1,526 matches
-
este familiar poetului. Nu "Școlarul Durerii" este cel care practică "le vilain métier de moribond" (Amarnic)? Ce anume se așteaptă, în universul poeziei, ca și în cel al prozei, în cavalcada de forme cocoșate și bizare, în avalanșa de diformități neverosimile, ce se așteaptă oare? E o mare indiscreție, un privilegiu al netotului, e un mare abuz să întrebi oamenii ce așteaptă. Tot așa de mare ca faptul de a cere fățiș unui grav bolnav sau unui grav rănit să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu apărea este o măsură elementară de protecție, care funcționează de ambele părți. Recunoașterea acestui fapt devine o valoare, e marele Adevăr al poetului. Din păcate, se precipită să-l rostească, uneori cu mijloace inadecvate, transformându-l în artificial și neverosimil, în capcană pentru adevăr și pentru iluzie, deopotrivă. Totul sfârșește prin a fi asimilat măștilor. Și atunci, eschiva, ipocrizia, tergiversarea, lălăiala fără obiect devin mijloace de supraviețuire. Iată o posibilă definiție a Trântorului: E adevărată minciuna pe care mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este situația de a nu găsi nimic în realitatea înconjurătoare. Poetul vede "prin ochean" malul și colibele (corespondente ale ruinelor romantice) și această izolare forțată îl împinge să cucerească un spațiu interior. Spectacolul din afară cade în derizoriu și în neverosimil, de vreme ce nu mai există decor și nu mai există personaje. Spânzuratul a luat noaptea pe umeri, a îndopat buzunarele cu recile juvaeruri și a tulit-o ca un ogar cu limba scoasă prin ceruri. Limbajul familiar, ștrengăresc, în contra-pondere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
detalii realiste care ar face povestea credi bilă și, ca urmare, viabilă, asemeni peștelui proaspăt căruia chiar acum i se scot măruntaiele în bucătărie. Autorul a decis să-l omită cu totul, lăsând acțiunea să continue într-un glo rios neverosimil, așa că vom închide (cu neîncredere, e adevă rat) ochii și, în schimb, vom lăsa briza să ne ciupească de obraji, așa ca pe Alexandre, căruia tocmai i s-a ridicat părul pe ceafă de frig, motiv pentru care gulerul puloverului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și el scrie o carte, dar e despre peșteri, îi pare rău s-o dezamăgească și ea știe că el e Alexandru Hriavu, dar acceptă jocul (de ce-l acceptă? ...nu știe, pentru că era ușor. Ușor? Da, amuzant, într-un fel neverosimil și totuși fermecător, atât de... De Alex. ...da. De Alex.). — Mai departe. Mai departe lucrurile se precipită. La început e o vacanță și pe urmă o aventură și pe urmă și mai mult și pe urmă vaporul, ei doi iau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Mâna cu degete prelungi a balansat lingurița pe marginea ceșcuței, scuturând o picătură călâie de ceai, după care a planat deasupra mesei, după două cubulețe de zahăr. Mi-o amintesc perfect, în poza aceea de pagină de jurnal victorian. Aproape neverosimilă. A fost ultima oară când am văzut-o. 45. aici Când Alexandre și Léa ajung la Sevilla, între ei nu mai e, de mult, de prea mult timp, nici un mister. Certuri pefect reme morabile au luat locul orelor de întuneric
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ei, în întreceri la care-l provocau și pe care se străduia să nu le cîștige; glumea puiandrul; și rîdea cu rîsul lui molipsitor, atunci cînd puii se prefăceau că-i pricep gluma, dar se lăsau trădați de privirea ochilor neverosimil de mari, nedumeriți și întrebători. Era Lupino așa cum îl știa Hana dintotdeauna grijuliu și fericit să petreacă alături de copiii. Dar inima ei nu putea fi înșelată. Era în îngîndurarea lui Lupino, în secundele scurte în care-și trăgeau sufletul, pregătindu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dificultatea supraviețuirii, temerile, neliniștea, nesiguranța... Puiul de căprioară terminase de supt și, extenuat, adormise acolo, lipit de ugerul mamei, gata s-o ia de la capăt de îndată ce avea să deschidă ochii. Precaut, căpriorul înaintase și el, încercînd să găsească explicații întîmplării neverosimile. Nu dispera, dragul meu. Dacă ai o mamă, dacă trăiește, atunci fii sigur că, acolo unde se află, n-a încetat nici o clipă să se gîndească la tine și să spere că te va afla. Dacă ai un tată, atunci
