654 matches
-
simțindu-se total intimidat și exilat în ridicol, sub impactul căutăturilor compătimitor-ironice, pe care i le aruncau zâmbind, ciracii săi. Repetă după mine: Doamne Dumnezeul meu, Tată Ceresc, iartă-mi mie păcatele cele de până acum, gândurile și faptele cele netrebnice, săvârșite cu știință sau fără și care sunt urâciune în fața Ta! Miluiește-mă, ocrotește-mă și dezleagă-mă de toate relele, pe mine, robul Tău și ajută-mă să scap din lanțurile și din sclavia necurată a vrăjmașului, ca să nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spart și eliberând, totodată, prin te miri ce ungher obscur, o fumigație pucioasă flatulentă, verde-lintiță, cu un miros iritant de sulf, de clor, de bor și de amoniac! Alunecând pe sol, din poala lui Uriel, învelișul cel pliat, puturos și netrebnic, dezvăluie erecția viguroasă, tantrică, a Îngerului. Coitus interruptus! Măi, măi..., deci nu a glumit cu noi! Îngerii au sex! Sex funcțional! se minunează și Dănuț. Halal! Io-te-te și la ăsta! fluieră surprins Șobolanul, printre dinți, coborând șișul. Ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la răzorul vostru. Ori, nu veți mai avea nicicând un Vodă fals, dacă veți sparge mai curând oglinda mincinoasă a blestemului ca să gândiți și voi la ceea ce faceți și să faceți într-adevăr ceea ce gândiți, odată și pentru totdeauna! Lași netrebnici... Am obosit. Ciudat, foarte ciudat. Trebuie să mă întind la loc, ca să mă odihnesc! Retrăgându-se în umbră, dincolo de pâlpâirea palidă și evanescentă a lumânărilor din sfeșnice, Lucică pune mâinile pe piept și se lasă frumușel în tron, pe perna
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ț Nu trebuie să ne mire faptul că dobândise o adevărată putere regală. ă... ț Cei care-l înconjurau înțelegeau foarte bine că întrupa revolta legitimă a nebuniei împotriva apăsării, a imaginației împotriva realității prozaice, confiscate de o mână de netrebnici“. Lumea romanului este o lume sumbră, stranie, în care nici iubirea și nici umorul nu-și găsesc locul. Boala ocupă întreg spațiul romanului: boala personajelor și a unei întregi epoci, o boală care a infestat o întreagă societate. Tocmai în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
publice. În cele din urmă, conferențiarul, amărât, dădea semnele unei decepțiuni universale. În sentințe biblice se ridica asupra patimilor mărunte, se închidea în negura de fum a unei înălțimi inaccesibile și întocmai ca Moise, spărgând tablele legii aduse unui popor netrebnic, tunând asupra sălii profeții grozave, fugea întunecat de o justă mânie, în aplauzele ropotitoare ale auditoriului” (G. Călinescu, 1941, pp. 544-545). 6.5. Interviul Îndemnat să explice puținătatea interviurilor acordate de-a lungul vieții, Roland Barthes definea interviul de presă
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să ne hotărâm dacă dorim să ne situăm de partea libertății și dacă da, să milităm pentru bună vecinătate, așa cum îi spunea Galbraith, și pentru asumare moralei omului liber și nu a omului sălbatic. Ce dorim să fim, ,,semeni" sau ,,netrebnici"?81. 7.5. Fericire și justețe socială Există o legătură și între fericire și justețea socială 82. Discutăm acest subiect conștienți fiind că foamea de dreptate este una dintre marile determinări ale ființei umane 83. Este important pentru om, în
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
este una din întrebările cheie pentru economie: se poate conta pe liberul-arbitru a mii de indivizi sau societatea are nevoie de coordonare venită de sus? În care dintre domeniile de activitate umană piața spontană poate ajunge la rezultate optime? De netrebnici sau de semeni?". Tomas Sedlacek, Economia binelui și a răului, Editura Publica, București, 2012, p. 281. 82 Justețea socială nu poate fi confundată cu egalitarismul și cu preocuparea pentru a face cadouri celor săraci: ,, Însă acolo unde există asemenea venituri
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
La prima vedere, ai spune că acolo jos se întâmplă ceva demn de revolta Luceafărului. Dar, dimpotrivă, acolo se întâmplă, sub pământească vinovăție, ceva încântător: cei doi stau împreună, <<sub șirul lung de mândri tei>>, și Cătălin, ușuraticul, nevrednicul și netrebnicul de seducător adolescent, este cuprins și el de poezie, transfigurat parcă de lumina din sufletul fetei, ce reflectă lumina Luceafărului...Cum de nu vede Luceafărul lucrarea ce a și început să o facă pe pământ, înfrumusețând viața celor de aici
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
