2,919 matches
-
retoricii, e dat la o parte fără regret. Precum într-o transă depersonalizatoare, autorul nu știe cine se pronunță în numele său: "Întinsă, gust placid de peștioaică moartă azi iubirea. Îmi place / să mă uit la privirea mortului, acolo se mișcă nimicul / și secretele lui festinuri, / acolo e prădătorul ce se complace în a fi victimă, e un scandal, azi / iubirea mea a venit la mine și s-a plîns că va muri, niciodată n-a fost / pradă, a fost violatorul. Mi-
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
sine ca fiind chiar nimicitorul. Iar nimicitorul nu are nevoie nici de subiect, nici de obiecte. El apare ca salvator și, în egală măsură, eliminator al dualității. El dorește să distrugă relația, dar aceasta rămîne doar un deziderat. Deoarece, dacă nimicul se oglindește pe sine, are nevoie de un martor. Iar acesta se conservă în acea parte a imaginației ce știe că în orice proces liric, oricum, relația se păstrează". În paginile d-sale critice, Aurel Pantea propune ideea unei "transcendențe
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
pe unde e formulată doar Veșnicia. între bios și razele emise doar logosul e harta sufletului. doar iluzia acelei puteri e necesar întâmplătoare și căutam tot mai adânc motive în armonia cuvintelor - fantomatici să ne regăsim efectul, răspândind în fond nimicul. Poate, chiar poate... Gândul poate chiar adânci căutarea și coperta i-o schimb până unde nu pot ajunge și ceea ce este vechi devine și sfânt și-n paradisul astral ciungul își părăsește roata, zâmbind a răzbunare din rărunchi ca un
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
termen de desemnare disprețuitoare, injurioasă - "ăia care se cred superiori le zic la ceilalți acareți: Ťmăi acaretuleť, ia vino-ncoa!". Chiar dacă sensurile recente nu vor pătrunde în limba comună, trecerea de la "proprietăți imobiliare" la "anexe gospodărești", apoi la "chestii" și "nimicuri" e spectaculoasă și în același timp perfect coerentă din punctul de vedere al tipologiei schimbărilor de sens.
Acaret by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7997_a_9322]
-
masché", ceea ce a făcut ca să i se atribuie și emblema de întâiul foiletonist impresionist al literaturii noastre: "Ce sunt aceste scrisori? Prilej de a putea vorbi de orice, de impresii de drum, de lucruri mai serioase, de probleme actuale, de nimicurile vieții, sub o formă cât mai liberă, de adevărată causerie, cu un oarecare aer de nepăsare, de diletantism fugind de orice argumentație mai strânsă și de tot ce ar putea părea pedantism. Negruzzi e cel dintâi foiletonist al nostru" (E.
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
Viața e grea pentru cine își amintește totul." Și vreo 700 de pagini - atunci cînd nu înregistrează, firește, aproape o zi din viața lui Leopold Bloom - te conving că autorul lor își amintește mai totul. Ajutat de o colecție de nimicuri, bucăți de corespondență, foi de ziar, manuscrise date la editură, reviste scăpate din lăzile anticarilor, mărturii ale timpului mic, fragil și trecător. Singurul care păstrează, într-o reașezare a vieții destul de la rece, în bună parte fără martori, căldura nechibzuită
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
când cineva se oprește se produc asasinate./ agresiuni și ele câștiga/ o voce în plus/ și încă repeta." (pag. 50) Că totuși Pântea nu abandonează dicțiunea de dragul unui ipotetic proiect existențial masochist, e limpede din structura lingvistică a fiecărei angoase. Nimicul e de obicei rostit, nu înghițit pur și simplu că un hap amar, dar lucrativ: "Fiecare trăire este o burtă/ pentru o mulțime de nu,/ iată o serie:/ șoptit cu greață,/ urlat, crescut că un mugur între trăiri/ (primele interdicții
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
Mihai MOROIU Câte pagini mai am de trăit, doctore?", întreabă Julian Barnes într-una din fanteziile sale despre moarte, în ultima sa carte, Nimicul de temut, eseu care va apărea în curând la Editura Nemira, în Colecția Babel, tradusă desăvârșit de Mihai Moroiu. Selectată ca una dintre cele mai bune cărți ale anului 2008 de New York Times, volumul este cotat de critica literară drept
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
incontestabil, iar autorul lui, celebru pentru romane ca Papagalul lui Flaubert, O istorie a lumii în 10 capitole și sau Arthur&George, este considerat un clasic în viață. Dacă "totul trebuie învățat, de la scris la murit" (Flaubert), Barnes cercetează moartea, "Nimicul", în același fel unic în care a cunoscut și viața: prin scris, cu o "disperare aristocrată" (Tim Adams) în contrapunct cu ironia care l-a făcut celebru, acea "cameră în infraroșu pentru imagini luate în întuneric". Nu cred în Dumnezeu
