312 matches
-
îmbuibare, pleșcăreli,/ impostură și lași?// Și literatura a fost viața noastră. De hârtie./ (...)/ Suntem generația care ar fi putut aduce/ normalitatea/ (...)/ De-asta, totul, Mariuse, totul se va închide scurt,/ retezat,/ ca o ghilotină abia ascuțită, ca o fractură veșnic/ nevindecată,/ ca un capac de sicriu trântit c-o înjurătură: «Morții Mă-tii de viață!»/ Aici Mickey Mouse e mort, e închis, vă rugăm nu/ deranjați...”. Iată că un cristian devine, într-un fel, ultimul douămiist. În romanul său, își evocă
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
sînt: libertatea, și prietenia. Despre ele, în fel și chip, e vorba în această antologie ilustrată, în tonuri de sepia, care este a filologilor zvăpăiați de la Cluj, cum îi alintă Horia Bădescu într-o baladă, tot atît cît a navetiștilor nevindecați, și-a adulților melancolici, ajunși turiști unde erau acasă. După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți/ Unde-am fost prietenul mic al țărînii din sat", versurile din dedicația lui Blaga către Pillat, pe care nu întîmplător le citez
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
pieselor și meserie, și rigoare, și piste pentru decolările imaginației, și teren accidentat, incitant pentru spectacole cu tensiune și suspans, și dialoguri savuroase care ironizează prezentul și trecutul, șabloanele gîndirii de azi și de ieri, există și gustul amar, de nevindecat, lăsat de greșelile din istoria lumii și a ființei, miezul filosofic din intimitatea oricui, care poate fi ambalat fie și comercial, există și rîs, și plîns, și realitate cotidiană, și plonjare în dilemele existențiale, în erorile și ororile de aici
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
nemeritată trăită de Augustin Buzura a fost brutala sa demitere din fruntea Institutului Cultural Român, la începutul anului 2005. Chiar dacă decizia a fost una previzibilă, lipsa de eleganță cu care a fost făcută această schimbare a produs o rană rămasă nevindecată în sufletul scriitorului. Resentimentele sunt mari, judecățile ulterioare sunt uneori distorsionate, viziunea generală a devenit tributară antipatiilor personale. Tabloul României de azi se transformă într-un peisaj apocaliptic. Scrie Augustin Buzura: "Din nefericire, nici cel mai cinic dintre cinici nu
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
acum, amândouă în cheia investigației psihologice, a interogației nesfârșite. Alternanța planurilor temporale - îndrăgostirea - ruptura - mărturisirea - alungă oarecum monotonia tăierii firului în patru, având totodată grijă să includă și faza post-traumatică, ulterioară rupturii, jurnalul de vise cu ea, gesticulația îndrăgostitului încă nevindecat (de vreme ce refuză avansurile fierbinți ale unei colege - fata de la Dărăbani - de fapt prea libertină pentru puritatea studentului-geolog), cele câteva întâlniri de-a lungul deceniilor cu de-acum profesoara P. Maniera lui Ion Lazu de a nara prin idei-senzații, minate de
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
singurătate definitivă. Bucuriile lui Octavian Paler nu sunt nicăieri triumfătoare. Desfătarea lui, chiar pornind din biografeme promițătoare, trece prin filtrul mitologic, redefinit existențialist, pentru a sfârși în antipatia conștiinței deformatoare. Logosfera lui este un acvariu în care se proiectează obsesiile nevindecate. Ai impresia că Octavian Paler e atât de intoxicat de sine însuși, încât literatura lui cade, inevitabil, într-un circuit diaristic. Figurile mitologice și literare ale lui Paler fac parte din ceea ce Barthes numea amintire circulară („imposibilitatea de a trăi
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
e să fiu citită. Cu orice risc, cu tot riscul de a-mi dezamăgi cititorul, de a-l deruta sau irita... C. P.: De ce nu vă puteți vindeca "de rana de secol, / de rana de lume"? Care e rana încă nevindecată a memoriei dumneavoastră? N. C.: Recunosc că nu mă pot dezinteresa de soarta lumii, chiar dacă nu mă implic direct, chiar dacă nu pot avea nici o contribuție în ameliorarea ei, necum în aflarea soluțiilor privind gravele conflicte, fizice și morale, care o
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
-i devine până la urmă prieten. Dincolo de witicism, schimburile de replici reflectă și o punere în ecuație a sensibilității fiecăruia dintre ei, a vulnerabilităților ascunse, a intimității, de la amintirile din copilărie, dorințele rămase nerealizate, micile habitusuri, la anxietăți și traume rămase nevindecate. Într-un fel, Lionel îl cunoaște pe Bertie în tote complicațiile unei personalități complexe, și o face nu doar ca un terapeut cu pacientul său, ci ca un prieten. Valoarea acestei prietenii se va reflecta în performanța noului monarh. Primul
Jucându-l pe regele George al VI-lea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5787_a_7112]
