372 matches
-
Lambert trecură pragul. Ofițerul științific se grăbi să-i acorde lui Parker primul ajutor. Inginerul leșinase de mai multe minute și își venea în fire cu greutate. Ripley avea ochii deschiși dar restul capului rămânea flasc și ca dezarticulat; aspira nesățioasă aerul. Lambert puse una dintre buteliile de oxigen lângă prietena ei. Îi puse masca transparentă pe gură și nas și deschise valva. Ripley inhală profund. Plămânii i se umplură cu o minunată aromă. Închise ochii, lăsând valurile răcoroase, nespus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și se uită, nimic din opacitatea aceasta nu era în comuniunea noastră dinafară de oraș, când ochii își spuneau singuri tot, și o simplă îmbrățișare înlocuia o noapte de dragoste. Numai acolo mai puteam regăsi fiorul acelor priviri fixe, hipnotice, nesățioase, descoperite în cea dintâi zi a noastră, în bibliotecă. Când ne opream la bariere, în plină lumină, ochii noștri se căutau, se găseau și se înlănțuiau exasperați, dăruindu-și atât de nebunește privirile, încît mă întreb și acum cum de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
parcă ar fi fost purtate de foc, într-atît de sufocante și de chinuitoare le simțeam. Am luat-o în brațe, și Maitreyi a simțit după strânsoarea mea și vorbele fără șir pe care le spuneam că dragostea mă arde tot atât de nesățios și a ghicit cât sufăr din orbirea mea, din neînțelegerea mea. Ne-am ferit amândoi să mai vorbim despre căsătorie, pentru că începeam să înțeleg că lucrurile nu sunt chiar atât de simpla pe cât credeam eu la început, și atunci preferam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
hârtie. Băieți mai mari decât mine, dar de obicei nu cu mult, erau cei ce modelau, aplecați peste colile albe de hârtie, concentrați, și nu făceau niciun secret din mișcările lor. Le făceau pe față. Degetele băieților, sub privirile mele nesățioase, meștereau ingenioase, în timp ce eu îmi dădeam silința să nu uit nimic din succesiunea de îndoituri și de plieri ale colii de hârtie care desăvârșeau opera. Dar le memoram oare? Mă minunam doar că ei lucrau cu precizie și puneau în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
confirm realitatea unei povești, s-o depășesc chiar. Nu mă plîng! O vreme am fost atât de fericită, încît socot că nu m-am achitat față de fericire cu prețul tuturor suferințelor pe care le-am îndurat după aceea. Iubirea e nesățioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără a-i cere nimic în schimb, mulțumindu-te doar cu ceea ce-ți oferă. Eu am râvnit totul de la tine pentru că îți dădusem totul. Oricum, ceva mai bun decât mine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pâinea ca vidanjă a mizeriilor hiperetalate de literatura la zi, de la noi și de aiurea. O literatură alergică la normalitate, la tot ce ține de firescul sentimentelor, valorile tradiționale, patrimoniul psihosocial, pe scurt: de suflet și forță reflexivă - și aprig nesățioasă întru slujirea cultului devianței: erezie, abjecție, patologic. Unde întorci pagina, dai de copii abuzați, sinucigași, felații, lesbianism, fetișism, narcomanie, alcoolism, transsexualitate, demonism, necrofilie. Când ai, de peste zece ani, obligația să citești cel puțin o carte pe zi, dând seamă public
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
religioasă, financiară, vestimentară, igienică ș.a., este o generozitate editorială de nerefuzat. M-am avântat mintenaș în cascada evocativă, aducându-mi aminte, o dată mai mult, că scriito rimea moldo-valah-transilvană, pașoptistă, junimistă, cla sică, romantică ș.a.m.d. s-a dedicat cu nesățioasă plăcere memorialisticii. La noi - știe cine vrea s-o știe - ficțiunea e moft, dumneaei Memoria e totul. În ce mă privește, sunt un adversar al disjuncțiilor și, prin urmare, un atlet al conjuncției. Înțeleg și accept (până la un punct) ierarhia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care îl descriau și oamenii care scriseseră cărțile știau doar o parte din secretele lui. Ei știau că macrouniversul din interior pulsa cu o formă multiplă de forțe minus. Reacționa la razele cosmice și la energia atomică precum un burete nesățios. Nici o energie submoleculară descărcată în prezența lui nu-i putea scăpa. Și în momentul când atingea propria sa variație, a masei critice, putea porni o reacție în lanț la orice atingere. Avea o slăbiciune, și oamenii și-o însușiseră, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