la loc, prostovane!” CONUL DE UMBRĂ Marilor scriitori li se întâmplă să intre, cum se zice, în câte un „con de umbră”: atunci le scade rău de tot creditul la generațiile tinere și se vorbește de ei ca de niște netrebnice rămășițe. Fenomenul acesta e destul de firesc. Ov. S. Crohmălniceanu a scris de curând în Luceafărul despre „sațietatea literară”. Există o dialectică firească și necesară, care dă receptării valorilor un caracter oarecum alternativ. E firesc că atunci când influența lui Rousseau devine
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cu cât totul pare să fie efectul relei „administrațiuni” și al corupției. Iată: „Obligativitatea învățământului e o iluzie. Leafa învățătorului e adesea egală cu a unui vătăjel, întreținerea localului proastă, pe când alături cu mizeria scolastică trăiește o clasă de scribi netrebnici sub formă de primari, ajutori și perceptori etc., care sunt pe atâtea organe de apărare și de șicană în comună și care nu aduc bunei-stări a țăranului nici atâta folos câtu-i negru sub unghie”. Lupta cea mare o dă Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
primari, ajutori și perceptori etc., care sunt pe atâtea organe de apărare și de șicană în comună și care nu aduc bunei-stări a țăranului nici atâta folos câtu-i negru sub unghie”. Lupta cea mare o dă Eminescu cu acești „scribi netrebnici” (primari, notari) care se întrec în abuzuri, fără pic de conștiință civică. Administrația comunală e adesea - pe bună dreptate - sub tirul său necruțător. Abia numit, în august 1875, inspectând școala din Tansa, creionează următorul portret al „preocupării” autorităților locale față de
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
afectiv sentimentele lui Emanuel. Același efect îl produce aupra lui Aschenbach, personajul din Moartea la Veneția, al lui Thomas Mann, dispariția tinerei fete. Interogația din finalul romanului Muntele vrăjit, al aceluiași autor: ,,oare din această sărbătoare a morții, din pârjolul netrebnic care a incendiat de jur împrejur cerul acestei înserări ploioase, se va înălța într-o zi dragostea?"276, trădează, în fapt, aceeași lipsă a afectivității de care suferă și personajele blecheriene. Plecând de la aceste considerente putem identifica în textul blecherian
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
intuită. De data aceasta, el este plasat în afara arenei, nefiind inclus în text nici măcar în calitate de terț. Pamfletarul se adresează direct inamicului, îl atacă frontal, divulgându-i hidoșenia fizică și morală, fie prin transfer sinecdotic: "Năpârcă ți-e numele colectiv, omule netrebnic, repetat în fețe multe, de la șarpele spân la șarpele flocos, de la vierme la râmă, mușiță, larvă și lindin"204, fie prin injurie alegorică: "Mi-ai împuțit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca pe propria fiică pe Melanto (18.322-323)103*, toate provoacă o dreaptă răzbunare. Crima se întoarce împotriva celor care n-au știut să fie ospitalieri. Ulise îl prevenise pe Ciclop: "n-ai avut parte să mănânci carnea tovarășilor unui netrebnic, că a trebuit să-ți ispășești nelegiuirile, pentru care te-au pedepsit zeii" (9.477-478)104*. Răzbunarea lui Ulise este o restaurare divină: "vedeai bine că un zeu îl ajută" (24.182)105*. Ulise este instrument al dreptății divine. El
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
însuși răsăritul, uite / răsare însuși răsăritul răsăritului..." Douăzeci și șapte de atribute (în Transparentele aripi) sunt convocate pentru a desena chipul "regelui păsărilor": Este surd, este șchiop, / este nemâncat, este nebăut. Este redus, este nenăscut" și în plus: "neînțelept", "nefericit", "netrebnic", "neghiob", "nevăzut", "neauzit", "negustat", "nepipăit" etc. Dicțiune identică în Mâncătorul de libelule; demonstrație de bravură stilistică ad hoc: "Mănânc libelule pentru că sunt verzi / și au ochi negri / pentru că au două rânduri de aripi / transparente"; în douăzeci de versuri de cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
meseriei. Nu numai preotul își asumă o misiune la hiroto nisire, ci și femeia sa. Printr-o astfel de situație trece popa Florea din Mitreni, județul Ilfov. Nu se știe cine a răspândit zvonul că preoteasa ar umbla în fapte netrebnice de curvie. Ispravnicii județului au preluat zvonul, au alcătuit o jalbă către Mitropolie, prezentând faptele și cerând îndepărtarea preotului. Mitro politul se conformează: preotului i se ridică „darul preoției“, soția lui este trimisă surghiun la mă năstire să-și plângă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
să jure cu mâna pe Evanghelie că preoteasa Maria „face curvie cu popa Vladislav, dar și cu un fecior al Pa raschi vei, dar și cu alții...“. Tot comunitatea este cea care îl demască pe popa Stoian pentru că întreține relații netrebnice cu fina sa. Atât sătenii din Bogdănești, județul Vâlcea, cât și cei din Urluiani, județul Teleorman, se plâng mitropolitului, cerând pedepsirea celui care încercă să scape fugind din județ în județ. De remarcat cum cele două tabere, de o parte