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
prietenilor săi (desemnați prin inițiale) sunt descrise cu aceeași măiestrie savuroasă ca personajele din Tristeți de lămâie. Soția lui, agentul literar Pat Kavanagh, este doar discret amintită, poate tocmai pentru că s-a stins chiar în anul în care Barnes publica Nimicul de temut. Ei îi este dedicat eseul, ca și toate celelalte volume ale scriitorului. Iar constanța dedicației ascunde o poveste, aceea dintre Pat și Jules, dincolo de literatură, dar prezentă în scrisul lui, fie și numai printr-un simplu rând: Își
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
o publicitate nedorită. Ficțiunea este astăzi atât de generoasă în granițele ei încât realul, biografia și-au pierdut întâietatea în a spune adevărul. "Literatura", spune Barnes, "se folosește de minciuni ca să spună adevărul și de adevăr ca să spună minciuni." În Nimicul de temut, poziția autorului este limpede: "Apropo, aici nu e vorba de Ťautobiografiať mea. Și nici nu sunt Ťîn căutarea părinților meiť." Și cu toate acestea, la finalul lecturii, ai senzația aceea din fața tabloului lui Magritte cu pipa. Îți spui
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
și molcom, ce mă tem / că n-am să-l mai aud... Pe cînd pisica / Sărea ca un mic tigru pe un ghem.// Bunica astăzi nu mai e; bunicul, / din blana mîței moale și fudulă, / Căciulă și-a făcut. Estimp, nimicul / Se-alese și de biata lui căciulă" (Serghei Esenin). Încununarea acestui filon al rostirii degajate îl constituie o serie de paradoxuri. O șugubeață paralelă între cei doi tradiționali rivali: Deosebirea dintre un cîine și-o pisică? Cel dintîi cugetă într-
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
ca-n rândurile de mai sus adică, e de semnalat numirea lui Stelian Tănase ca director general al Televiziunii Române. Postul public de televiziune are misiunea deloc ușoară de a echilibra cât de cât balanța: oferind altceva publicului îmbătat, îmbolnăvit cu nimicuri. Există o scară adevărată de valori, există un sistem de referință autentic la care se cuvine să ne raportăm, dincolo de bombardamentul cu frivolități și mărunțișuri, cu zădărnicii și prostie, cu fapte reprobabile și violență, pe care suntem siliți să-l
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2867_a_4192]
-
a comentat, luni seară, în cadrul emisiunii "Deschide lumea" de la Realitatea TV, situația din PDL, arătând că "exagerarea" luptei din interiorul partidului este "una aproape penibilă", iar președintele Traian Băsescu urmărește o miză dublă prin implicarea sa în această împărțeală a "nimicului". Cozmin Gușă consideră că " Nu prea e mare lucru de înțeles la PDL. Se împarte nimicul, dar toată lumea, din pricina intereselor care stau în spatele actorilor principali și secundari, interese legate de foarte mulți bani, exagerează foarte mult această luptă care este
Cozmin Gușă descifrează miza implicării lui Băsescu în lupta din PDL by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39273_a_40598]
-
exagerarea" luptei din interiorul partidului este "una aproape penibilă", iar președintele Traian Băsescu urmărește o miză dublă prin implicarea sa în această împărțeală a "nimicului". Cozmin Gușă consideră că " Nu prea e mare lucru de înțeles la PDL. Se împarte nimicul, dar toată lumea, din pricina intereselor care stau în spatele actorilor principali și secundari, interese legate de foarte mulți bani, exagerează foarte mult această luptă care este una aproape penibilă. Pe de-o parte, este Blaga care nu a fost niciodată carismatic și
Cozmin Gușă descifrează miza implicării lui Băsescu în lupta din PDL by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39273_a_40598]
-
timp. Mi-e greu să mă deprind cu termenul lui Kierkegaard de anxietate, pentru că se deschide către spirit. Mi-e mai ușor cu anxietatea lui Heidegger, care se deschide spre nimic. Citesc că Cioran i-ar fi scris unui tânăr: „Nimicul însuși e măsura lui Dumnezeu.” Mai bine, mai cioranian mi s-ar fi părut: „Numai nimicul este pe măsura lui Dumnezeu.” Samuel Beckett: „Esențialul este că eu nu ajung niciodată nicăieri...” Freud: „Când începem să ne punem întrebări despre sensul
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3925_a_5250]
-
către spirit. Mi-e mai ușor cu anxietatea lui Heidegger, care se deschide spre nimic. Citesc că Cioran i-ar fi scris unui tânăr: „Nimicul însuși e măsura lui Dumnezeu.” Mai bine, mai cioranian mi s-ar fi părut: „Numai nimicul este pe măsura lui Dumnezeu.” Samuel Beckett: „Esențialul este că eu nu ajung niciodată nicăieri...” Freud: „Când începem să ne punem întrebări despre sensul vieții și despre moarte, suntem bolnavi, căci toate acestea nu există în mod obiectiv.” Ce trebuie
