317 matches
-
Își perfecționau tehnica, Încercând noi metode și dezvoltându-și talentul. Atitudinea necomercială și neinstituțională făcea din această „periferie“ a teatrului o oglindă a orașului Însuși, era la fel de eclectică și variată ca Manhattanul. Am avut norocul să plonjez În viața teatrală newyorkeză Într-un moment de efervescență experimentală uluitoare și să cunosc multe dintre figurile sale legendare. Joe Chaikin, care fusese actor la Living Theatre și apoi și-a creat propriul său grup, The Open Theatre, a fost unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și tot ar fi fost destul ca să-mi schimbe intenția să mă mai Întorc În țară. Acolo ar fi fost imposibil să continui lucrul pe orbita acestor influențe. În plus, având succes În America și Învățând să trăiesc În mijlocul vacarmului newyorkez, având În plus experiența anului parizian cu Brook, e cu atât mai surprinzător că mi-a luat Încă mult timp ca să accept că nu mai există drum de Întoarcere. Cât de naiv puteam să fiu! După primele turnee În Europa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
gălăgioși și mai ales flămânzi, plus copii și animale. Câinele meu labrador Io (pe care l-am găsit vagabondând Într-un parking downtown și numit Io după vaca rătăcitoare din Prometeu) zburda vesel pe câmpia bretonă, după Încorsetarea din apartamentul newyorkez. Trupa internațională pestriță, instalată pe durata verii Într-un cantonament artistic inedit, se aduna În fiecare dimineață În fața primăriei locale, unde repetam prima parte a proiectului Cum vă place În aer liber. Actul I avea loc chiar În clădirea primăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care le vedeam aveau vitalitate, era o vitalitate de suprafață, spumoasă, distractivă, dar din care nu rămâneai decât cu câteva melodii de fredonat. Când i-am Întâlnit pe Michel Legrand și Jacques Demy, care tocmai descindeau de la Paris În downtown-ul newyorkez, la Public Theater, unde Papp intenționa să producă Umbrelele (cu scopul de a le avansa, dacă ideea „prinde“, sus, uptown, pe Broadway), eram bucuros să-i cunosc pe autorii acelui film extrem de simpatic și original, care devenise cult la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ideea „prinde“, sus, uptown, pe Broadway), eram bucuros să-i cunosc pe autorii acelui film extrem de simpatic și original, care devenise cult la București, În anii studenției mele. Nici ei nu erau familiari cu ce prinde sau nu pe scena newyorkeză și erau mirați (cel puțin așa mi se părea) că regizorul desemnat era un european ca și ei, și nu un specialist yankeu, crescut În ritm de musical. Ça va être un peu fragile, a recunoscut puțin timorat Legrand, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În teatru) implică o autoritate asemănătoare. Și totuși, deși e nevoit să accepte rolul, trebuie să-și urmeze modest intenția de a defrișa substanța ascunsă, de a căuta calitatea, căci un efort adevărat e recompensat prin calitate. Lucrând În teatrul newyorkez, am prins gust pentru ceea ce americanii numesc previews - o serie de avanpremiere care se pot desfășura pe o durată extinsă, cu scopul de a Îmbunătăți spectacolul Înainte de sosirea criticilor (care, din păcate, decid soarta teatrului la New York). Acest sistem Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
jucase roluri de neuitat În spectacolele lui Krejța) au jucat ambele spectacole cu multă dăruire și, În plus, am fost bucuros să colaborez la Richelieu cu Lucinda Childs, o dansatoare cu totul originală și o coregrafă de vârf a avangardei newyorkeze. Când Philip Glass mi-a propus să regizez la ART o operă pe care tocmai o compusese Împreună cu Robert Moran, mi-am spus că dacă n-am avut norocul unei colaborări deschise cu un autor dramatic, sunt În sfârșit șanse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
paginilor deșirate, albe, În contrast cu suprafața lucioasă, neagră a apei, care Îl Înghițea. Pescărușul la New York Dacă la Tokyo scena plină de apă dădea impresia de naturalism de film, la New York decorul părea mult mai asemănător teatrului Nô! Ciudat, dar spectacolul newyorkez arăta mai japonez decât cel din Tokyo. Acțiunea se petrecea pe o punte din lemn de cireș fin șlefuit, ce dădea impresia de vis, de atemporalitate. În față, la rampă, actorii jucau realist, dar, ajungând pe pod, era ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mine mă interesa să descopăr În ei prezența umană, aspecte din structura fragilă și vibrantă care de obicei stă ascunsă În spatele tehnicii. Odată ce a avut loc selecția celor douăzeci de tineri actori, a Început munca de