se auzi repetat de mai multe ori. După ce auziră și rostiră acest cuvînt rămaseră cu toții tăcuți și neclintiți, se Întoarseră spre mortul de pe bancă și Începură să-l privească fascinați, cu ochii plini de curiozitate, de o foame teribilă și nesățioasă. În acest moment, se auzi un glas de băiat care rosti calm, cu o siguranță și o convingere de parcă rostea În numele tuturor ceea ce nici unul nu fusese În stare să rostească În numele său: — E mort, desigur. Omul ăsta e mort. Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în cameră. Era foarte veselă. S-a așezat pe scaun, apoi mi-a cerut voie să stea pe pat. ― Cu plăcere, doamnă. Și i-am făcut loc. " Vasăzică mi-a venit mie rândul acum, m-am gândit. A dracului femeie, nesățioasă. Ori te pomenești că i-am căzut cu tronc și vrea să mă înăbușe cu dragostea ei?" Se parfumase, avea un miros de femeie provocator și eram gata să ascult de chemarea ei tacită și de instinctele care mă îndemnau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unor sfinți ai Bisericii catolice. Unii tipografi din oraș văzuseră foarte repede folosul pe care îl puteau trage de pe urma acestei noi mode și difuzaseră în numeroase exemplare textele care circulau. Dându-și seama că publicul era stăpânit de o curiozitate nesățioasă, ei întreprinseră cercetări în bibliotecile municipale asupra tuturor mărturiilor de acest gen pe care istoria anecdotică le putea aduce și le răspândiseră în oraș. Când istoria însăși a fost epuizată de profeții, ele au fost comandate ziariștilor, care, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
e fascinantă complet și neașteptat, lui îi mai trece tristețea pentru că ea continuă să vorbească și să cînte, e ceva atît de cald la această ființă, ceva de care el are atît de multă nevoie, o nevoie totală copleșitoare și nesățioasă, afectivitatea care ajunge la el în valuri... se întreabă dacă poate să ajungă lîngă ea, coboară și se duce în față, dar sînt prea multe persoane, nu ajunge la ea și ea se mai și ascunde de el acum, el
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în cameră. Era foarte veselă. S-a așezat pe scaun, apoi mi-a cerut voie să stea pe pat. — Cu plăcere, doamnă. Și i-am făcut loc. „Vasăzică mi-a venit mie rândul acum, m-am gândit. A dracului femeie, nesățioasă. Ori te pomenești că i-am căzut cu tronc și vrea să mă înăbușe cu dragostea ei?” Se parfumase, avea un miros de femeie provocator și eram gata să ascult de chemarea ei tacită și de instinctele care mă îndemnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și l-a servit cu prune murate, plante de mare și prăjiturele japoneze. De hublou atârna o pânză albă, lungă, cu șnururi la capete. Proaspăt spălată, fusese agățată acolo la uscat. — Ce este aceea? întrebă Gaston, ros de o curiozitate nesățioasă pentru tot ce era japonez. Tânărul marinar, jenat să-i spună adevărul, dar trebuind totuși să-i dea o explicație, se bâlbâi: — A, acela... e un șervet japonez. De fapt era o oarecare asemănare între un fundoshi japonez și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vă stă alături, o Cezar al Italiei, știe că vorba mea cântărește mai mult decât tăișul unei săbii...“ În continuare îi relata că Martina vânduse Egiptul arabilor, care stăpâneau deja Persia și Cirenaica, iar generalul lor Amr își îndrepta privirea nesățioasă spre Bizanț. Și se termina după cum urmează: „... o rege slăvit, între ei și coastele Italiei nu mai rămâne acum decât acest imperiu, aflat în mare suferință, drept bastion de apărare. Îngăduiți-ne un răgaz și împuterniciți-ne să conducem armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu Înțeleserăm decât că toți cei plecați la drum scăpaseră vii, dar că se tânguiau de mama focului. Iar N’jamo: - Ia zi, am mințit cu ceva? - Întrebă el, privind către mine. - Enkim și Runa nu sunt chiar atât de nesățioși, am râs eu. Și nici n-am trecut peste atâtea ape. Iar eu n-am omorât chiar atât de mulți oameni. - Da’ce? Parcă eu sunt sigur că la sfârșit n-o să scăpați decât cu plânsetul? Făcu un semn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ceva mai multă putere, din umflătură a țâșnit durere și o budincă albă, care s-a sleit printre cutele pielii. M-am șters de mâneca