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3925_a_5250]
-
proiectează lumea”. Privind din această perspectivă noului exeget i se pare impropriu să vorbească despre faptul că I. L. Caragiale „înfățișează”, că „răsfrânge” lumi, când el în fond „aruncă în aer mimesisul”, „sabotează figurativul”, articulând ceea ce criticul numește „mari arhitecturi ale nimicului”. Esențial la Caragiale ar fi astfel mecanismul de construire textuală, al „producerii” și nu al „reproducerii”. Atenția ar fi să fie îndreptată către faptul elaborării și nu spre ce a rezultat, acea imagine a lumii lui Caragiale astfel cum mecanismul
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
căldură, stau prost cu feromonii. Așa că, pur și simplu nu le vezi. „Chestie de îmbătrînire biologică prematură”, îmi spune Roland. „Acum sînt la modă sîrboaicele, româncele, rusoaicele. Pe astea le ochești imediat?!” Eram la el în vizită, jucam șeptic, vorbeam nimicuri și apucasem să-i spun că m-ar tenta să gătesc niște spaghetti à l’italienne, cu coajă rasă de lămîie și parmezan. Atunci Roland s-a sculat de pe scaun și a luat din cămară o sticlă. „Uite, e pentru
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
trecut de la moartea lui șase ani. Ceva ce mi-a încălzit inima și m-a înfuriat. Simona exuviilor mi-a spus că a dat din întâmplare peste cartea lui Mihai (Bogdan) și i-a plăcut foarte mult. Cartea asta - Mai nimicul nostru - eu l-am determinat s-o publice, dar după aceea, inabil, n-am știut să-i fac publicitate. Mai nimeni n-a citit-o. Iar acum e prea târziu ca să-i pot spune că, iată, unui scriitor - și cititor
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4341_a_5666]
-
reluăm un concept al aceluiași Eliot, e Dumnezeu. Un Dumnezeu care însă nu se poate detașa de imanența făpturii umane, putînd fi „urît și agresiv”, chiar „violent și vicios”: „el se naște în slăbiciunile mele, de obicei,/ în ele locuiește nimicul sau ceva atît de dezinteresat de semnificație,/ încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește nimicul,/ cu asta m-a dat întotdeauna gata, el știe că nimicul meu/ e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”. Să fie prin
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
însă nu se poate detașa de imanența făpturii umane, putînd fi „urît și agresiv”, chiar „violent și vicios”: „el se naște în slăbiciunile mele, de obicei,/ în ele locuiește nimicul sau ceva atît de dezinteresat de semnificație,/ încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește nimicul,/ cu asta m-a dat întotdeauna gata, el știe că nimicul meu/ e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”. Să fie prin urmare o transcendență ratată? Un asemenea Dumnezeu antropomorfizat pînă la sufocare
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
de imanența făpturii umane, putînd fi „urît și agresiv”, chiar „violent și vicios”: „el se naște în slăbiciunile mele, de obicei,/ în ele locuiește nimicul sau ceva atît de dezinteresat de semnificație,/ încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește nimicul,/ cu asta m-a dat întotdeauna gata, el știe că nimicul meu/ e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”. Să fie prin urmare o transcendență ratată? Un asemenea Dumnezeu antropomorfizat pînă la sufocare e unul bivalent. Solidar cu
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
și vicios”: „el se naște în slăbiciunile mele, de obicei,/ în ele locuiește nimicul sau ceva atît de dezinteresat de semnificație,/ încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește nimicul,/ cu asta m-a dat întotdeauna gata, el știe că nimicul meu/ e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”. Să fie prin urmare o transcendență ratată? Un asemenea Dumnezeu antropomorfizat pînă la sufocare e unul bivalent. Solidar cu neajunsurile și insignifianța creaturii, ceea ce îl îndeamnă la clemență, poate apărea
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
său. Negru pe negru semnifică infinitul, căderea dintr-o stare întunecată, într-o altă stare, încorporată înlăuntrul ei, și mai întunecată. Avem, astfel, de-a face cu un lanț nesfârșit de căderi dintr-un plan în alt plan secund, din nimicul mai mic în nimicul mai mare, atotcuprinzător. Noutatea concepției lirice a lui Aurel Pantea e aceea că el definește, apelînd la imagini și metafore de o sobrietate clasică, un univers modern sau postmodern avînd o singură dimensiune, cea interioară. În
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]