2,704 matches
-
înaintam sprinteni, vorbind veseli despre vrute și nevrute. La un moment dat, am simțit nevoia copleșitoare de a mă pișa. Am ales la întâmplare un copac și am purces să îl stropesc. Ceilalți așteptau la distanța prevăzută pentru asemenea cazuri de legi nescrise, ale firii. Tocmai terminasem acțiunea și închideam fermoarul pantalonilor când un urlet visceral zgudui pădurea, muntele și județul. Suna cam așa: - Băăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă! Am încremenit cu toții în poziții incomode, iar din codru a ieșit un gigantic urs brun, apropiindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se deschid timpi și spații diferite de timpul și spațiul ce pot fi măsurate. Din improvizația confuză a primei întâlniri se citește deja viitorul posibil al unei convingeri. Astăzi sunteți unul obiectul lecturii celuilalt, fiecare citește în celălalt povestea lui nescrisă. Mâine, Cititor și Cititoare, dacă veți fi împreună, dacă vă veți culca în același pat ca o pereche stabilă, fiecare își va aprinde lampa de la capul patului și se va cufunda în cartea lui; două lecturi paralele vor însoți apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-l umple. Uneori mă gândesc la materia cărții pe care o voi scrie ca ceva existent deja: gânduri deja gândite, dialoguri deja pronunțate, povești deja întâmplate, locuri și ambianțe văzute; cartea n-ar trebui să fie altceva decât echivalentul lumii nescrise, traduse în scriitură. Alteori, însă, mi se pare că între cartea ce trebuie scrisă și lucrurile existente se poate stabili numai un fel de complementaritate: cartea ar trebui să fie echivalentul scris al lumii nescrise; materia ei ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fie altceva decât echivalentul lumii nescrise, traduse în scriitură. Alteori, însă, mi se pare că între cartea ce trebuie scrisă și lucrurile existente se poate stabili numai un fel de complementaritate: cartea ar trebui să fie echivalentul scris al lumii nescrise; materia ei ar trebui să fie ceva ce nu există și nici nu poate exista decât în clipa când va fi scris; ceea ce există simte în mod obscur golul propriei nedesăvârșiri. Văd că într-un fel sau altul continui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu există și nici nu poate exista decât în clipa când va fi scris; ceea ce există simte în mod obscur golul propriei nedesăvârșiri. Văd că într-un fel sau altul continui să mă învârt în jurul ideii unei interdependențe între lumea nescrisă și cartea pe care ar trebui s-o scriu. Acesta este motivul pentru care scrisul mi se prezintă ca o operație de o asemenea dificultate, încât rămân zdrobit. Privesc prin ochean și-l îndrept spre cititoare. Între ochii ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o operație de o asemenea dificultate, încât rămân zdrobit. Privesc prin ochean și-l îndrept spre cititoare. Între ochii ei și pagina cărții zboară un fluture alb. Orice ar citi acum, e cert că fluturele i-a captat atenția. Lumea nescrisă își atinge apogeul în acel fluture. Rezultatul spre care trebuie să tind e ceva precis, adunat, ușor. Privind femeia de pe șezlong, simțisem nevoia să scriu „după natură“, s-o scriu, deci nu pe ea, ci lectura ei, să scriu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cărțile, urmărind totul prin imaginile sale parțiale. Cartea unică, ce conține totul, nu ar putea fi altceva decât textul sacru, cuvântul total revelat. Dar nu cred că totalitatea poate fi conținută în limbaj; problema mea e ceea ce rămâne în afară, nescrisul, non-scrisul. Nu-mi rămâne altă cale decât să scriu toate cărțile, să scriu cărțile tuturor autorilor posibili. Dacă-mi închipui că trebuie să scriu o carte, toate problemele privind cum trebuie și cum nu trebuie să fie cartea asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
udat, dar e Încă bun. Oberlus Întinse mîna, luă cartea groasă și grea, prinsă Între niște coperte de piele uzată și Închisă la culoare, o Învîrti În mîini deschizînd-o, studiind literele mici, cu o caligrafie perfectă, precum și paginile care rămăseseră nescrise. - Nu știu să citesc, recunoscu În cele din urmă, Înapoindu-i-o. Nimeni n-a vrut să mă Învețe, niciodată. Celălalt nu răspunse, Închise cartea grea și o puse la spate, ca și cum ar fi fost vorba despre o comoară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se adresau unul altuia, în acest fel, lăsînd impresia că nu este vorba de un serviciu al statului, ci de o firmă particulară, mai mult o asociație de familie. Nici nu era prea departe de