459 matches
-
al antiumanului, al apocalipsei derizorii și al subversiunii generalizate într-o lume pe dos, „fără rost și necesitate”. O chintesență a spiritului modern și a artei moderne: originalitatea „absolută” se asociază imaginii mitice a întemeietorului absolut. Mitul cosmogonic (o cosmogonie nihilistă, à rebours) se asociază mitului de sorginte platoniciană al artistului damnat, inadaptabil la rigorile unei societăți meschine și, totodată, profet al unui „nou ev” (folosesc, desigur, accepția termenului „mit” într-un sens foarte larg). George Ciprian, „profetul” Primul promotor informal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
hotelului „Crillon”. - Ai instincte bune, Chick, mi s‑a adresat. Păcat că nu ai În alcătuirea ta o doză mai mare de nihilism. Ar fi trebuit să fii În mai mare măsură asemănător cu Céline, cu comedia sau farsa lui nihilistă. Femeia disprețuită care‑i spune amantului ei, Robinson: „De ce nu poți să rostești «Te iubesc»? De ce crezi că ești atât de deosebit? Ai și tu erecții ca oricare altul. Quoi! Tu ne bandes pas?” Pentru ea, o erecție e totuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mine Însumi, În discutarea unor slăbiciuni sau a unor perversități. Abe mi‑era mult superior În ceea ce privește Înțelegerea de sine, autocunoașterea. Dar fiecare discuție dintre noi, oricât ar fi fost de personală, se prefăcea până la urmă Într‑un haz sănătos, curat, nihilist. - Poate că o viață neanalizată nu merită să fie trăită, Îi spuneam eu. Dar viața analizată Îl poate face uneori pe un om să‑și dorească moartea. Ravelstein se distra enorm la auzul cuvintelor mele. Râdea cu atâta poftă, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
răspuns Nikki. - Ghetou, pe dracu'! Evreii din ghetou aveau simțiri rafinate, nervi stăpâniți - după mii de ani de exercițiu. Aveau comunități și legi. „Ghetou” e un termen de ziarist ignar. Imbecilii ăștia nu vin din ghetou, ci dintr‑o harababură nihilistă, zgomotoasă, lipsită de orice noimă. Într‑o zi mi‑a spus: - Chick, am nevoie să‑mi completezi un cec. Nu mare lucru. Cinci sute de dolari. - Și de ce nu poți să‑l scrii tu? - Vreau să evit necazuri cu Nikki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o slăbiciune pentru nihiliști, i‑am spus. - Bănuiesc că această slăbiciune se datorează faptului că nihiliștii nu debitează minciuni intelectuale. Îmi plac cei care acceptă nihilismul ca pe o condiție de viață și trăiesc conform acestei condiții. Dar nu suport nihiliștii intelectuali. Îi prefer pe cei care trăiesc deschis cu infamiile lor. Nihiliștii naturali. - Céline recomanda ca evreii să fie exterminați ca bacteriile. Vorbea medicul din el, presupun. În romane, influența artistică Îl Înfrânează, dar În publicistică e un curat ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prin minte trecându-i fulgerător; Nietszche distrugătorul, negativistul, filozoful neantului, omul care demoniza Eul, și cruzimea nemiloasă, care visa un supra om eliberat de morală și de milă etc... Nietszche care a ajuns la sfârșitul natural al îngrozitoarei sale concepții nihiliste despre om... - Asta e drama!... murmură Iorgu. Suferința dată de Dumnezeu omului și numai omului. Și, prin minte îi trecu ultima scrisoare a lui. Nietszche, încă lucid, către mama lui, ”Mamă, mamă... sunt nebun! ” Era geniul care s-a văzut
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ideologia romantică sau marxistă a violenței eroice 4. Pentru creștini, ideea de dreptate e limitată de practica terapeutică a iertării, a încrederii și speranței. Suveranitatea acestor virtuți teologice nu poate fi de nimeni și de nimic amenințată. Mareea nihilistătc "Mareea nihilistă" Postmodernitatea vede în aceste afirmații tranșante ale teologiei un discurs între multe altele. Mai poate oare teologia să pretindă a fi „regina științelor” sub avalanșa de oferte ideologice contemporane? Cum poate ea evita riscul unui derapaj totalitar? Cum anume afectează
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teologice nu poate rămâne indiferent la provocările lui Nietzsche și a epigonilor săi. Obiceiul „demascărilor” istoriografice derivă în mod clar din filozofia perspectivistă nietzscheană. „Ontologia violenței” legitimată prin recursul la presocratici (Heraclit: „războiul este tatăl tuturor”) oferă garanțiile unei „etici nihiliste” a diferenței pe care postmodernismul pare s-o asume fără ezitări. Capitolul zece din Teologie și teorie socială se ocupă de complexa ecuație culturală în care „genealogismul”, „violența” și „nihilismul” devin solidare. Aceasta n-ar fi posibil în absența unei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teologia - ca însăși Revelația biblică - are o funcție critică și o deschidere profetică față de orice proiect politic și social al modernității, articulat din perspectiva „morții lui Dumnezeu”2. Teologia își desfășoară o vocație critică, pentru că aduce la lumină absurdul dialecticii nihiliste în relația „stăpân-sclav”. Pentru a-și exercita această vocație critică, gândirea teologică dobândește un indispensabil caracter filozofic. Rațiunea luminată de credință purcede spre un examen autoscopic, țintind idolii falși ai prejudecăților sau propriilor judecăți. Paradoxal, acest sever exercițiu îl operează
