258 matches
-
să constate că s-a însingurat în zadar deoarece n-a adus mai multă modestie pe lume, oricum nu în cazul meu... nu mă sfiisem să mă doresc un eretic, să-l înfrunt pe tata și apoi ambițiile cele mai nesocotite, fără să reușesc altceva decât să mă izbesc de mediocritatea mea ca de un zid și să mă smiorcăi ca o babă de dorul unor sentimente pe care nu eram în stare nici să le trăiesc, nici să le uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă chiamă? Îți voi spune negândit, Sunt Serdariu cel vestit Pân- acum nu m-ai știut... Pentru că nu m-ai știut De-aia la tine - am venit, Să mă știi, să mă cunoști, Și bine să mă plătești Cu aur nesocotit, Necântărit. Serdariu pe unde-au venit Tot așa i s-au plătit. Când astfel oi fi grăit, Voi băieți stați neclintit, Raza armei desvăliți Fără însă să-i răniți, De-or fi oameni de cuvânt; De n'or fi oameni
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
drepturi numai în cuvintele cu care au fost enunțate și pe bucata de hârtie pe care au fost consemnate, fie ea o constituție, o lege sau un regulament oarecare, veți înțelege, convinși, să dea domnul, că aplicarea lor fără măsură, nesocotită, ar produce convulsii și în societatea cea mai solid constituită, veți înțelege, în sfârșit, că bunul-simț comun ordonă să le luăm ca simplu simbol a ceea ce ar putea fi, dacă ar fi, și niciodată ca realitatea sa efectivă și posibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
umilă încercare de a-și „salva” „eroul”. Rememorează ceea ce el însuși a trăit, în urmă cu decenii, când i s-au născut copiii din prima căsătorie. Nu a gândit (fiindcă nu a fost cazul) că întreruperea unei sarcini este ceva nesocotit, că înseamnă inconștiență, incapacitatea de a prețui cu adevărat viața. Acest act oribil începea să devină o modă în mediile „elevate”, iar el nu-și făcuse timp să mediteze serios pe această temă. O face la bătrânețe, analizând situația personajului
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în conducerea principatului. Lucrul acesta l-a făcut Antoninus omorînd în mod josnic pe fratele acelui centurion, iar pe acesta cu toate că îl amenința în fiecare zi, îl păstra mai departe în corpul lui de gardă, ceea ce era desigur o purtare nesocotită și menită să-i aducă pieirea, așa cum s-a și întîmplat. Dar să trecem la Commodus, căruia îi era foarte ușor să guverneze imperiul, deoarece îl stăpînea prin drept de moștenire, fiind fiul lui Marcus Aurelius. Ar fi fost suficient
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nici un fel de justiție pe pămînt și nici un Dumnezeu în ceruri, ar trebui, cu atît mai mult, ca oamenii să fie virtuoși, pentru că virtutea îi unește și le este absolut necesară pentru supraviețuire, iar crima nu-i poate face decît nesocotiți și-i distruge. CAPITOLUL IX [Despre principatul civil] Nimic nu este mai inseparabil de ființa noastră decît sentimentul libertății; de la omul cel mai cultivat pînă la cel mai barbar, toți sînt pătrunși de acest sentiment. Cum ne naștem fără lanțuri
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din colțul străzii. Ocupate cu problemele zilei - sex, avorturi, omoruri și accidente - ziarele nici nu se mai apleacă asupra costului grâului și al pâinii iar posturile T.V., mai pământene, organizează mese-rotunde de la care am auzit nu vocea țăranului, care rămâne nesocotită, pentru că nici nu-i invitat în platou, ci pe cea a patronului, reprezentant al „morarului”, industriașului” sau „comerciantului”, invocat de G.Tutoveanu, sau poate, mai nou, a „arendașului” de tip no u ca re înăbușind năzuințele țăranului dar și interesul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
numai cap. Mă gîndesc la floarea cu cap de fată din bestiarele Evului Mediu: tijă și căpățînă. De la banchet am venit desculță, ba am și pierdut unul dintre pantofii escarpați ai mamei. Tălpile îmi luaseră foc din cauza lor. Nesăbuită, necugetată, nesocotită cum eram, voiam să mă sărute încă și încă. A dispărut foarte de dimineață. Gustul sîngelui, reizbucnit pe buza de jos, cînd, aflînd că plecase, mi-am înfipt caninul în ea. Hoțește. Plecase hoțește. "Întoarce-te să termini ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ion Cristoiu, apelativul cel mai scump), pe mine m-ai întrebat dacă vreau să plec din buncărul meu? Cînd Șichy a oprit la benzinărie, s-a strecurat din Tico și a dispărut. Am bătut toate străzile din jur, strigîndu-l. Traversa, nesocotitul, intersecția din Tîrgu-Cucului. Dintr-o parte în alta. Mi-a făcut o concesie că s-a explicat: E un rit de trecere. Cum? Cîinilor