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe mama; ai răscolit ținuturi neumblate, ai interpelat animale necunoscute. Apoi, dintr-o dată, ai hotărît să te întorci exact de unde ai plecat. Ești bun să-mi explici de ce ai procedat așa? Nu mă mir că-ți pare bizar. Un gînd neverosimil mă călăuzește, și teamă mi-e că nu voi putea, deocamdată, să ți-l împărtășesc pe de-a-ntregul. Adevărul, fiule, ar putea fi altul decît acela pe care îl bănuiesc. De aceea, cred că nu are rost să te împovărez
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
comuniștii, imbecil și fără conștiință, așa cum se visau ei, tovarășii din fruntea unei orânduiri fără seamăn pe lume. Și pentru că tot deschisese ochii, Vasile a privit soarele (de ce Înainte să se uite pe unde merge?) și atunci maistrul acela, Căreală, neverosimil de mare cum era, se topea Încetul cu Încetul, până redevenea avortonul bine cunoscut care Îi Învăța pe ei, viitorul patriei, cum se face un făraș; redevenea cerșetorul de nu se știe ce la picioarele statuii care glorifica un țăran
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-Nu-i un interogatoriu.Am lipsit timp de 4 ani și nu s-a schimbat nimic.Orașul e în regres. Au rămas doar amintirile studenției. -Pentru mine e un oraș ca toate celelalte. Un loc pentru proscriși. De ce? -E o poveste neverosimilă.In câteva cuvinte totul s-ar rezuma doar la faptul că sunt din nou la start.Făcu o pauză.Scoase o țigară din tabacherea originală.Alinta i-o aprinse. După primul fum,reluă. -Imi place fizica.Am intrat la facultate
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
i se ducea spre depărtări, spre infinit... Cerul era senin așa cum ar fi dorit și el să fie, liniștit. Dar nu era. Avusese chiar de la început, în această casă, o stare stranie, de neliniște, de când intrase pe aleile parcului, alei neverosimil de albe, cu acea marmură fărâmițată, care la cea mai mică mișcare scotea un zgomot straniu. Își privi pantofii de la marginea patului. Vârfurile și tocurile, unde călcătura era mai apăsata, se roseseră de parcă i-ar fi purtat ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de piper (1983) - cel mai puternic volum dinescian - , mai puțin prin Rimbaud negustorul (1985) și până la Moartea citește ziarul din 1989, poezia lui Dinescu abundă în aluzii și trimiteri directe a căror apariție publică în acei ani pare, astăzi încă, neverosimilă. Citez în continuare doar câteva secvențe: "Nu ți-e ușor să înțelegi / că poezia nu mai are nevoie de hârtie / că un glonț se face mai auzit decât o carte.." (Călătorie), "și iată că tot așteptând să se-mpută gloria
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
Tudorel Urian Ioan Flora este (chiar dacă s-au scurs deja doi ani de la neverosimila sa moarte, îmi este imposibil să scriu "a fost") un poet greu de clasat. Născut în 1950, în Banatul Sârbesc, se poate spune că biologic se situează undeva în preajma generației '80 de la noi, chiar dacă primele sale volume de versuri au
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
extrovertire scriptică. Rezerva față de rostirea prin mijlocirea literaturii să-i fi venit d-lui Liiceanu dinspre disprețul suveran al lui Noica față de tot ce nu putea fi inclus în "ideea pură"? Să fie un reziduu noician care capătă alura unei neverosimile modestii? Tot ce se poate. în fapt, Gabriel Liiceanu e un înzestrat prozator speculativ, cu derivații evocatoare dintre cele mai suculente. Alături de fina capacitate de analiză a angrenajelor cerebrale pe care o dovedește, se arată foarte atent la pitoresc ca
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
din La hotarul dintre viață și moarte (The Thin Red Line,1998) al lui Terrence Malick, unde insula cucerită de americani apare ca un paradis sfîșiat de contradicția războiului, unde o natură atotputernică, majestuoasă, prezidează la un spectacol sîngeros, aproape neverosimil, unde aborigenii trăiesc într-o vîrstă de aur a copilăriei umanității. Iwo Jimma este lispită de vegetație, seamănă mai degrabă cu o insulă vulcanică, al cărui vulcan este încă activ, scuipînd foc prin mii de tunuri instalate pe stînci. Filmul
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
toate semințele, flori mov, doar mov, sînt răspîndite cu dărnicie la picioarele noastre. Ludicul naturii de la poalele unei cetăți, unei biserici pustii amînă, cumva, amarul. Încercăm toate cheile de la toate lacătele tuturor intrărilor grilajelor metalice. Nu se potrivesc. Niciuna. Pare neverosimil. Ușor, ușor, ni se vîră în urechi manele de manele, care zbiară sfidător, de foarte aproape. Asta numai nouă ni se pare ciudat, însă. Privesc în sus, privesc turnul semeț, mîndru, înălțat deasupra nimicului și nimicniciei. A rezistat, secole, feluritelor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