pregătire a Trilogiei. Actrițele newyorkeze Priscilla Smith și Valois au debarcat la București, aducând cu ele texte dintre cele mai misterioase și puternice din câte s-au scris vreodată pentru teatru. Erau prelucrări din greaca veche și latină ale Trilogiei, spectacolul creat inițial la teatrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Priscilla Smith și Valois au debarcat la București, aducând cu ele texte dintre cele mai misterioase și puternice din câte s-au scris vreodată pentru teatru. Erau prelucrări din greaca veche și latină ale Trilogiei, spectacolul creat inițial la teatrul newyorkez „La Mama“. Actrițele erau nerăbdătoare să le transmită colegilor români tehnicile vocale fără de care aceste texte unice nu ar fi căpătat viață. A fost o vară de neuitat. Toată lumea era pasionată și total angajată În lucru. Au fost și critici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Crede că intelectualii din emigrație trebuie să-și facă un examen de conștiință și să răspundă la Întrebarea În ce măsură au fost de folos țării În care s au născut. Mihai Botez medic, membru al Societății Române de Neurologie, al Academiei newyorkeze de Științe, Societatea Regală de medicină din Londra ... regretă publicistica dizolvantă a presei bucureștene ceea ce a creat În Vest ideea „că România e țara copiilor handicapați - lucru neadevărat - știut fiind câți copii dotați și supradotați trec prin școlile noastre”. Maria
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
nu vor mai plăti pentru vina de a aparține comunității în care se pot concilia toate cele despre care scriam, deja trauma colectivă este un fapt de viață. Nu îi știm decât urmările imediate și doar impresionist: telefoanele la prietenii newyorkezi care îți povestesc despre oameni care merg pe străzi într-o căutare fără rost, într-o jale fără trupuri jelite, lumânări care înnegresc zidurile marilor clădiri, transformarea celor duși în imagine fantomă, fiindcă nu i-ai putut îngropa, Hudsonul care
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și ce vedem? Vedem statura impozantă a romancierului național N. Breban, care, din păcate, e mult prea puțin tradus. Îl vedem, deși hălăduiește peste ocean, pe N. Manea, care e foarte tradus, atât de tradus și în alte limbi, inclusiv newyorkeza, încât dacă nu ia acum, repede, marele premiu, n-o să-l mai ia niciodată, pentru că înseamnă că a fost între timp și citit de suedezi. Și-l mai vedem și pe președintele pe viață al Fundației Culturale „România”, pe A
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
instalație de aer condiționat, așa că, uneori, în loc să-ți fi cald, ceea ce e firesc în luna lui cuptor, ți-e frig. — Lasă, că n-ai să mori de frig de 23 august, ricana Pastenague, și n-am înțeles dacă era umor newyorkez (voia să vedem un film cu Woody Allen care se petrecea înainte de 11 septembrie) sau bășcălie franțuzească, mai mult sau mai puțin gratuită. N-am murit de frig, dar când am ieșit din sală pe stradă era aproape de miezul nopții
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cu câte o foaie de hârtie.” Când ajutam, În chiar acea perioadă, la selecția unei antologii americane de poeți români, nu-mi Închipuiam că Florin Mugur nu va apuca să-și vadă inima englezească. Îl pot asigura, acum, din iarna newyorkeză a exilului, cât de extraordinar sună, aici și acum, argintatul său vers. „Can the snow be expected to write a new Bible? Oh, but that can only be the question that a ghost might raise.” Cartea Prințului Învie oriunde În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-o să-mi arunce, dacă este posibil, peste oceanul dintre noi, noul volum. Încă marcat de sindromul cenzurii de altădată, mai nesigur, adică, pe serviciile Poștei Române decât pe adresa propriu-zisă, nu am semnat cele câteva rânduri de pe frumoasa vedere newyorkeză cu numele meu, ci cu un nume-cod („Mynheer”) pe care poeta, nu aveam nici o Îndoială, știa prea bine să-l citească. Am aflat Însă, ulterior, de la o prietenă comună, că asemenea precauții erau oricum zadarnice: M.M. vânduse apartamentul pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
