458 matches
-
publică, de la liberalism la comunitarism, de la bioetică la etica mediului. Catalogul ideilor este pestriț, iar turistul curios s-ar putea plimba la infinit în grădina-piață a sistemelor etice. Realitatea este că astăzi se repetă, agravată în bună parte de cadrul nihilist și de caracterul planetar și complex al vieții moderne, criza care a marcat alte epoci istorice și care este caracterizată de conflictul dintre viziuni asupra lumii și sisteme de norme în conflict, de dificultatea de a încadra în paradigme etice
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
126-143. Iacovacci, A., Idealismo e nichilismo. La lettera di Jacobi a Fichte, Cedam, Padova, 1992. Invernizzi, G., Il pessimismo tedesco dell'Ottocento. Schopenhauer, Hartmann, Bahnsen e Mainländer e i loro avversari, La Nuova Italia, Florența, 1994. Jaccard, R., La Tentation nihiliste, PUF, Paris, 1989. Jaspers, K., Nietzsche. Einführung in das Verständnis seines Philosophierens, de Gruyter, Berlin, 1936. Jung, C. G., Nietzsche's Zarathustra, J. L. Jarrett (ed.), 2 vol., Princeton University Press, Princeton, 1988. Karlowitsch, N., Die Entwicklung des Nihilismus. Behr
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
II-a, revăzută, Città Nuova, Roma, 1984. Piazzesi, C., Nietzsche: fisiologia dell'arte e décadence, Conte, Lecce, 2003. Pöggeler, O., "Hegel und die Anfänge der Nihilismus- Diskussion", Man and World, 3, 1970, pp. 163-199; apoi în Arendt, 1974, pp. 307-349. "'Nihilist' und 'Nihilismus'", Archiv für Begriffsgeschichte, 19, 1975, pp. 197-210. Raschel, H., Das Nietzsche-Bild im George-Kreis. Ein Beitrag zur Geschichte der deutschen Mythologeme, de Gruyter, Berlin /New York, 1984. Rauschning, H., Die Revolution des Nihilismus. Kulisse und Wirklichkeit im Dritten Reich, Europa
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Office, Turkey, vol. 22, f. 79, la ANIC, colecția Microfilme Anglia, r. 131.</ref> și, În consecință, solicita instrucțiuni. Analizând cauzele care au dus la precipitarea evenimentelor, În primul rând, apare asasinarea țarului Alexandru al II-lea, În urma unui complot nihilist, În data de 1/13 martie 1881. Acest fapt a atras atenția marilor puteri spre spațiul rusesc, permițând românilor să aibă mai multă mișcare de acțiune. Apoi, schimbarea țarului nu trebuia necesar să fie În favoarea României, iar punerea Petersburgului În fața
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
fie printre primele state europene, care recunosc oficial actul românesc. Cea care a „distrus” bunul mers al procesului recunoașterii a fost Rusia. Ea a insistat la Bismarck ca răspunsul internațional să mai Întârzie până când românii vor lua măsuri Împotriva „cuiburilor” nihiliste din Iași <ref id="113">113 Liteanu c. Carol, Berlin, 9 aprilie 1881, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 13/1881, f. 2. </ref>. „Cancelarul de fier” s-a declarat de acord, iar Austria, care făcea opinie comună cu Germania
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
că Berlinul a cedat din două mari motive. Pe de o parte, era inuman să se arate insensibil la suferința lui Alexandru al III-lea, pricinuită de asasinarea tatălui, cu atât mai mult cu cât, la Iași, au existat agitații nihiliste, antrenate, mai ales, de discursurile doctorului Russell <ref id="115"> 115 AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 268, f. 210. </ref>. De asemenea, tot acolo, poliția a descoperit o filială de tranzit a prafului de dinamită și a armelor <ref id
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
combinate. Tipurile umane În psihologia morală Plecând de la caracteristicile comune, atât din punct de vedere psihologic, cât și moral, am preferat să delimităm patru tipuri umane În sfera psihologiei morale, și anume: tipul altruist (educatorul și psihoterapeutulă, tipul egoist (revoluționarul nihilist și bovaricul visătoră, tipul pasional (aventurierul și descoperitorulă, tipul idealist (eroul și sfântulă. Întrucât se disting mai multe tipuri umane În psihologia morală, elementele care le definesc și totodată le caracterizează trebuie menționate explicit Înainte de a trece la descrierea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la baza acțiunii lor valorile morale și spirituale, pe care le comunică, le transmit și le conservă. Au spirit metodic, motiv pentru care sunt fie educatori, formatori de personalități, fie psihoterapeuți, restauratori ai ordinii personalității. 2. Tipul egoist include revoluționarul nihilist și bovaricul visător. Sunt tipuri psihomorale complementare, dar opuse ca sens. Revoluționarul nihilist este tipul anarhistului care distruge lumea, schimbă ordinea socială, neagă valorile. Autoritar și nedisciplinat, el se manifestă tiranic, căutând să-și impună voința asupra celorlalți. El vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