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de ce nu?”), teologia poate să redobândească o funcție critică printr-o subtilă alianță cu filozofia hermeneutică. La ce pot fi bune o mulțime de răspunsuri date unor întrebări care nu s-au pus încă? Insistența lui Heidegger, în plină epocă nihilistă, asupra „sfințeniei întrebării”, își are cu siguranță tâlcul ei, de care teologia contemporană n-ar putea să nu țină seama. O inteligență deopotrivă critică și profetică reclamă un exercițiu autocritic, prin practica smereniei și dobândirea pocăinței ontologice în fața lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Tradiția se explică 193 Trei figuri insulare 195 Arheologia: model și metodă 202 Invenția seculară și seducția puterii 206 Cinismul machiavellic și „Providența” oarbă 209 Funcționalismul german sau forța tradiției protestante 212 O stângă îndreptățită? 217 Eliberarea teologiei 221 Mareea nihilistă 224 Imprudenta iubire divină 232 Altera civitas 235 Epilogul poeziei 241 VII. Parodia binelui și frumusețea întregită 246 Oportunismul egalitar 246 Pacifismul fricii 249 Christus victor 253 Vertebre patristice 256 Violența dialectică 259 Sublimul dezafectat 263 Bucuria vederii 267 VIII
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
le G. Călinescu citească (odată s-a dus cu ele și la madam Farfara), fiind mereu în așteptarea unui noroc neobișnuit. Hagienuș era un mare sceptic în multe privințe, și când se afla în cuprinsul arheologiei făcea declarațiile cele mai nihiliste. Seara însă, înainte de a se culca, se închina, la fel făcea când trecea pe lângă biserici și, scos din antichitate, profesa cea mai patriarhală religie. La unul din prânzuri, Hagienuș avu plăcerea de a constata că i se gătise mâncările la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se ridică): Ăștia sunt niște oameni de nimic și nu niște cetățeni, ăștia sunt criminali de război, care foarte probabil reprezentanții opiniei că pâinea e o porcărie, că pâinea e un nimic, că noi suntem un nimic. KARLI: Răufăcătorilor pâinăcioși, nihiliștilor, trădătorilor de război. SCHWEINDI: Extrem de foarte exact, domn' Karl, nu m-am îndoit o clipă de d-voastră. HASI: E un om primitiv, dar un băiat bun și poate, foarte probabil, să și-o tragă foarte bine. CÂRCIUMAREASA: Și-o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să fie, ci ceea ce este: Dante închide o lume; Boccaccio deschide o alta.”520 Deși este conștientă de corupția generală a clerului, de decăderea moravurilor, de venalitatea din păturile sociale nobiliare, totuși lumea boccaccescă, cât și cea chauceriană, nu este nihilistă, nu și-a pierdut credința și mai speră încă în săvârșirea minunilor în viața fiecăruia, în pronia divină. Modernitatea ei se evidențiază prin faptul că are curajul rostirii adevărurilor pe nume, este dominată de acel ésprit fort care-i permite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unei lumi decăzute, care îi aduce doar prejudicii. Prima povestire dovedea indulgența naratorului în fața naivității colective, cea de-a doua ne descoperă o lume care mai are resurse să discearnă binele de rău și nu e dominată de un scepticism nihilist, dincolo de slăbiciunile morale ale celor ce ar fi trebuit să constituie un model, transcende frumusețea și complexitarea creștinismului. Boccaccio nu este un reformator în adevăratul sens al cuvântului, nu neagă religia sau importanța ei, nu are tăria invectivei unor predicatori
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să fie, ci ceea ce este: Dante închide o lume; Boccaccio deschide o alta.”520 Deși este conștientă de corupția generală a clerului, de decăderea moravurilor, de venalitatea din păturile sociale nobiliare, totuși lumea boccaccescă, cât și cea chauceriană, nu este nihilistă, nu și-a pierdut credința și mai speră încă în săvârșirea minunilor în viața fiecăruia, în pronia divină. Modernitatea ei se evidențiază prin faptul că are curajul rostirii adevărurilor pe nume, este dominată de acel ésprit fort care-i permite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unei lumi decăzute, care îi aduce doar prejudicii. Prima povestire dovedea indulgența naratorului în fața naivității colective, cea de-a doua ne descoperă o lume care mai are resurse să discearnă binele de rău și nu e dominată de un scepticism nihilist, dincolo de slăbiciunile morale ale celor ce ar fi trebuit să constituie un model, transcende frumusețea și complexitarea creștinismului. Boccaccio nu este un reformator în adevăratul sens al cuvântului, nu neagă religia sau importanța ei, nu are tăria invectivei unor predicatori