cu tot împachetatul. Așa îl prinzi pe cititor, dacă știi, așa devine verosimil ceea ce nu-i adevărat. Vezi, postmodernismul de-acum rămîne numai cu ficțiunea goală, pe care n-o mai crede nimeni. Eu am propus României lucrurile cele mai neverosimile, nu? Dar am fost întotdeauna atent ca infrastructura dramatică să fie foarte adevărată. Mai ales forța detaliilor, la mine, e foarte tare, forța detaliilor, care e și forța mea de talent, adică e o profuziune de detalii concrete, în mijlocul halucinațiilor
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
stigmatul originii sale sociale și pata angajării sale politice se răsfrîngeau nefast asupra viitorului copiilor și că singura cale de a nu le distruge viața era să le ușureze plecarea în Occident. Cum posibilitatea aceasta, oricît de mică și de neverosimilă ar fi fost, cerea drept condiție prealabilă separarea legală, soții Noica au căzut de acord asupra despărțirii. Și astfel, din 1949, Noica va avea domiciliu obligatoriu la Cîmpulung-Muscel, în timp ce Wendy va rămîne la periferia Bucureștiului, în satul din pădurea Andronache
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
germeni de obtuzitate sau de partizanat. Unitatea de măsură a criticului par a fi universaliile poeticului, iar algoritmul derulării istoriei are, la el, o matrice organică sau chiar mai mult, ereditară. Meritoria scuturare de clișeele beligeranței duce, uneori, la utopii neverosimile. Ca aici: Cine încearcă să confrunte teoria cu practica poeziei observă că optzecismul de azi nu mai are multe în comun cu cel de atunci, cel puțin așa cum fusese el planificat. Nichita Danilov, Ion Mureșan, Liviu Ioan Stoiciu, Mariana Codruț
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
Apărute, toate, după 1840, ele nu se mai integrează natural spiritului prozei moldovenești contemporane: prin urmare, nici la acest capitol Asachi nu aparținea provinciei sale! Rucsanda Doamna, Dragoș ori Bogdan Voievod sunt un fel de lecții de istorie agrementate cu neverosimile intrigi, cu discursuri ale personajelor principale, exact ca într-un roman medieval. Iar limbajul este cel strict contemporan cu pașoptismul! Nuvelele se înrudesc mai degrabă cu Cronicile italiene din care s-a inspirat Stendhal și par traduse stîngaci dintr-o
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
fie un dafin, însă acesta nu crește în patria me". A scris aceste rînduri în 1839, cînd abia trecuse de 50 de ani, dar simțea că pierduse legătura cu veacul. A mai trăit încă 30 (treizeci!), supraviețuindu-și în chip neverosimil, fără să aducă însă ceva nou în literatură. S-a transfrormat în statuie încă din timpul vieții și, din fericire, nimeni n-a mai observat cînd a murit.
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
acțiune, ele transpar aici într-o nouă lumină, nu sunt despărțite programatic, didactic de ceea ce este grav, ci trăiesc într-o continuitate deplină cu dramatismul situațiilor limită. }ipătului sfîșietor al Marianei la aflarea veștii îi urmează o masă în familie, neverosimil de calmă, un calm învăluit de emoție și, aș îndrăzni să zic, bunătate și recunoștință, o masă a împăcării. Sacrificiul lui Daniel Pearl n-ar avea nici un sens fără această împăcare și mi se pare că regizorul a ales atît
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
precum Scene de viața socială (cap. XV), Muzica și coregrafia în timpul lui Caragea (cap. XVII), Teatrul în }ara Românească (cap. XX) și altele, fragmente oarecum străine ansamblului. în fine, există și o ultimă parte, capitolele XXIII-XXXII, complet nereușită, artificială și neverosimilă: pe măsură ce se apropie de final, romancierul își pierde suflul. Dar cel mai frapant dezechilibru nu se percepe la nivelul ansamblului (există, în fond, și mari romane compuse din părți inegale valoric), ci la nivelul fiecărui capitol. Aici, înregistrăm doi Nicolae
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
sorții), ne situează de la început într-o simbolistică demnă de cel mai bun Balzac. Pînă la urmă, chiar și spiritul de "roman negru" ce conduce din umbră acțiunea Ciocoilor... se poate revendica tot din Balzac; după cum și finalul abrupt și neverosimil ne trimite la romane balzaciene de tinerețe, precum Bal ŕ Sceaux ori La maison du chat qui pelote. Dar cel mai original avatar al balzacianismului, îl reprezintă interiorizarea lui în spirit autohton. Bucureștiul e Parisul lui Filimon. Descriind lumea fanariotă
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]