transmit și le conservă. Au spirit metodic, motiv pentru care sunt fie educatori, formatori de personalități, fie psihoterapeuți, restauratori ai ordinii personalității. 2. Tipul egoist include revoluționarul nihilist și bovaricul visător. Sunt tipuri psihomorale complementare, dar opuse ca sens. Revoluționarul nihilist este tipul anarhistului care distruge lumea, schimbă ordinea socială, neagă valorile. Autoritar și nedisciplinat, el se manifestă tiranic, căutând să-și impună voința asupra celorlalți. El vrea să schimbe oamenii după tiparul său, cerând ascultare și supunere. Bovaricul visător este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-se asupra persoanei, fac ca viața sa să se desfășoare după un anumit plan, Într-o anumită direcție, să aibă o anumită configurație și, În final, un anumit destin. Cunoașterea lor este necesară Întrucât clarifică atitudini de factură defetistă sau nihilistă față de propria viață, ideea că destinul este implacabil, că nu i te poți opune. Chiar dacă se acceptă această idee este foarte important că destinul, existența unei persoane, poate fi Înțeles și explicat. Factorii modelatori ai existenței acționează asupra persoanei. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
etc. În galeria persoanelor predispuse către insucces, care nu știu sau nu pot să-și organizeze propria viață Într-o direcție pozitivă, fiind destinați izolării, insucceselor, suferinței, ca o neîmplinire de sine, am identificat următoarele tipuri: aă Spiritele negative, sau nihiliste, se caracterizează prin respingerea valorilor vieții, negarea acestora și dorința de a le distruge pentru a le Înlocui cu alte „valori”. Adesea, aceste persoane au un spirit malefic, Își urmăresc ca, dincolo de propria viață, să schimbe chiar „viața lumii”, după
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și liturghia sa seculară. Progresismul și umanismul au devenit obsesii ale timpurilor noastre, care produc schimbări pe care nimeni nu știe cum le va mai putea controla și ale căror consecințe pot fi îngrozitoare. Ceva din spiritul multicultural, grandios și nihilist ce caracteriza mult invocata Pax romana pare să se regăsească și sub tutela actualei Pax americana. Mulțimea olimpiană a vechilor zei pare să fi revenit, sub alte nume doar: știință, rațiune, ideologie, politică, econo-mie ș.a. Atîta doar că noul Olimp
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
la rândul lor, se transformă ei înșiși, "fiindcă se cioranizează"12. Filosoful și exegetul spaniol al lui Cioran, Fernando Savater, recunoaște că, numindu-l într-una din conversațiile lor "nihilist", Cioran îi răspunde, ușor iritat: "nu sunt sigur că sunt nihilist, ci mai degrabă un sceptic încercat din când în când și de altceva decât de simplă îndoială"13. Construcția cioraniană pleacă de la una din tezele gânditorului german, după care cultură produce tipuri ideale de oameni: filosoful, artistul și sfanțul. Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ele ca să se recomande binele: dacă nu facem asta sau ailaltă, suntem amenințați cu iadul"44. La toate replicile profesoarei, prototip al femeii moderne, culte, cu o viziune optimistă asupra lumii, încrezătoare în progresele științei, concluziile lui Fernando, cinice și nihiliste, sunt înfricoșătoare: nici progresele științei, nimic nu mai poate opri guvernarea râului pe pământ, nici macar existența lui. Ba chiar poate mari puterea acestuia: "Vrei, dta, să spui, de exemplu, ca un șef din Buchenwald este superior unuia de galere. Adică
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nimic nu mai are valoare, foarte asemănătoare cu aceea către care năzuiesc inițiații. Peter Sloterdijk 104 spune că negativismul lui Cioran este existențial, trăit, un cu totul alt negativism decât cel specific pesimistului. Cioran însuși este de părere că nimicul nihilist este numai o dogmă și că eșecul personal, nu cel teoretic, este pentru el "esențialul în viață", "mai însemnat decât moartea", iar ură de sine este "legea universală a tot ce e viu". Viața ar fi, după el, un blestem
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
bordelurilor", înseamnă că a "eternizat-o", de fapt a eternizat iubirea-ură. De unde și ura și disprețul lui Cioran pentru sine însuși, pentru neputința de a-și depăși această deziluzie a primei iubiri, care a făcut din adolescentul melancolic un tanar nihilist, iar dramă să lăuntrica a transformat-o în "viziune asupra lumii", desi tânărul Cioran nici macar nu a încercat să o cunoască pe acea față. Același sentiment de furie neputincioasa caracterizează iubirea-ură pentru România și mai târziu pentru Franța, de acelasi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pustie“. Când Buddha propovăduiește „calea de mijloc“, ea nu pre supune nicidecum anularea lumii și retragerea într-un „nimic absolut“, după cum deviat au interpretat mulți dintre gânditorii occidentali, care, din superficialitate, au răstălmăcit învățătura budistă reducând-o la o înțelegere nihilistă a lumii. După ani de zile de practică ascetică și de mortificare a trupului, Siddhărtha Gautama acceptă să mănânce un bol cu orez, motiv pentru care cei cinci prieteni de asceză se despart de el. Gautama realizase însă că nici o