le place să traverseze strada, n-ai remarcat? Fără alt motiv decît curajul. E probă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu camera lui confortabilă... S-au adunat toți, l-au văzut îmbrăcat ca un prinț, că abia îndrăzneau ceilalți să se uite la el și să-i spună că „are noroc cu carul și-i dă cu piciorul” ca un nesocotit. Toți l-au sfătuit să se întoarcă la părinții adoptivi cu mulțumiri și plecăciuni. Fratele mai mare, cel care locuia în casa lor părintească, îi spune clar: - Suntem săraci lipiți pământului, așa cum ne vezi. Te recunosc ca frate, te iubesc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dimpotrivă. În acea conjunctură, Al. I. Cuza, modest sub anume însușiri față de contemporani ca M. Kogălniceanu, a explodat prin tărie de caracter, inteligență, abilitate și un patriotism de o forță pe care o întrec doar simplitatea firească și interesul personal nesocotit, chiar depreciat, care-l situează printre personalitățile remarcabile ale epocii moderne ale continentului nostru, între care nu știu dacă putem număra degetele unei singure mâini, care să se așeze într-o dispunere caracterologică cu deviza: fără vanitate, fără orgoliu, fără
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în scurt timp în gospodăriile din vecinătate. Catherine, copleșită dintr-odată de remușcări, se mustră cu asprime. Scriind în jurnal, se dedublează și, adoptând față de propria persoană calitatea de cenzor, își face singură morală: "Catherine [...] ești o copilă smintită și nesocotită. Înainte nu țineai seama că ești o fătucă și o făceai pe domnișoara. Acum cazi în altă primejdie. Ești o domnișoară, dar nu ții seama de asta și te porți ca o școlăriță aiurită!" Purtarea ei, crede Catherine, era "urâtă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
douăzeci și patru de ore cu trenul". "Buzele și mâinile, nu contenește a-și repeta, s-au lăsat sărutate de buze ușuratice și stupide, iar mijlocul mi-a fost cuprins de brațe desfrânate și mincinoase". "Nicicând nu-mi voi putea ierta purtarea nesocotită, își spune ea sporindu-și suferința, nicicând nu voi înceta să mă învinuiesc pentru această slăbiciune pe care o răscumpăr cu atâtea păreri de rău". Poate că avea să și-o ierte până la urmă. De altfel, sătulă să se învinovățească
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a spiritului celui În cauză: „Profunzimea este dimensiunea celor ce nu-și pot varia gândurile și poftele și care exploatează una și aceeași regiune a plăcerii și a durerii”. S-a supărat văcarul pe sat. Se spune despre acel om nesocotit care-și produce singur daune, compromițându-și relațiile tocmai cu aceia de care depinde bunăstarea sa.) Fă ce zice popa, nu ce face popa. (Desigur, nu trebuie să generalizăm, dar sunt destui preoți care pun valorile materiale Înaintea celor spirituale
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
numai istorie, ci și "cursuri despre viitor", ca și prin anumite modalități didactice, școala va dezvolta tinerelor generații "simțul viitorului". Chiar dacă teama de un "șoc al viitorului" ar putea apărea ca fiind exagerată, apelul lui Toffler nu poate fi complet nesocotit. (Despre dezavantajele "învățării prin șoc" se pomenește și în Orizontul fără limite al învățării). Școala de astăzi și cu atît mai mult cea de peste 2-3 decenii va trebui să ofere elevilor posibilitatea de a cunoaște și lega într-o structură
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
condiția originară a Binelui Suveran, iar fericirea este condiția secundă deoarece apare ca o "consecință moralmente condiționată, însă totuși necesară, a moralității"75. Totuși, amândouă se află în sinteza Binelui Suveran, echilibrate și cu aceeași demnitate "ontologică". Nu trebuie însă nesocotite, chiar dacă acceptăm ideea din urmă cu totul acceptabilă în context kantian diferențele de mundaneizare a lor și ele acceptabile în același context -, care dau seama și de o anumită diferență de nivel între cele două (moralitatea și fericirea), valabilă însă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
așa cum precizam mai devreme); conceptul ei constituie condiția sub care pot fi gândite raporturile dintre scopurile omului (relative, condiționate, originate în înclinație, nu în datorie) și natură (lumea fenomenală); de fapt, numai în cadrul acesteia pot fi ele împlinite. Nu trebuie nesocotit faptul că finalitatea naturii este concepută numai prin operația de extindere a "legislației" finalității practice asupra naturii și, în urmare, numai ca principiu al facultății de judecare reflexive. Legile particulare ale experienței și avansul gândirii de la particular la general sunt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