adevăr. Regulile care domneau, deși nescrise și nici măcar comunicate pe de-a-ntregul noilor veniți, aduceau foarte mult cu cele din familiile strînse și puternice, stăpînite cu autoritate de mai-marele tuturor, care nu făcea caz de neapărata respectare a etichetei, dar care nu ierta nici o abatere de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puțin cele de conviețuire în cadrul acestuia, dar ele existau și erau respectate cu strășnicie, constituia în concepția lui Mihai Mihail cea mai bună verificare a oamenilor săi. Exista așa o continuă stare de alarmă și de verificare a oamenilor, regulile nescrise apăreau la lumină cu claritate pe măsură ce omul se integra tot mai mult, mai adînc în Serviciu. Puteai să nu știi decît cîteva dintre ele, mai de suprafață, asta îți permitea să supraviețuiești în Serviciu pînă la pensie, dar cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nici prin gînd nu i-ar fi dat să-și facă apariția într-un asemenea loc atunci cînd Mihail era acolo. Din cel puțin două motive, unul, că era împotriva regulamentului, de fapt a regulamentelor, și cel scris și cel nescris, însemna să facă nu doar un gest nefolositor, ci chiar unul rău folositor, iar al doilea era că de fapt nici după cea dintîi întrevedere nu știa cum arată Mihail, în schimb acesta știa cum arată el. Iar să întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
al Serviciului, trecuse în mod violent din viață în moarte, dar n-avea încotro, mai ales că voia să știe cum s-a întîmplat acest dizgrațios accident. Că era vina lui Bîlbîie nu încăpea îndoială. Exista o regulă în statutul nescris al Serviciului, "nimeni nu moare din vina altuia, ci numai din pricina sa". Regula era nedreaptă pentru cei ce dispăreau, dar era ultimul serviciu pe care îl mai puteau face celor rămași în continuare în slujbă. "Dă vina pe mort" era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fuseseră strânse Într-un ghemotoc pe care Cantik doar Începuse să-l desfacă. Margaret a desprins cu grijă foile mototolite. I s-au părut asemenea frunzelor uscate de toamnă, așa cum și le amintea din anii petrecuți În America. Primele erau nescrise, marcate doar de cutele care Începuseră să Îngălbenească. Doar pe o singură foaie erau câteva cuvinte, un scris elegant, cu literele ușor aplecate și rotunjite ca niște coame de val. Pe primul rând se putea citi: „Dragului meu Adam“... 19
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când vei Împlini șaisprezece ani Îți voi spune Îți voi revela Doar două rânduri supraviețuiseră din jungla Încercuită de ștersăturile asemenea sârmei ghimpate: Dragului meu Adam și Întotdeauna am dorit să am un fiu ca tine. Celelalte patru foi erau nescrise și rămăseseră lipite de prima cu un fel de Încrâncenare, Își spusese Margaret, de parcă ar fi vrut și ele să fie umplute cu rânduri hașurate. Când infirmiera pe nume Cantik Îi dăduse ghemotocul de hârtii, se socotise Îndreptățită să-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
simplă și oribilă perversiune, nimic mai mult, un preludiu, o pierdere de vreme ireparabilă. Atunci lua trenul și se ducea la părinți, oricum, sâmbăta și duminica, Ovidiu n-o vizita niciodată, acele zile aparțineau fără discuție Larisei, exista un consemn nescris și ea, Carmina, avea permisiunea să plece. Privea cu atenție în jur, pe stradă, în tren, știa că va trebui să-i relateze totul pas cu pas, uneori reținea instantaneu și amănunte ale vestimentației oamenilor, se specializase, ce bizar începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
citise nimeni Întrucât era greu de presupus că o carte cu un asemenea titlu ar putea avea și calități. Așa s-a călit spiritul critic local! Și tot așa și silogismul acesta: Dacă un roman neterminat e socotit genial, unul nescris e Încă și mai genial. Istoria locală a capodoperelor depășea În grosime Istoria literaturii germane a lui Friz Martini, atât de lăudată prin anii '70, mai ales de sașii cu cerere de plecare definitivă din România sau pe cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Voci cârcotașe autorizate susțineau chiar că Adorno ar fi diferit de Pleșu și că plagiase pur și simplu cartea filozofului român, furându-i nu doar ideile, ci și ceea ce e mai important la o carte: titlul. Istoria locală a capodoperelor nescrise conținea titluri demne de marile literaturi ale lumii. Când ai găsit titlul, cartea e gata. Căutarea lui ocupa o bună parte din timpul profan destinat scrierii propriu-zise. Era o muncă istovitoare care Însă În cazul unei reușite te dispensa ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
