349 matches
-
privilegiate. Dar o asemenea năzbâtie ridicolă și, totodată, descalificantă, de a pretinde să se insinueze despre posibilitatea agresiunii uneia împotriva celeilalte ori să se vorbească despre prietenie și respect reciproc între entitățile unei populații care aparțin aceleiași națiuni (vremelnic și nevolnic separată), reprezintă o jalnică ultragiere a logicii și bunului simț de la care nu se poate abdica. Un Tratat inutil Bucureștiul insistă, însă, conștient fiind că bate la o ușă ce conduce într-o lume vetustă, marcată la Chișinău de dezechilibre
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
noapte. Îi mulțumi în gând poștașului că o ajutase să-l treacă peste bordurile înalte din jurul statuii cu leul de pe Mihai Eminescu. Poștașul era tânăr și zvelt, își purta uniforma cu dezinvoltură, saluta pe toată lumea, știa multe și, celor mai nevolnici, cu vederea șubredă ori nedeprinși cu literele, le citea scrisorile ori le explica, răbdător, hârtiile venite de la autorități. Un poștaș bun aduce vești bune, spunea și râdea. Mânca dulceața lingând lingurița, iar iarna nu se dădea înapoi de la un păhărel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
eventuala ,,suprarealitate’’ parabolică încorporată lui. Un exemplu este reprezentat de relatarea întâmplărilor, mai mult decât banale din viața de zi cu zi a cerșetoarei, fapt care nu lasă prin nimic a se înțelege că în timpul nopții ce vine 58 bătrâna nevolnică va fi eroina unei aventuri ieșite din comun. Nici măcar ivirea într-un târziu a ultimului trecător, care o smulge din toropeala de dinaintea somnului, nu vădește prin ceva anume că identitatea ei ar fi alta decât cea sesizată din primul moment
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pe părțile răzeșești de pe vetrele vecine, și nu a Bozieștilor, și anume: Vasile Druță în Slobozia-Torcești, unde e înregistrat ca vătăman al satului în recensământul din 1774, ca martor în hotarnica din 1777, pentru Țigănei și Torcești, și la „bătrâni nevolnici” în tabla birnicilor din 1831; Lupul Sobieschi apare ca decedat în catagrafia din 1831, la satul Umbrăreștii-Răzeși, văduva sa, Catrina, beneficiază de scutirea plății birului deoarece „bărbatul ei au fost polcovnic cu carte din 1814”; Andronic Bulai, mult mai tânăr
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc și fier, frângeți-ai grumazul scofâlcit, călca-te ar de moșneag, derbedeu, tontul de bărbat, om tehui, nevolnice, scârbavnice hârdău, netot, caracudă, zurliule, ciufut, bată-te-ar năpasta, nebune, măi papă-lapte, lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
târziu s-au legiferat și impozitele indirecte -taxele vamale, taxele asupra băuturilor spirtoase, asupra zahărului, asupra petrolului, monopolul statului, taxa de timbru și înregistrare și impozitul de moștenire. În 1890 erau la noi în comună: 2 mazili, 2 căpătăieri, 10 nevolnici 15, un privilegiat, 12 văduve, iar restul birnici, care nu se bucurau de nici un avantaj. Ei plăteau birul ce li se stabilea prin cislă, dădeau an de oaste și erau luați la toate beilicurile 16. Legea de urmăriri din martie
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc și fier, frângeți-ai grumazul scofâlcit, călca-te ar de moșneag, derbedeu, tontul de bărbat, om tehui, nevolnice, scârbavnice hârdău, netot, caracudă, zurliule, ciufut, bată-te-ar năpasta, nebune, măi papă-lapte, lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
câteva grame de frunze uscate ? Prețul de cost al acestora poate fi întrecut doar de kilogramele de pământ scoase din șanțurile mereu desfundate de primării dar nu și de lopețile de zăpadă aruncată lângă carosabil ! Am susținut întotdeauna necesitatea ajutorării nevolnicilor (nevoiași - fără putere de muncă) dar și pârjolul prin fonduri pentru acest motiv trebuie să ne dea de gândit. Când îi văd pe vecini, de la bl. 32, cântând toată ziua, jucând barbut, înjurând, trândăvind, mă întreb cât mai poate încuraja
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
acest drept. Cum pot ei reprezenta cu adevărat voința poporului ? UNINOMINALUL (așa cum e prin lege) e o porcărie și o mare batjocură electorală. Păi dacă spui că-l alegi pe cel mai bun, pe învingător, cum să promovezi un 277 nevolnic pus la plesneală? Și dacă e uninominal de ce mai ai prag electoral și eventual de ce așa mare? Să nu mai pătrundă și cei cu resurse financiare modeste ? E clar că nu e de acceptat ! ... și T+MPIȚII ? Iată-i: a
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
