6,179 matches
-
Acolo mai poți vedea Cer, stele oameni dragi Zâmbind Ca odinioară". Bătrânul și Magda Bătrânul și Magda Scriu în fiecare seară poeme Cu străluciri de diamant Pe care le atârnă Pe gardurile nopții. Oh, noaptea Are multe garduri și gardieni nevăzuți, E bine păzită Și pe fiecare gard al nopții Luminează un poem Un șirag de cuvinte Ca o plasă de pescuit Constelații Din întunericul de nepătruns al tenebrelor. Bătrânul și Magda Numără perlele cuvintelor, Numără stelele Prinse în plasa poemului
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
apetitul de detalii îl simt încă foarte (sau prea) puternic. Oare nu sunt format, oare nu trebuie să elimin detalii deja? * Teama de hîrtie. Dar nu de hîrtia albă, ca la Valéry sau Mallarmé, ci de aceea scrisă; o mînă nevăzută îți stă pe umăr. Nu poți fi singur cu hîrtia și chiar cu tine. Nu ajunge mîndria continuității. Ai nevoie și de satisfacția progresului. Am progresat în 20 de ani sau mă frec pe loc? E groaznic să-l vezi
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
de cristal a nebuniei Horatio, câine, bun rămas acum și pentru multă vreme - Aleluia! Nu te teme Trufia verii trece-n umilință ai vrea să-i lași întreaga povară pe cearcănul frunzei, răbdarea, dar penița divină altfel a decis Pământul nevăzut tine-n palme cerul cel nou stele cu spini, fără număr limbile moarte-ale fricii dar eu cea văzută de cealalta ființă mă tem chiar la ceasul în care aud geamătul suflet rostind nu te teme Sincronul Reiei firul pierdut, mișcarea
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
ziuă străluce frunza uitării Sub luna neagră prin strâmtorile timpului la apa nenumită vin strigoaiele să se scalde în farmece tulburi în bătaia lunii negre aripate de spaimă cad păsări sinucigașe să acopere umerii și să învăluie sânii strigoaielor din spatele nevăzutului lilith își bucură ochiul de floarea adâncă a vrăjilor și soarbe aburul tainelor Aripă și plumb cândva la miez de timp noptatec în bătaia stelelor arzând în stare născândă omoplatul stâng mi se făcu aripă cel drept fir de plumb
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
născândă omoplatul stâng mi se făcu aripă cel drept fir de plumb legănat încotro zbura-voi fără de știre? până la calea prin văzduhuri caut cu legănările plumbului semnul ascuns în iarba jertfită neprihănitei veștejiri dar nu-i ochi să străpungă fața nevăzută a soartei Urmă de nour din țipătul păsării rănite s'a pornit un nour însângerat ascuțit sfârtecând orizontul amurg răzvrătit împotriva tăcerii arborii se lasă'n genunchi plecându-și întristatele creste - iarba tânguitoare unduie adieri fără nădejde unde să fi
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
sanie mare trasă de reni. Practic, într-o singură noapte, Moșul are timp să facă ocolul pământului, să intre, pe horn sau pe geam (mă rog, treaba lui pe unde) în absolut fiecare casă și să lase, tiptil și pe nevăzute, cadourile dorite, tuturor copiilor. În zilele când mergi la grădiniță sau la școală, trage mama de tine încercând să te fure somnului dulce. De Crăciun, însă, te trezești cu noaptea-n cap, înaintea tuturor din casă. Nici măcar nu mai faci
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
cele nouă Fericiri sau din Crezul niceno-constantinopolitan (un text post-evanghelic, dar la fel de vibrant), rămâneți cu unele dintre cele mai frumoase pagini de poezie din literatura universală: Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și intru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii. Lumină din lumina, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, cel de o ființă cu Tatăl, prin Care
Puterea cuvintelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82502_a_83827]
-
de orez. Noaptea, unul dintre ei se gândește: “Fratele meu e mai sărac decât mine. Am să-i duc un sac de orez, fără să știe.” Numai că la fel gândește și celălalt, așa că cei doi frați se intersectează pe nevăzute, fiecare mergând spre casă celuilalt, cu un sac de orez în spinare. Cand se întorc acasă, descoperă că au, în continuare, doi saci, mulțumesc zeilor pentru minune, îl iau pe al doilea în spinare și îl căra din nou la
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