70, cum a rămas și În anii din urmă, el părea, pur și simplu, celor mai mulți scriitori și oameni de litere, dincolo de zgomotul și furia pe care le generase, cel mai bun scriitor american al ultimei jumătăți de secol. Mulți intelectuali newyorkezi spuneau- adesea cu un amestec de invidie și visare - că Bellow a scris romanele pe care ei le-ar fi scris, dacă ar fi fost destul de deștepți, dacă ar fi dispus de fraze mai bune și ar fi știut destul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mea bucureșteană, În anii ’80, relatarea autobiografică venită de la Berlin, deloc nu mă gândeam la CONSPIRAȚIE. Mai curând, la „emanciparea” de matca ei. Nu altfel avea să se Întâmple, În deceniile următoare, cu alte scrisori de la Paul, În colivia mea newyorkeză. Lunga epistolă-confesiune din 1983, caligrafiată mărunt, cu cerneală neagră și sublinieri roșii, rămânea printre cele mai extraordinare surprize pe care mi le-a furnizat poșta planetei. Nu fusese, de fapt, doar o scrisoare. Marele plic din 1983 conținea și un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
evita orice Întristare. Imre rămânea senin și cordial Însă, Într-un admirabil și amuzat armistițiu cu sine și cu lumea. * La o săptămână după afectuoasa Întâlnire, am avut prilejul, tot la Berlin, să discut despre Imre Kertész cu o amică newyorkeză, bursieră și ea la Wissenschaft College. Profesoara de filosofie de la Columbia University avusese aprinse controverse cu oaspetele maghiar: „Cum poți, după tot ce ai trăit, să susții că iubirea este caracteristica esențială a existenței? Pare o falsitate pioasă, Împrumutată din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de Paris, și de Berlin. Singura avere cărată În cochilia exilului era limba română, și Michael a fost printre cei care m-au ajutat, În deceniul următor, să locuiesc În ea. Despre scriitorul expatriat am discutat adesea În Întâlnirile noastre newyorkeze, În care am regăsit, de fiecare dată, atenția luminoasă cu care onorează tot ce este viu, inedit, stimulant. Întâlniri râvnite și memorabile, calendarul zâmbea, brusc, Încurajator. În Noul Babylon, musafirul se simțea totdeauna acasă, fără nici una dintre crampele antiamericane ale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar fi contemplat cu simpatie și „pisicile” lui Saul, cele de care se Îndrăgostise Malraux când Începuse să facă schimb de desene cu pisici desenate de el Însuși, la Paris, cu cele imaginate, peste Ocean, de artistul din New York. Vedeta newyorkeză și mondială Saul Steinberg avea, de altfel, ceva dintr-o felină la pândă, Înceată și, dintr-o dată, instantanee În reacții. Un bătrân ciufut care fusese, cu siguranță, un tânăr ciufut. Toți Îl cunoșteau, s-ar zice, Încântați să-i fie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Rugăciuni în infern, pref. Nicolae Manolescu, Botoșani, 2000; Calea Împărăției - The Door to the Kingdom, ed. bilingvă, Iași, 2000; Ispita rănii, Cluj-Napoca, 2001; Pasiunea textului, București; 2003. Ediții: Mihai Eminescu, Mai am un singur dor, New York, 1995; Eminescu 2000. Aniversări newyorkeze, Botoșani, 2000. Repere bibliografice: Gellu Dorian, Plus. Minus, CL, 1999, 8; Vasile Șelaru, „Dimineața Învierii”, AST, 1999, 11; Constantin Miu, „Liturghia Cuvântului”, TMS, 2000, 2; Ion Arieșanu, Privind prin cărți în nopți tăcute, O, 2001, 4; Sasu, Dicț. scriit. SUA
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
la Viena, pentru ca mai târziu să-și creeze prima filială de producție, În 1902, tot În Austria (Maxcy, 1982, p. 50). În 1898, o societate americană fusese deja construită și lucra sub licență Daimler. Primul Mercedes american părăsește această uzină newyorkeză În 1904, Însă primul război mondial i-a stopat activitatea. Fiat este o altă firmă europeană care s-a multinaționalizat: filială la Viena În 1907, la Poughkeepsie (statul New York) În 1909 și uzină de producție În Rusia În 1912. Dar
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
comise de femei împotriva bărbatului și procentul covârșitor al situațiilor în care femeile erau victime ale bărbaților. Date concrete, susținute de statistici clare, arată de exemplu, că în a doua parte a anului 1977, în centrele de criză din spitalele newyorkeze, s au înregistrat 490 de femei victime ale violenței domestice și doi bărbați (Johnson, 1995). Literatura de specialitate, chiar și aceea care găsește o incidență relativ apropiată a actelor violente comise de femei și bărbați, subliniază gravitatea acestor acte atunci când
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cea mai mare (sală plină!) a fost la Pădurea spânzuraților și la Duminică la ora 6 (dintre filmele vechi) și la A fost sau n-a fost? și Moartea domnului Lăzărescu (deși acestea rulaseră nu de mult și în rețeaua newyorkeză). Public destul de numeros (sală aproape sau pe jumătate plină) a mai fost și la Proba de microfon, Secvențe, Concurs și Hârtia va fi albastră. Pe lângă textul din broșură (eu am scris despre filmul românesc de dinainte de ’89, Chirilov - despre cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]