-
grijă ca Securitatea să devină un monstru abstract fără urmași”), se simte urmărită, nu trăiește niciun moment revenirea într-o lume securizată. Poate pentru că și tatăl ei a rămas până la capăt prizonierul unei iluzii greșite. România e un spațiu infernal, nevindecat nici prin ficțiune. Totuși, ea recunoaște „această limbă românească senzitivă ce-și împlântă cuvintele cu o simplitate imperativă de-a dreptul în inima lucrurilor”. Vorbește și scrie cum puțini au făcut-o despre Blecher, Maria Tănase, Oskar Pastior și Cioran
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
încasez - se mai întâmplă și minuni -, am parte de următoarea discuție, pe care, asemenea liturghiei din noaptea Învierii, îmi e dat să o aud mereu, cu ocazia aflării rezultatelor la olimpiade." (pag. 27) Se putea pansament mai eficace pentru rănile nevindecate ale tuturor inteligenților fără glorie? Și se putea, apoi, smulgere mai bruscă de plasture decât ritualul autoerotic la care Thomason se supune, de-a lungul întregii adolescențe, cu stoicism? Căci pe când colegii săi, militari în devenire, se inițiază în flirturi
Un roman de fițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6902_a_8227]
-
-n altă rugăciune în altar slujit de doi îngeri care se fac sînge pe spinarea albă de cuțit de cuțit albit de sînge rece și de-n clocot sînge așteptat să se facă lacrimă pe rană și din rană om nevindecat neiubit și așteptat să-și facă loc în lume ca un lăutar într-o crîșmă unde votca-și face dintr-un milion de buze un pahar
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
aminte de o anecdotă care circula prin anii '60 ai veacului trecut: se zice că Arghezi fusese invitat să viziteze studiourile cinematografice de la Buftea, proaspăt înzestrate tehnic. După ce ascultase cu mai mult sau mai puțin interes explicațiile cuvenite, corozivul pamfletar nevindecat ar fi spus, în concluzie: Da, avem mașini dar n-avem nemți". Mutatis mutandis, în domeniul apoi în discuție avem bani, avem chiar și o dotare tehnico-didactică bunicică, dar nu prea mai avem cui să plătim pentru resuscitarea învățământului. Unde
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
doi colaboratori. În revistă, totul s-a publicat sub semnul anonimatului, 85 sau 90 la sută aparținându-mi... Mă lăudam într-un interviu cu una din puțin numeroasele mele calități: am recunoștința tenace. Vremelnicul meu șef are, cred, ostilitatea de nevindecat... Iată gata găsit pretextul de a-mi accelera plecarea, nici gând să aștept mai mult. Am hotărât, cu Ultima, să părăsim Franța la sfârșitul lunii august! Joi, 25 aprilie Cu excepția Ultimei, care își petrece Paștele ortodox la Bucureși (plecată pe
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
pare - pe un braț înfloresc tatuaje un frenetic tangaj mă izbești vino timp într-a oului coajă embrion în delir, vulturește ce clamate silabe vai câte au premers agoniei în fine pe obraz se-nfiripă știute arabescuri vorbind de la sine. nevindecat de real lama (cea) dintre cuvinte mută-ți condiția-n stradă - cât poți de repede - trece cu spume de sevă la gură inspirația. ademenirii mă dărui nici caldă nici rece e timpul să frâng pâini - cruci scrijelind cu briceagul pe
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
real lama (cea) dintre cuvinte mută-ți condiția-n stradă - cât poți de repede - trece cu spume de sevă la gură inspirația. ademenirii mă dărui nici caldă nici rece e timpul să frâng pâini - cruci scrijelind cu briceagul pe coajă nevindecat de real - timpul surpă catedrala iluziei pe mirifica plajă și cum trambulinzi am fi fiind - zgura în alveole se solidifică - prund de cuvinte - traiectorii surpate numai în vis - cum tu poți să-ți imaginezi mă sfichiuie atât de tandru și
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
gară mâinile lui ce trecuseră prin multe războaie de multe zile îi păstra în nări mirosul pielii ei veneau din sisteme solare diferite ca atare se întâlneau foarte rar totuși ea era proprietatea lui nerevendicată el era bineînțeles arsura ei nevindecată ei erau extragalactici extragalactici ei se întâlneau extrem de rar și atunci nici măcar nu se priveau nu se atingeau ocupați cu toate câte le aveau de tăcut împreună berea ei era fără alcool cafeaua fără cofeină țigările fără nicotină diminețile fără
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
bunei sale prietene, Monica Lovinescu. Situația prezentată definește fidel profilul celei care a fost Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu (1887-1960), cunoscută până acum drept „soția criticului” și mama Monicăi Lovinescu, cea pentru care realizatoarea de la „Europa Liberă” a păstrat până la moarte un sentiment nevindecat de culpabilitate. Odată cu plecarea fiicei, petrecută la 8 septembrie 1947, mama avea să rămână blocată într-un purgatoriu sub Cortina de Fier. Va trăi drama decăderii sociale și va sfârși întro groapă comună din penitenciarul Văcărești. Doamna Astrid Cambose realizează