a sfătuit sfânta carte, Ci îmi ascut gândirea pe cuvintele rugăciunii Până în sămânță ultimă a vieții, Până când vine învierea. 2 Ce lumi de zelul singurătății pline, Și noaptea purtătoare de cuvinte diforme, Laudă de moarte dezgolindu-mă vine Din văzutele, nevăzutele forme. Cine am fost, în genunchi și vasal Ce adapă a cuvântului cosmogonie Sau praful stelei focului letal, Cel care precum somn și vis învie? Am fost divinul unei alte limbi moarte, Mă sărbătoresc lacrimi de idoli dispăruți. Zeu beat
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
palma ta Și în brazda în inimă de curând săpată. Timpul a existat altădată Și altfel săpa cruzimea lui. De printre broaștele cu pâlpâiri de veselie în glas Eu mă îndepărtez în mine. Ascult și văd din orice văzut și nevăzut. Așa poate să fie mișcarea mierii în albine Și încă și mai mult veghea în veghe A băii inimii ajunsă în lumea cealaltă Învățând abia acum să bată. 4 De pretutindeni Totul e nimeni Ce-mi părăsește Lacrimi pe pinteni
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
care Walburga le agățase, unul lîngă altul, într-o apropiere de flagrantă impietate, deasupra patului: Isus Christos și regele-poet, cu mintea rătăcită, al Bavariei. Mai presus de orice, el o iubea pe Walburga, iar jocul acesta de-a văzutul și nevăzutul îl considera un semn de aleasă prețuire și tainică încredere. De data asta, i se păru lui Hansi că răgazul între interdicție și acceptare se prelungea nespus și îngrijorător de mult și, încetul cu încetul, începu să-și piardă răbdarea
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
frunză pe care o puse pe masă, alături de farfurie. Uitase de prezența gazdelor, vorbele lor îi treceau pe lângă urechi fără să le audă. Simți doar că un singur lucru lipsea din această atmosferă: drama. Sau poate că exista și ea, nevăzută, neștiută; poate că aștepta undeva, nu prea departe, pândind după o cotitură a drumului, după un pâlc de mesteceni. Șansa Aștepta de multă vreme. Aproape că uitase de când aștepta: un an și jumătate, doi, mai mult? , Se vor împlini trei
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
-și caută scoica acest poem scris cu cele șapte vieți mistuite până la jar cu cele șapte morți ferecate sub umărul stâng ca un solo de trompetă sfâșiind noaptea acest poem ademenind ca un abur de pâine pustiu despre văzute și nevăzute târziu cânt și eu ca un greiere într-o casă pustie ei nu aud ei sapă cărări în nisipul deșertului parcelează măsoară pun capcane pentru vânt ocupați să lase ceva în urmă o casă un copac o dâră de melc
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
vie, dus pe calea lui Aureliano după cum dedusese însuși Gabo. Pentru a-nțelege acest ecou dirijat care eram atunci, am pornit pe urma unei vene mitice, aceea a sîngelui lui José Arcadio Buendía, scurs în fir fin de-un glonț nevăzut și mai enigmatic decît toate celelalte pe care macondinii le vor fi mărturisit de-a lungul veacului lor. Firul acesta mi-a virgilat interpretările fascinate de macondinul al cărui corp nu avea nici un milimetru neacoperit de tatuaje și care nu
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
în fața casei Buendía, trecu pe sub ușa închisă, traversă salonul pe lîngă pereți, ca să nu păteze covoarele, își urmă calea prin cealaltă sală, descrise o curbă mare pentru a ocoli masa din sufragerie, intră pe veranda cu begonii și se strecură nevăzută pe sub scaunul Amarantei care-i dădea o lecție de aritmetică lui Aureliano José, intră în hambarul de grîne și apăru în bucătăria unde Úrsula se pregătea să spargă trei duzini de ouă pentru mîncare. - Maică Precistă! - urlă Úrsula. Urmări șuvița
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
ci stă în sine Sosit, ca în Treime în ipostaze neîntâmplat întîmplându-se. * Cu îndoită liniște caut, aștept Ceea ce singură vine, Cartea, ca să-mi confrunt Intuițiile de copil. Efortul de a vizualiza Ce citesc. Căci ce citesc are mai mult din Nevăzut decât din văzut. între văzute aproximez Celorlalte locul, și umbra neștiutelor între Știute. Nu la fel stau lucrurile cu netrăitele, Niciodată, niciodată după, nu printre ci înaintea trăitelor netrăitele sunt. * Dumnezeiesc de vii, nu mă îndur să le ating, Nu
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
prin rime bine îngemănate, o visează ziua și o admiră, de la distanță, noaptea, o idealizează, o idilizează, o personifică, o compară și o laudă deșănțat. Îți poți imagina orice despre ceea ce se întâmplă pe Lună, mai ales pe fața ei nevăzută, îți poți imagina orice despre peisajele ei mirifice, despre decorurile ei tropicale sau pastorale, îți poți închipui că acolo este raiul, este locul unde se arată Dumnezeu. Mai mult de-atât poeții nu-și pot imagina. Mai mult de-atât