semnul inspirat al Iolandei. Pentru a contempla arta, atitudinea care se recomandă În poziția așezat este una destins-reflexivă, subliniată de genunchii suprapuși și de o Înclinare ușoară a capului spre stânga, pe linia inimii. Brândușă se Încadra perfect În regulile nescrise ale degustătorilor de frumos, cu o singură mică excepție: ciorapii săi nefiind destul de lungi, lăsau celor mai puțin interesați de artă posibilitatea de a admira o porțiune păroasă a gambei piciorului stâng, pe care domnul Brândușă o mângâia cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și conformare. (3) Modelul general al managementului riscurilor, faza 3 Modelul se completează în această fază cu conceptul de apetit pentru risc, care deține un rol central în toate cadrele de management al riscurilor. Apetitul pentru risc creează un contract nescris între organizație și mandatarii săi în ceea ce privește echilibrul între explorarea oportunităților și protejarea afacerii și a reputației acesteia. Dacă managementul se mișcă prea repede în fructificarea unei oportunități, poate să o piardă pe termen lung. Dacă se mișcă prea încet, poate
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
puțin prin recunoaștere, confirmare, reiterare. Ca și reiterarea, recunoașterea potențează actul estetic, îl încarcă cu semnificații noi, iar cunoașterea se întregește, se rotunjește, capătă formă prin reiterare. Dar nu și miracolul! Pentru că el, ca și fericirea, este privilegiul unei legi nescrise, irepetabilă, ireproductibilă. Fericirea trăirii miracolului este sublimă, ea nu poate fi descrisă în cuvinte omenești, într-o limbă omenească. De aceea, relatarea miracolului este aproape întotdeauna incompletă sau falsă și interpretarea care i se dă este de cele mai multe ori greșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unice rețete, ea este energizată pentru persoana prezentă sau pentru fotografia care ține locul unui bolnav. Procesul de impregnare entități rețetei-ierburi pare a fi un lucru de la sine înțeles, ce nu surprinde pe nimeni. Oamenii se supun aici unor legi nescrise fără constrângere, fără să protesteze, urmează cu sfințenie ritualurile "Casei" ca pe cel mai firesc lucru din lume: nu se duc la cascada "Sagrada" fără permisiunea entităților, nu intră în incinta "Casei" douăzeci și patru de ore după ce au suferit o operație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mare lucru. Sună plăcut-ciripitor, dau impresia de emoție lirică dusă până la leșin, dar, analizate, rămân de neînțeles și se șterg repede din mintea celui ce le citește: „e atât de rară deșteptarea de mine / încât orice secundă a oricărui vers / nescris de tine / îmi sărută stins fiecare anotimp / al fiecărui iubit / ce lumina atinge și-nchide“. (Deșteptarea de mine) ‹ Să recapitulăm. Deșteptarea de mine, adică de Ana Cioriciu Ștefănescu, e atât de rară (cât de rară? lunară? trimestrială? anuală?) încât orice
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stins fiecare anotimp / al fiecărui iubit / ce lumina atinge și-nchide“. (Deșteptarea de mine) ‹ Să recapitulăm. Deșteptarea de mine, adică de Ana Cioriciu Ștefănescu, e atât de rară (cât de rară? lunară? trimestrială? anuală?) încât orice secundă a oricărui vers nescris de tine, adică de iubitul poetei, sărută stins fiecare anotimp al fiecărui iubit... Gata, am pierdut firul! Să o iau altfel. Orice secundă a oricărui vers nescris de El (dar, mă întreb acum, de unde știm când anume El nu scrie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rară (cât de rară? lunară? trimestrială? anuală?) încât orice secundă a oricărui vers nescris de tine, adică de iubitul poetei, sărută stins fiecare anotimp al fiecărui iubit... Gata, am pierdut firul! Să o iau altfel. Orice secundă a oricărui vers nescris de El (dar, mă întreb acum, de unde știm când anume El nu scrie un vers ca să ne dăm seama că mai intră în acțiune o secundă), orice secundă deci sărută stins (stins, asta înțeleg, adică fără pasiune) fiecare anotimp al
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de gloanțe cu frunze de brusture, de ce mă cheamă la ei? Miroase a tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule, de ce atâta neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara: cămașa albastră, sarafanul albastru, ciorapii albaștri, bentița albastră, ochii, picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce mă cheamă în șotronul acela velin, acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]