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
el, "adecvarea liberă la obiect", studia forțele non economice și culturale care "au pervertit misiunea istorică a proletariatului" și, spre finalul vieții, găsea eliberarea prin religie. Prietenul său, Theodor Adorno, admirator al lui Kierkegaard, este un filosof și estetician pesimist, nihilist, avangardist, care nu are prea multă treabă cu economia, decît ca un critic poate al tehnologiei, al dominării naturii, iar în Minima moralia îl plagiază cu anticipație pe Andrei Pleșu, propunîndu-ne o nouă utopie, o pace eternă. Ultimul mohican, Jean
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sistematic în serviciul valorii de piață. În fața daunelor provocate de consumul-lume, numeroși intelectuali stigmatizează progresia unei noi „barbarii”, a unui nihilism distrugător pentru tot ce constituia umanitatea omului. Unii evocă o „desimbolizare generalizată” care se caracterizează prin reducerea de factură nihilistă a omului la un individ calculator, eliberat de orice grijă a valorilor și a idealurilor, motivat exclusiv de bani și de propriile interese 28. Alții subliniază barbaria blândă a unei epoci relativiste care, recuzând criteriul obiectiv al excelenței, refuză să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
excelență a barbariei”30. Bernard Stiegler denunță logica „proletarizării consumatorului” extinsă la toate modurile de existență individuală, la toate facultățile umane, fie ele mentale, afective sau estetice 31. Astfel, tot ce trăiește s-ar precipita spre un orizont dezumanizat și nihilist, populat de turme umane standardizate pe cât de inconștiente, pe atât de însetate de satisfacții vulgare. Sfera transcendentă a idealurilor, cunoașterea regulilor vieții de societate, dorințele de elevare spirituală, toate acestea au fost măturate de consumul industrial, de un univers devenit
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
relativism generalizat. În pofida domniei principiului „toate-s o apă și-un pământ”, majoritatea a oamenilor au convingeri morale care se exprimă prin reacții de indignare, dar și prin diferite feluri de comportamente „responsabile” sau altruiste. Asistăm nu atât la dispariția nihilistă a idealurilor, cât la o nouă organizare socială a eticului compatibil cu individul hipermodern. Idealurile de Bine și de Drept sunt oricum, dar nu moarte: chiar dacă nu construiesc o lume după chipul și asemănarea lor, ele permit totuși judecarea, criticarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este și aceea în care este de datoria individului să decidă ce trebuie să facă, stabilind regulile propriei conduite. Consens în jurul valorilor umaniste democratice, avânt al reflexivității etice: cultura fazei III nu poate fi asimilată cu o stare a barbariei nihiliste. Spiritul de consum: până unde?tc "Spiritul de consum \: până unde ?" Cei mai pesimiști consideră că dezastrul s-a produs deja și că ar fi de o profunzime abisală. Sistemele noastre de educație s-au șubrezit, sunt incapabile nu numai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este campionul transcendenței. S-a văzut că una dintre cele mai relevante caracteristici ale gnosticismului și ale celorlalte curente ale dualismului occidental este afirmarea extremă și extremistă a transcendenței În dauna lumii materiale. Dacă vom stărui să numim aceste curente nihiliste, va trebui să definim nihilismul lor ca pe cel mai puternic nihilism metafizic din istoria ideilor occidentale. Nihilismul modern este, dimpotrivă, antimetafizic. Aici intervine totuși o circumstanță care apropie nihilismul modern de gnosticism și le face să se asemene puternic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ales pe Satan ca personaj principal, În locul lui Prometeu, deoarece cel din urmă poate fi descris ca „nepătat de ambiție, invidie, răzbunare și dorință de mărire personală, defecte ce fac să scadă interesul nostru pentru Eroul Paradisului pierdut”5. Exegeza nihilistă se găsește Încă În faza copilăriei, iar umbra lui Milton se bucură de prea mare autoritate ca să poată fi depășită. În loc de a-1 reînvia pe Satan - operație Înfăptuită de Byron, cîțiva ani mai tîrziu -, Shelley preferă să rămînă În cadrul mitologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Recanati, Giacomo Leopardi (1798-1837), care Îi cerea, disperat, În 1833, lui Ahriman (Arimane), Făuritorul Lumii și „dăruitor al tuturor relelor”, să-i reteze firul vieții Înainte de a Împlini treizeci și cinci de ani, prefigurează filozofia existențialistă În măsura În care se arată dezolat de abisul nihilist ce stă la pîndă sub masca plăpîndă a Rațiunii. Pentru Leopardi, Rațiunea slujește doar la Înțelegerea esenței rele a Dumnezeului imanent, neputînd să-i Înfrîngă puterea. Dumnezeu poate fi Învins numai prin puterea morții. S-a sugerat existența unei influențe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]