare nu vă este de ajuns ce vedeți la Kosovo și în Transnistria
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Jilava 1961 și fabrica Stăruința din Vitan (1965-1968) a Jurnalului în care Steinhardt pune problema rasismului, cu referire directă la țigani: "Rasismul este o demență, dar cum să spun? -, nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie"6. Deja discursul "politicaly corecteness"-ului e zgâlțâit din toate încheieturile. Dacă mai oferim și câteva pasaje prin care Steinhardt conturează imaginea țiganului, atunci deja putem cataloga discursul ca fiind rasist: "Sunt mai ales certăreți, rostul vieții lor e gâlceava
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
zburdălnicia fanteziei și galopul ironiei o ia acum de-a dreptul pe „câmpia libertății” din Islazul visului (nu-i așa? - național!), simțindu-se, în fine, liber să depună mărturie. Nu în fața istoriei (care poet realist-socialist o fi clamat această infatuată nerozie?), ci mai curând în fața propriei conștiințe. Și o face fie la modul „mascat”, ca în microromanul epistolar intitulat Dublă cetățenie, fie la modul confesiunii „totale”, ca în volumul Capăt de linie. Citind paginile „cu cheie” de sub primul titlu, parcă regret
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
zburdălnicia fanteziei și galopul ironiei o ia acum de-a dreptul pe „câmpia libertății” din Islazul visului (nu-i așa? - național!), simțindu-se, în fine, liber să depună mărturie. Nu în fața istoriei (care poet realist-socialist o fi clamat această infatuată nerozie?), ci mai curând în fața propriei conștiințe. Și o face fie la modul „mascat”, ca în microromanul epistolar intitulat Dublă cetățenie, fie la modul confesiunii „totale”, ca în volumul Capăt de linie. Citind paginile „cu cheie” de sub primul titlu, parcă regret
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Cum te-a întrebat unde lucrezi, câți bani primești? mi-a spus repede tata, după ce a condus-o până la ușa. Șmecheră baba! Spune că nu aude bine, că uită și așa vă descoase pe toți, pe urmă umple lumea cu neroziile ei. E bătrână, se bucură când ne vede pe noi, nepoții am încercat să-i iau apărarea. N-o cunoști. Nu stai în preajmă, de aceea gândești așa mi-a răspuns furios tata. N-am mai spus nimic, abia sosisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în 1096; din Raoul de Nesle, conetabil și făcut cavaler de Ludovic al IX-lea; din Ioan al II-lea de Nesle, regent al Franței în timpul ultimei cruciade a lui Ludovic cel Sfânt, Doamna de Coislin declara că este o nerozie a sorții de care nu trebuia socotită răspunzătoare; ea era în chip firesc o făptură de Curte, așa cum alții, mai fericiți, sunt făpturi ale străzii, așa cum ești iapă de rasă sau gloabă de birjă: era neputincioasă în fața acestei întâmplări și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
colegului Ianopol Jean (de altfel premiantul clasei și devenit ulterior un renumit medic oftalmolog). Au urmat cele cu note de opt, șapte ...nu.. șase, cinci...nu...vreo două de patru ...nu. Mai era ultima ... desigur, cu nota trei ... Doamne, ce nerozii am putut scrie? Parcă-l văd și acum punându-și ochelarii pe nas, dregându-și vocea ... să înnebunesc nu altceva ... îl aud apoi zicând "am și o teză de nota ... face o pauză ... de nota 10 (zece) ... a elevului Barbu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
dar inevitabil vicleșugurile, lașitățile arogante ori tîrîtoare, și toate păcatele mici și urîte în care se încheagă energiile inferioare și echivoce. Mecanismul acesta minunat al supunerii și îngăduielii, care face posibil statul, permite tipului politic, stăpîn pe dînsul, să facă nerozii într-o măsură care în nici un domeniu specific omenesc n-ar putea fi atinsă. Fiindcă acel mecanism, prin structura și întinderea lui, are o miraculoasă capacitate de a neutraliza prostiile individuale. Dar să-și închipuie cineva ce s-ar întîmpla
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe calculator , film pe care l-am văzut cînd aveam vreo 20 de ani și care m-a dezamăgit profund. N-am înțeles nimic din toată aiureala desfășurată pe ecran. în primul rînd ce sugerează titlul: ,,Războiul Stelelor” ?! Sugerează că nerozia care are loc în mintea înapoiată a oamenilor numită ,,război”, este valabilă și în cazul stelelor (eventual și planetele pe post de scutieri) , acțiune în care, ele stelele, neavînd altceva mai bun de făcut se înarmează cu niște pari (la
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
în nici un fel că ar fi greșit cu ceva. Ei sînt doar niște ,,pioni de sacrificiu”. Cît de iresponsabil trebuie să fii pentru a susține și a debusola oamenii cu astfel de prostii ?! ,, Crede și nu cerceta !” - cu siguranță această nerozie aparține unui politruc ! Dacă omul are datoria de a crede orice prostie care i se spune, atunci de ce fiecare dintre ei a fost dotat și cu un creier cu care să gîndească ? Dar în adevăratele Texte (Biserica Ortodoxă nu separă
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
cheful omului se strică de la sine, deși n-ar fi putut spune tocmai el de ce... Ia, mai bine să fie mai deștept ca ei și, în loc sa le dea ocazie să-l ia peste picior, să râdă el necruțător de neroziile lor, împroșcându-i cu lăturile glaciale ale limpezimii ultime primenite impudic în gândul lui, și azvârlindu-i astfel afară dintr-un somn greu, în care tocmai se visau înțelepți și vorbitori cu greutate! Îndărătul feței lui foarte tinere își făcu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]