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
rivalitate în Scrisori către Monica. Fiica își iubește părinții, chiar divorțați, cu egală măsură, identificându-se, după moartea tatălui, întru totul cu feminitatea maternă. Greutățile tinerei se ghicesc printre rândurile mamei, ce-și poartă durerea „ca pe o intoxicare de nevindecat”. Limbajul scrisorilor, încifrat și utilizând abundent antifraza, transmite poezia unei rupturi ce fortifică dragostea dintre protagoniste. Mama trăiește, cum spune deseori, închircită, tulbure și oarbă. Se teme ca nu cumva „porumbița neagră” să-și piardă demnitatea în Paris. „Fii egoistă
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
ideea de inconștient este fie neutralizată ca inconștient cerebral (sau al automatismelor) - precum la Marcel Gauchet, fie totalmente - chiar dacă cel mai adesea nedeclarat - abolită. Asemenea fenomene iau naștere într-o societate depresivă, într-o societate în care psihiatrii înșiși sunt nevindecați și asimilați, iar conflictul - interior - este expurgat; interioritatea nu doar că nu va fi explorată, dar va fi chiar abandonată. Pandantul acestor soluții-minune îl reprezintă - și Roudinesco schițează convingător istoricul unei atari involuții - șamanismele, spiritismele și ocultismele de tot felul
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
se pierde în închipuirile lor, ale bărbaților ieșind unul din altul, la vîrste diferite, ca dintr-o matrioșcă. Și, risipită în toți, „incurabila mea singurătate", aceea mărturisită de Sebastian în Jurnal. Pe care jocul abia o stîrnește, ca pe culpa nevindecată, și deopotrivă limanul dorit cu ardoare, ale modernității.
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
literare și personale pe care Celan le-a avut într-un interval mai puțin cunoscut al biografiei sale. De Diet Kloos Barendregt, Paul Celan se simte deîndată legat din mai multe motive. Decisivă ar putea fi tocmai experiența traumatică, rana nevindecată a pierderii unor ființe foarte dragi. Căci, la 25 de ani, Diet Kloos era deja văduvă. Născută la 9 mai 1924 într-o familie angajată pe tărîm social, Diet, cu certă aplecare spre științele naturii și muzică, hărăzită și cu
Paul Celan și tînara olandeză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14341_a_15666]
-
într-un scandal de plagiat cu teribile implicații morale. E motivul pentru care plastograful prins - și, pe cale de consecință, negustorul necinstit - se va expatria în Georgia sub pretext, ce-i drept, academic. De aici pornește, cu adevărat, întregul roman. Obsesia nevindecată a acestui act gratuit oferă, spre ultimele capitole, scene - cum pe bună dreptate remarcă Doris Mironescu - de onirism pursânge, în care actanții capătă justificare prin prisma infinitelor condiționări de paternitate pe care, dintotdeauna, furtul intelectual le incumbă. Un ins palid
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
răscolit de spaimă,// spiritul lui e suplu, musculos și bronzat,/ inima ei - hașurată cu viață” (Dimineață răscolită). Deoarece Clara Mărgineanu se află în raport cu existența într-un conflict deschis. Din propriile-i mărturisiri nereținute aflăm de o rană a copilăriei încă nevindecată, provocată de faptul că părinții s-au întîlnit doar pentru a o „concepe”, după care a fost „aruncată în lume și lăsată acolo” (ibidem). Tatăl s-a văzut „alungat”, iar mama „a învățat să lovească cu pumnii înroșiți”, ceea ce a
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
greșit. Scriitorul-(demiurg) alunecă astfel într-o situație culpabilă. Prezența scriitorului în viața/lumea literară este și ea greșit interpretată. Prietenii îi aduc reproșuri privind atitudinile lui în diverse situații. Nu înțelege comportamentul unor oameni și mai ales „grosolănia de nevindecat a percepțiilor” lor. Problemele acestea nu țin doar de simpla politețe sau chiar de etică. Percepțiile, grosolane sau nu, riscă să-i falsifice identitatea. Cu ocazia vernisării unei expoziții, consideră că vorbește, ca de fiecare dată, cel puțin nimerit. Dar
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
rustice se conservă, însă încrînce-narea se fluidizează formal, trece în melopee: "Doam-ne, ai putea să-ntuneci / chiar zarul celestei plîngeri, / și oracole, s-aluneci / dalb alai de tineri îngeri, // să mă simt și eu o dată / vis nu truditorul pîntec - / naștere nevindecată / sub Jarul dintr-un descîntec. // Să îmbătrînesc pahare, / Doamne, într-un colț de Rai, / să le umple cu amare / zilele ce le mai ai // cînd infern cînd dulce stare / bătrînindu-le a rai". Din alt unghi abordează motivul patriei poetul cernăuțean
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]