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
distrugerea teribilă, totală, generală și fără de milă”. întors în Rusia, Neceaev pune la cale asasinarea unuia dintre membrii grupului său revoluționar, studentul Ivanov, de către proprii tovarăși. Această întâmplare îi oferă lui Dostoievski subiectul romanului Demonii, remarcabilă descriere a psihologiei acestor „nihiliști”. Refugiat la Geneva, Neceaev intră într-un violent conflict cu Bakunin, care îi reproșează lipsa totală de morală, chiar și între revoluționari. Arestat în 1872, este condamnat la douăzeci de ani de muncă forțată. în vara lui 1873, țarul decide
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
constituie, fără îndoială, în sistem de interpretare definitivă a lumii. Acționează, însă, mai cu seamă, ca un „al șaselea simț” sau chiar ca un „suprasimț” ce își închide utilizatorii într-o lume fictivă, unde totul devine posibil, într-o mentalitate nihilistă care nu se sinchisește de distincțiile morale cele mai elementare și care deschide perspective pentru o bogată carieră „călăilor ordinari”. Demontarea mecanicii sistemului totalitar este, totuși, spațiul în care lucrarea lui Arendt își oferă întreaga fertilitate. Un examen minuțios al
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Poeziile îi sunt difuzate, de asemenea, pe canale de radio și de televiziune din Franța, Italia, Belgia, Germania, Marea Britanie, Canada, SUA ș.a., iar premiul italian Silarius pentru poezie străină îi încununează în Occident începuturile literare. Protestatară în esența sa, adică „nihilistă, ironică, directă și universal valabilă” și nu aluziv parabolică, vizând o anume ordine socială, poezia lui era aptă a fi receptată pe orice meridian. Discursul liric - expresie a stilului său comportamental nonconformist și rebel, în perpetuă opoziție, țintește să „recupereze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
ideologia romantică sau marxistă a violenței eroice 4. Pentru creștini, ideea de dreptate e limitată de practica terapeutică a iertării, a încrederii și speranței. Suveranitatea acestor virtuți teologice nu poate fi de nimeni și de nimic amenințată. Mareea nihilistătc "Mareea nihilistă" Postmodernitatea vede în aceste afirmații tranșante ale teologiei un discurs între multe altele. Mai poate oare teologia să pretindă a fi „regina științelor” sub avalanșa de oferte ideologice contemporane? Cum poate ea evita riscul unui derapaj totalitar? Cum anume afectează
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teologice nu poate rămâne indiferent la provocările lui Nietzsche și a epigonilor săi. Obiceiul „demascărilor” istoriografice derivă în mod clar din filozofia perspectivistă nietzscheană. „Ontologia violenței” legitimată prin recursul la presocratici (Heraclit: „războiul este tatăl tuturor”) oferă garanțiile unei „etici nihiliste” a diferenței pe care postmodernismul pare s-o asume fără ezitări. Capitolul zece din Teologie și teorie socială se ocupă de complexa ecuație culturală în care „genealogismul”, „violența” și „nihilismul” devin solidare. Aceasta n-ar fi posibil în absența unei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teologia - ca însăși Revelația biblică - are o funcție critică și o deschidere profetică față de orice proiect politic și social al modernității, articulat din perspectiva „morții lui Dumnezeu”2. Teologia își desfășoară o vocație critică, pentru că aduce la lumină absurdul dialecticii nihiliste în relația „stăpân-sclav”. Pentru a-și exercita această vocație critică, gândirea teologică dobândește un indispensabil caracter filozofic. Rațiunea luminată de credință purcede spre un examen autoscopic, țintind idolii falși ai prejudecăților sau propriilor judecăți. Paradoxal, acest sever exercițiu îl operează
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de ce nu?”), teologia poate să redobândească o funcție critică printr-o subtilă alianță cu filozofia hermeneutică. La ce pot fi bune o mulțime de răspunsuri date unor întrebări care nu s-au pus încă? Insistența lui Heidegger, în plină epocă nihilistă, asupra „sfințeniei întrebării”, își are cu siguranță tâlcul ei, de care teologia contemporană n-ar putea să nu țină seama. O inteligență deopotrivă critică și profetică reclamă un exercițiu autocritic, prin practica smereniei și dobândirea pocăinței ontologice în fața lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Tradiția se explică 193 Trei figuri insulare 195 Arheologia: model și metodă 202 Invenția seculară și seducția puterii 206 Cinismul machiavellic și „Providența” oarbă 209 Funcționalismul german sau forța tradiției protestante 212 O stângă îndreptățită? 217 Eliberarea teologiei 221 Mareea nihilistă 224 Imprudenta iubire divină 232 Altera civitas 235 Epilogul poeziei 241 VII. Parodia binelui și frumusețea întregită 246 Oportunismul egalitar 246 Pacifismul fricii 249 Christus victor 253 Vertebre patristice 256 Violența dialectică 259 Sublimul dezafectat 263 Bucuria vederii 267 VIII
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]