drăguță de predică preacreștinească" și nici nu va înșirui "biblioteca" personală care stă în spatele inventivității sale, așa cum probabil "face toată lumea, după literele alfabetului, începând cu Aristotel și terminând cu Xenofon, ori cu Zoil și cu Zeuxis"237. Autorul se declară "nevolnic și puțin știutor de carte (...), mai cu seamă mișel din fire și leneș când e vorba să tot caut prin autori care să zică ceea ce eu mă știu spunând și fără ei" și inventează "un prieten", de fapt un alter-ego
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Erau trei, la doi pași în urmă. La una din ele se vedeau din geantă capetele mai multor lumânări suficient de groase și care, fiind ceva mai lungi, ieșeau cu o parte afară. Domnișoară, scuzați îndrăzneala noastră! Suntem doi studenți nevolnici și amărâți, care am venit la Înviere fără lumânări. Văd că aveți mai multe. Dacă sunteți milostivă... Contra cost... Numai dacă vă prisosește... Dacă nu?... Făcu un gest a părere de rău, parcă ar fi vrut să mai spună ceva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
iubește, se va îndrăgosti de el și îi va cădea în brațe pentru totdeauna. Abia atunci colegii îl vor admira, iar el, dezinvolt, ca orice om cu adevărat fericit, doctor specialist în probleme de dragoste, le va prescrie și celorlalți nevolnici adevărata rețetă a fericirii. Tocmai când era pe cale să găsească cuvintele miraculoase pe care le căuta, cu ajutorul cărora nu numai Mirela, ci orice fată frumoasă i-ar fi căzut în brațe, ca și cum un înverșunat dușman, pus numai pe fapte rele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
proști, și preoți și călugări..." etc. (Letopeiseți.) Abia mai târziu prostia s-a identificat cu oligofrenia. Anterior, pentru oligofrenie exista o terminologie care încă mai persistă pe alocuri, dar cu oarecare schimbare de nuanță: slab de minte (slăbiciune de minte), nevolnic, slab de hire. Trecerea de la un înțeles exclusiv social (prostimea, ca o categorie socială) la unul psihologic (prostimea, o categorie diferențiată psihologic) s-a făcut relativ recent. În secolul al XVII-lea găsim: Atunci jale și amar va cădea pre
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
-i slab e puternic; cum voi afla eu puterea slăbiciunii neistovite? Eternule, Eternule, în valuri de aur necontenitul poem curge veșnic, semințele vieții contagiază neantul; tot locul e patria Verbului; eu nu hărăzire cerșesc, ci puterea de-a fi mai nevolnic; în miezul Cuvântului e patria mea, cea întinsă cât tot Universul, Cu ochii de iarbă eu văd uitate seminții rătăcitoare, ciudatele luntrii și mari galioane, păstorii cu turmele lor, lucrătorii pământului, cei care fac din preagrelele luturi împărtășania pâinii și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
căptușite și tivite cu blană de samur, vodă ședea în jilț. Și nici că-i păsa de toată zavistnicia din jurul lui. Știa cât de mult îl pizmuiau boierii, dar nu se temea prea tare. Râdea chiar pe seama acestei adunături de nevolnici care, numai cum îl vedeau, se puneau a se căciuli în fața lui. Singura lui frică era să nu poată plăti haraciul către stăpânire. De spaimă, nopți în șir, nu apuca să închidă ochii, măcar un ceas. Strașnic îl mai muncea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu încetul pentru a-i lăsa locul unei prostituate perfecte, un simplu schelet pe care să atârne rochiile aurii”. Aidoma manechinului de răchită cu frumusețea lui descărnată, eliberată de lestul materiei. Ca și cum pentru Genet - ca, de altfel, și pentru Craig - nevolnicul trup de carne al actorului ar fi fără doar și poate strivit sub povara solemnității cerute de teatru. Într-o scrisoare către Pauvert 1, devenită prefața piesei Cameristele, Genet își punea problema actorilor, în care vedea niște ființe mult prea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aveam în continuare senzația că inițiez în tainele amorului vreun licean nedus la fete. Mă tot plictisea cu întrebări de genul „Stai comod, mami?“, „Aici e voie, mami?“, „Pot să intru, mami?“, dar și când începea făcea prăpăd; pe cât de nevolnic fusese înainte, pe atât de încrâncenat mă iubea acum: în cadență de mitralieră, trăgea neobosit rafală după rafală... Diploma de masterat, căratul găleții de gunoi, habar n-am ce-i provocase această schimbare radicală, dar știu că devenise în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Nietzsche. Or, Nietzsche îi provoacă silă și dezgust. E dezgustul față de sine însuși. Se recunoaște, prea bine, în el. Iată-l spunând: „Nu poți accepta un gânditor al cărui ideal se situează la antipodul a ceea ce era. Are ceva grețos nevolnicul ce propăvăduiește forța, nevolnicul ce nu cunoaște mila” (II, 13-14). Nu înseamnă că Cioran ar cunoaște mila. În schimb, propăvăduise forța, trăia cu nostalgia vitalismului, cultivase filozofia trăirii, el, care era copleșit de neputință. De fapt, acum, când scrie, Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