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în slujbe. Ei prezintă mai întâi faptele netreb nice de care se fac vinovați și pentru care au fost caterisiți, și, în paralel, imaginea ideală pe care vor încerca să o atingă. Preoții se angajează: „să se ferească de fapte netrebnice“, „să păzească cinul preoțesc“, „să i cinstească, să-i iubească pe mahalagii, să se poarte cu blândețe și cu evlavie cu toți“. Iată angajamentul luat de preoții de la Biserica Albă din București, ce urmează a fi puși la „opreală“ și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de el prin glasul preotului Manole atunci când afirmă că preoția este dintre „toate tagmele <cea> mai de cinste“. Prin numeroase porunci, mitropoliții încearcă să transmită același mesaj, cerându le celor ce au îmumbrățișat acest cin „să se ferească de fapte netrebnice“, „să păzească cinul preoțesc“, „să-i cinstească și să-i iubească pe mahalagii, să se poarte cu evlavie și cu blândețe cu toți“, „să se poarte cu toată cinstea și orânduiala întru toate precum se cade cinului preoțesc, să păzească
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
scrib. În ce măsură cuvintele jeluitorului trec în jalba scrisă? În ce măsură limbajul popular rămâne ? Unde începe și unde se oprește intervenția diacului ? Fidelitatea între declarația orală și transcrierea acesteia este greu de controlat. Înjurăturile sunt deseori eliminate și înlocuite cu termenii „cuvinte netrebnice“, „vorbe nerușinate și proaste“, descrierea unui comportament este redusă la „umblete și fapte diavolești sau netrebnice“. Și totuși oralitatea are câștig de cauză în fața stilului sofisticat și pretențios. Lectura unei jalbe te poartă prin toate stările și emoțiile jeluitorilor și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
se oprește intervenția diacului ? Fidelitatea între declarația orală și transcrierea acesteia este greu de controlat. Înjurăturile sunt deseori eliminate și înlocuite cu termenii „cuvinte netrebnice“, „vorbe nerușinate și proaste“, descrierea unui comportament este redusă la „umblete și fapte diavolești sau netrebnice“. Și totuși oralitatea are câștig de cauză în fața stilului sofisticat și pretențios. Lectura unei jalbe te poartă prin toate stările și emoțiile jeluitorilor și dă posibilitatea cititorului să-și imagineze scenele descrise. Oralitatea se remarcă mai ales în mărturiile culese
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
să le biruim preiale, apariția „poftei cea trupeas că“ este strâns legată de „prefacereacea călduroasă“, de „săturarea somnului“ și de „lucra rea Sa ta nei“. Cele trei împreună au drept rezultat voyeurism-ul - „să nu-și ia ochii de vedere acea netrebnică“, „gânduri de curvie“, visele erotice - „nălucirile céle de nopate în som nu“ - și, în sfârșit, „înfierbântarea trupului“. Tex tul propune și mă suri de alunga re a acestor patimi: prin post, cu „pâi ne și apă cal dă“, în frâ
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
din partea femeii. Deși a ce dat șantajului, mitropolitul are grijă ca soția să nu primească și libertatea: tânără și fără copii ea reprezintă un potențial pericol ce trebuie izolat. Soborul se teme că ar folosi libertatea pentru a vizita „locuri netrebnice“ și pentru a se deda la „fapte rele“. Schitul Hagi Dina din București o primește pe Ruxandra pentru a număra singură zilele ce le mai are de trăit. Cel de al treilea, când face parte din sentință, are un dublu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
invadează textul: gealat, cadalîc, odalîc, irmiziu), însărcinîndu-l pe „Savai, Ghinea, armaș mare” să-l aducă pe pîrît la domnie, fără protocol, fără judecată. Cum l-a văzut, Mihnea l-a și luat la sudalme pe Dobrișean, ca pe-o slugă netrebnică. Degeaba năpăstuitul îl sfătuia să se potolească: - D-alei, Doamne, Mihneo-Vodă, Nu prea-ndesi la-njurat Că e lucru cu păcat. Dacă tu m-ăi întreba, Adevărul io ț-oi da, Adevărul c-ăi afla, Zicu-ți, «zău, pre legea mea». Dar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ar fi înmulțit în așa un hal încât Roberta ar fi fugit de acasă, Radomir ar fi căutat-o și ar fi găsit-o la dirigintele poștei. Ceea ce n-ar fi putut suporta, așa că l-ar fi împușcat atât pe netrebnic, cât și pe soția necredincioasă. Faptă pentru care ar fi fost condamnat la moarte și executat. Dar cum să bănuiască Radomir și Roberta ce s-ar fi întâmplat dacă gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]