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
la cer, ar fi plutit cu brațele întinse, ca o pasăre, deasupra unei genuni albastre, uriașe, ținut deasupra ei de nimic, de vînt, de aer (...) ... nu se vede nimic decît un gol albastru, străfunduri fără țărm, prin care șuieră vînturi nevăzute și neauzite". De la pagina 37, rîndul 44, din varianta lui Dumitriu, și de la pagina 244, rîndul 41, din varianta Vinea, cele două texte redevin, în mare, identice. Dezvăluind doar, din cînd în cînd, mici variațiuni stilistice pe aceeași temă. Ca
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
Ediția nr. 2067 din 28 august 2016 Toate Articolele Autorului Fagul La o margine de lac S-a îndrăgostit de-un fag Cum era-nceput de veac Pomu-i devenise drag L-a îmbrățișat tăcut I-a împărtășit amorul Privind cerul nevăzut I-a sorbit prin trunchiu-i dorul Bolta i-a privit mirată Stelele cădeau în apă Umbra nopții deșirată Purta mantia de capă O fată din satul meu Se iubea în Herăstrău - Din porunca lui Tezeu - C-un fag cu trup
FAGUL de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380646_a_381975]
-
cer până la pământ! vulturii mării s-au lăsat pe brazi bătrâne cetini cântă liturghia nu-i nimeni să măsoare mâine-azi sfiită-n slavă-oprită-i ciocârlia lumina-a înghețat un cântec mut turme-n poiene au făcut popas păstorii au trecut în nevăzut: din cer așteaptă - toate - Sfântul Glas solemn - pâraiele cu țurțuri iscălesc pe filele pădurii-n rugăciune stinghere-n pisc - tălăngile vestesc: trepte de nori se dezvelesc minunii ...în mijlocul de magi și de păstori El-Crist aprinde drum de flori... mașini care
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Reminiscență: Oștenii tulburi, strânși în grea armură. Oștenii tulburi, care stau deoparte, Privindu-ne, din tulburea lor moarte, Din viața lor hieratică și dură. O rasă sunt, o stirpe. Cine-i știe Pierduți prin târguri, sate și orașe, Clătindu-și nevăzutele panașe, Strângând în pumn o spadă sângerie? Dar ei se recunosc: După privire! După privirea-n care visul încă Păstrează ctitoria lui adâncă De poezie și de-mpotrivire, Păstrează prea-himerica-i cetate, În care el, viteazul, trubadurul, În care el și
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
mari păcătoșenii care s-a abătut peste neamul românesc. Fiind vorba despre „importul”, mai bine zis „transplantul” de ideologie dar și de practică, via sovietism/bolșevism. În anii 60, atunci când bruma de agoniseală a omului de rând s-a făcut nevăzută prin grija sistemului comunist. Cu grijă personajele din „Emigrant în țara mea” sunt uimitoare, fără a ști dacă reale ori ba; important e că ele există. Și se străduiesc să devină reale până într-atunci când chiar se întâmplă. Moș Vasile
DANIEL MARIAN DESPRE CONSTANTIN ŢURCANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380674_a_382003]
-
octombrie 2016. Ai revenit pasăre albă în trupul cu nervuri de toamnă ceasul bate a pământ înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate zborul necoaptelor iubiri uitătura blândă a ciutei rănite de verde estompat în frunze arse chemarea ta pasare alba fluidă lumină curgea prin porți ce le-am crezut închise la capăt de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
sufletești, ... XVIII. ACEEAȘI EVĂ - LUI A. -, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 759 din 28 ianuarie 2013. Cu o mușcătură de măr. Acum simți lumina cum îți pătrunde Trupul ce naște frământări și fiori Răni și trăiri ca-n nevăzuți semizei Acum poți simți și tu durerea Renașterii mele în fiecare joc De copii care imită glasul nevinovăției. Mă bucur că pot fi sărutată Sub fiecare pas, alergare spre mâine De buzele pământului, buze de rouă... Nouă sunt! Adevărata femeie
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
pese că dimineața - Speranța amenință cu zorii ei amorțiți Redeschiderea porților Paradisului. Citește mai mult Ți-am doborât nevolnicia, Adame...Cu o mușcătură de măr.Acum simți lumina cum îți pătrundeTrupul ce naște frământări și fioriRăni și trăiri ca-n nevăzuți semizeiAcum poți simți și tu durerea Renașterii mele în fiecare jocDe copii care imită glasul nevinovăției.Mă bucur că pot fi sărutatăSub fiecare pas, alergare spre mâineDe buzele pământului, buze de rouă... Nouă sunt! Adevărata femeie careA învățat să plângă
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]