provoacă silă și dezgust. E dezgustul față de sine însuși. Se recunoaște, prea bine, în el. Iată-l spunând: „Nu poți accepta un gânditor al cărui ideal se situează la antipodul a ceea ce era. Are ceva grețos nevolnicul ce propăvăduiește forța, nevolnicul ce nu cunoaște mila” (II, 13-14). Nu înseamnă că Cioran ar cunoaște mila. În schimb, propăvăduise forța, trăia cu nostalgia vitalismului, cultivase filozofia trăirii, el, care era copleșit de neputință. De fapt, acum, când scrie, Cioran întrupează o depășire a
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
rănile psihice sau cele sufletești s-au vindecat complet, iar pulsul bolnav al conștiinței și-a încetat palpitul de coșmar intratabil. Oricât am vrea să nu fie așa, trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcându-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori. De la parodie la bătaie de joc, de la nostalgie la refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem în mocirla rememorărilor vindicative, fie mărșăluim intransigenți și surzi pe ritmurile acuzelor solitare. Fiind liberi, nu mai suntem solidari. Nici măcar față de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un panaceu tămăduitor, dar această nu înseamnă că rănile psihice sau cele sufletești s-au vindecat complet, iar pulsul bolnav al conștiinței și-a încetat palpitul de coșmar intratabil; trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcîndu-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori". Este exact ce a vrut să spună dramaturgul și exact ce comunică spectacolul lui Ovidiu Lazăr pe un ton de mare luciditate și într-un ritm interior care tulbură spectatorul și-l invită la meditații. Dar cei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că Anca, la capătul calvarului ei, cu răzbunarea împlinită, cu conștiința înfăptuirii unui act profund moral, nu poate, nu are cum trăi și simți sentimentul eliberator; pentru ea coșmarul (adevărata năpastă) abia începe, ea rămâne singură, într-o lume de nevolnici, de răi și de fameni. ...Alexa Visarion a construit personaje și situații noi... Principalul loc de acțiune din afara textului este cârciuma, deloc întâmplător aleasă, subliniind prin derizoriul "veseliei" sale contrastul tragic din final... oricum, însă, oricât ar fi ignorat Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sau admirația pentru „isprava lui Valcan”, care a înotat de-a lungul Dunării până la Sulina pentru a scăpa de turci. Apare, de asemenea, prețuirea oamenilor față de înot, mai ales a fetelor care puneau la încercare flăcăii: „manifestând dispreț pentru cei nevolnici în acest exercițiu indispensabil în regiunea dunăreana" (C. Kiritescu - Palestrica). Din datele culese de N. Postolache (Istoria Sportului în România 1995) s-au reținut câteva momente semnificative: în anul 1769 - se vorbește în Cronica Hotinului despre înotul „iepurește” la români
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
societate e dispusă a primi totul pe cale de ucaz și se mulțumește în genere cu destul de puțin pentru ca sarcina emisiei de ucazuri să devină relativ comodă. Stăpânul își cunoaște sluga, iar aceasta se complace în situația ei de făptură supusă, nevolnică, resemnată. Un paternalism anacronic, același în fond ca înainte de Revoluție, s-a erijat în sursă unică de remediere a răului. El mimează la nevoie discursul liberal, în timp ce faptele îl arată captiv al vechilor deprinderi de gândire și acțiune. Nu vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în realitatea imediată. Povestea e plasată la începutul vieții lui Chinaski, surprinzînd copilărila marcată de brutalități (în special, din partea tatălui) și adolescența sa însingurată și tristă. Marginalizat de familie (tatăl se întreabă mereu cum poate avea un fiu așa de "nevolnic", iar mama suferă de o pasivitate cu iz nevrotic în fața soțului), de sistem (copilul se confruntă adesea cu colegii hărțuitori) și de aspectul fizic (Henry are, ca adolescent, o acnee/furunculoză handicapantă care îl și scoate, la propriu, din circuitul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]