popor cu inovații veritabile. Rolul lor este, în primul rând, de a întregi cultura, dar, desigur, și de a completa civilizația cu inovațiile altora. În cultura unui popor, inovația este actul temeiniciei sensului ei (al acelei culturi); dar nu trebuie nesocotite adaptările unor idei și deprinderi inovate în alte culturi. Căci natura pune și în "adaptări", nu doar în inovație, germenii care produc "evoluțiunea viitoare". Această evoluție nu este un fapt forțat sau adăugat prin contrabandă culturii. Ea urmează din nesiguranța
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de găsit chiar În inima omenească. Poate că unii nu mai au nimic de cîștigat de la cei cu care viețuiesc laolaltă; după ce și-au arătat golul din suflet, ei sînt judecați În taină, dar cu asprimea meritată; avînd Însă o nesocotită poftă de măguliri, a căror lipsă o simt, sau măcinați de dorința de a părea că au calități pe care nu le au, ei speră să capete ușor prețuirea sau inima celor care nu-i cunosc”. Unor astfel de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
doi apostoli când au cerut să ocupe locuri de mărire în împărăția pe care o așteptau să fie stabilită de învățătorul lor. „...Nu știți ce cereți”, le-a răspuns Domnul, iar răspunsul Lui este o mustrare pentru toate dorințele noastre nesocotite, pentru toate ambițiile noastre păcătoase pe care le formulăm în cererile noastre către Atotputernicul. Admirabile cuvinte aflăm în cartea profetului Isaia, care zice: „Nu mâna Domnului e prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să nu audă. Ci
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cu mult de a oricărei femei de la țară, nu. Și structura celorlalți eroi este epopeică, adică întemeiată pe momente din eternul calendar uman. Herdelea, învățătorul, e tatăl umil și prudent în interesul creșterii progeniturii, d-na Herdelea e mama, impulsivă, nesocotită, cu repulsie de ideile generale. Laura e fata de măritat întîi, Ghighi fata de măritat pe urmă, Titus, în conflict temporar cu generația părinților, nu-i decât tânărul în căutarea rostului în viață care va repeta în curând cazul tatălui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
teoria omului, ființă slabă, Înlănțuit inevitabil de iubire („Ah, Îi slab omul, măicuță, și supus pe cît Îl vrei”). CÎt de mîndru, tare ar fi, omul robește la „un nu știu ce plăcut”. E Îndeajuns o clipală, o zîmbire, un dar mic nesocotit pentru ca sufletul să intre În focul mistuitor. Ikanok Însuși se supune, prilej pentru Afrodita de a filozofa: viața omului este un somn În care el visează „de la rîs pînă la plîns”, În lume gustul este Împărat... Amorul este, aici, În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
comentariilor literare din vreme, și vigilenta intervenție a lui Geo Dumitrescu are două părți; dar, dacă de obicei, În prima parte a unei cronici literare erau evidențiate părțile bune, iar În a doua „părțile slabe”, de data aceasta cutuma este nesocotită: ambele părți dezvăluie aspecte negative. De fapt, prima parte a comentariului lui Geo DUMITRESCU 25 intitulat Pentru ascuțirea vigilenței În lupta Împotriva naturalismului (Pe marginea nuvelei „Ana Roșculeț) este o ridicare la pătrat a scrisorii mai sus-citată, Despre o cronică
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
totuși un ideal înrudit cu idealul conservator, poate reacționar, cred că am arătat în cele ce preced. Mai important este să întrebăm (cum am făcut și când a fost vorba de Eminescu etc.) de unde izvorăște atitudinea lui Caragiale, ce interese nesocotite ori jignite, ce dureri vorbesc în satira lui? Interesele claselor de jos ori interesele boierimii vechi? Căci aceste clase extreme de la baza și din vârful piramidei sociale au fost jignite de noua stare de lucruri, care a favorizat clasele de la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
esen? ial �n alchimia care i? a permis civiliza? iei occidentale s? ajung? la Iluminism. Este suficient s? pomenim numele lui Moses Mendelssohn. Acestea s�nt c�teva din motivele atitudinii evreilor din timpul Primului R? zboi Mondial. Dar �ncle? tarea nesocotit? cu na? ionali? ții rom�ni locali, ca ? i cea cu Nicolae Iorga trebuie ? i ea s? fie considerat? drept inevitabil? ? i explicabil?. Atitudinea aceasta s? a perpetuat ? i �n era hitlerist?. Profesorul Raoul Hilberg explic? �n monumentala sa carte Nimicirea evreilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]