hainei. Ciorba a fost bună, deși cam grasă. I-am spus să o facă mai nesățioasă, dar văd că nu mă ascultă. M-am uitat vreme îndelungată la blidul în care se răsuceau fragmente de legume. Minutele au trecut, aburul ce-mi gâdila fața s-a micșorat, a ajuns cât un ac, apoi a dispărut. Legumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând tot ce găseau în cale, o armată de neîmblânzit care se apăra pe sine cu o furie de necrezut, în stare să înfrunte, să distrugă și să înfulece într-o clipă orice dușman. Nimeni nu îndrăznea să se pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se consuma cu lăcomie pe sine însăși, precum o țigară din care tragi cu atâta putere, încât nu-i mai simți aroma. Își aminti prima noapte când au făcut dragoste pe bancheta din spate a vechii lui mașini „Ford 51“. Nesățioasă, disperată, și-a desfăcut picioarele și și-a coborât mâinile căutând ca totul să vină cât mai degrabă, fără să se gândească nici o clipă că în acest fel se va și termina totul mai degrabă. — Viața e lungă... Cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trecerea Șaman 75 timpului. Timpul trecea pe Calea Victoriei, ștergând aerul dulceag de migdale al caselor boierești de odinioară cu mirosul patise- riei Pani-Pat. Stăteam Întinsă cu ochii larg deschiși și ascultam sunetul acela prelung de iiii al stomacului orb și nesățios de căpcăun, care Înghite lumea de la Începuturi. milioane de frânturi de voci și de sunete sparte În bucăți, amalgamate, a căror curgere amețitoare o simțeam ca pe un uriaș gol În stomac, Îmi explodau În urechi. Era trecerea timpului, a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
putea auzi trecerea timpului. Timpul trecea pe Calea Victoriei, ștergând aerul dulceag de migdale al caselor boierești de odinioară cu mirosul patiseriei Pani- Pat. Stăteam întinsă cu ochii larg deschiși și ascultam sunetul acela prelung de iiii al stomacului orb și nesățios de căpcăun, care înghite lumea de la începuturi. Milioane de frânturi de voci și de sunete sparte în bucăți, amalgamate, a căror curgere amețitoare o simțeam ca pe un uriaș gol în stomac, îmi explodau în urechi. Era trecerea timpului, a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-se, ca două săbii de dor, la nivelul umerilor. Și, În aceeași clipă, se ridicară În picioare. El Înaintă către ea. Cu mâinile Întinse. Ea, sfiicioasă, parcă, totuși, dornică, și le Întinse, drept Înainte. Ademenitor. Cu o ademenire trepidant de nesățioasă. Și gurile li se lipiră; li se apăsară, una de alta; li se topiră, una În cealaltă. Se făcuse, parcă, o, de când lumea, sudură, Între gură și gură. El Își Îndoi, puțin, lin și fin, mâinile, de la coate. Căutându-i
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pentru filozofi de care nu mai asculta nimeni, așa cum, cît de cît, se mai Întîmpla cîndva. Kant era mort! Nietzsche era mort! Dumnezeu era mort! după cum decretase, Înflăcărat, ultimul. Iar Thomas era bolnav. Avea să scape. Uneori Îi revenea o nesățioasă poftă de viață, chiar dacă nu la fel ca altădată; o oarecare cumpătare se făcea simțită. Încăleca iarăși pe motocicletă, fără Ingrid, dar nici nu sălta În șaua din spate prima tîrfă Întîlnită În drum - erau, venite din Est, o mulțime
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
apun și răsar sori. Și-n sângele nostru nu cad stele spre a-și recăpăta sclipirea? Nu-i loc sub soare ca să mă rețină și nici umbră să mă adăpostească, fiindcă spațiul devine vaporos în avântul rătăcitor și-n fuga nesățioasă. Ca să rămâi undeva, ca să-ți ai "locul" tău în lume, trebuie să fi împlinit miracolul de a te fi aflat în vreun punct al spațiului, negârbovit de amărăciuni. Când te găsești într-un loc, nu faci decât să te gândești
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cursurile universitare. Și-a luat diploma cu o lucrare despre Prezența lui Verga în proza calabreză. S-a dăruit învățământului și cercetării la catedra de literatură italiană a Universității din Salerno, condusă pe-atunci de Luigi Reina. Fire iscoditoare și nesățioasă, Maffìa a avut cu lectura și scriitura un veritabil duel, căutând să sondeze, în afara operelor scriitorilor italieni, și pe cele ale altor țări. Dotat cu o prodigioasă memorie (poate că nu este o întâmplare opțiunea sa de căpătâi pentru Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]